7,540 matches
-
celebra editură Obelisk, și până acum, la peste douăzeci de ani de la moartea scriitorului, numele lui Henry Miller a rămas asociat cu "pornografia" - sau, cu un termen mai delicat, literatura erotică. Războiul de treizeci de ani dus de Miller cu cenzura americană i-a atras această reputație, pe care stilul său de viață (cinci soții, tot mai tinere pe măsură ce Miller îmbătrânea; numeroase aventuri între căsnicii, sau chiar în timpul lor; o lipsă acută de simț al banilor, o nonșalanță fermecătoare și periculoasă
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
în față o parabolă și că, firește, Christa Wolf a recurs la mitul clasic, procedeu folosit în exces odinioară de scriitorii unui anumit sistem. Ea cunoștea prea bine trucurile prin care mai puteai strecura un mic adevăr acceptat tacit de cenzură (cel mai bun exemplu în acest sens este Stephan Heym cu acel excepțional roman. Relatare despre regele David sau cum se scrie istoria). Așadar, am crezut și eu ca mulți critici din Germania că scriitoarea s-a deghizat de fapt
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
sforicele mai mici și felurit colorate, prinse de sfoara principală și care era calculatorul vremii, dacă voiți. Dacă lectura va lâncezi, puteți să săriți rândurile până la capitolul IX, pagina 233, intitulat Reglementările, unde veți întâlni și o istorie picantă a cenzurii... Se va afla că în Enciclopedia lui Diderot cenzura era socotită ceva firesc, spunându-se despre cenzori că ar fi niște: oameni de litere (respectabili n.n.) însărcinați cu examinarea cărților care se imprimă... astfel încât să nu publice nimic din ceea ce
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
principală și care era calculatorul vremii, dacă voiți. Dacă lectura va lâncezi, puteți să săriți rândurile până la capitolul IX, pagina 233, intitulat Reglementările, unde veți întâlni și o istorie picantă a cenzurii... Se va afla că în Enciclopedia lui Diderot cenzura era socotită ceva firesc, spunându-se despre cenzori că ar fi niște: oameni de litere (respectabili n.n.) însărcinați cu examinarea cărților care se imprimă... astfel încât să nu publice nimic din ceea ce ar putea seduce spiritele printr-o falsă doctrină... Halal
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
examinare! zicem noi astăzi, pățiți. Mai departe, în Enciclopedie se mai spune despre cenzurarea cărților că este: o adnotare sau o calificare a tot ce jignește adevărul...; calificarea... este cu atât mai drastică cu cât (cartea) se îndepărtează de adevăr." Cenzura bisericească era pe atunci mai întunecată decât cea laică, bine înțeles, cu toate că și aceasta din urmă era aspru definită, pe latinește, așa: Non licet de illis scribere qui possunt proscribere. Adică: este interzis să scrii despre cel ce poate interzice
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
tocmai trece din nou/ Prin locurile noastre.// Cel puțin un «da» din «dada»/ E de origine română./ Am dat literaturii universale/ Un «da» și un «nu»,/ Mai mult nu se putea!" Sumarul mai crește și prin capitolul Poezii alese de cenzură. În capitolul Cronologie sunt incluse multe date preluate din Jurnalul călătoriilor, publicat postum. Editoarea insistă asupra modificării datei nașterii, greșit încetățenită. Poetul s-a născut la 29 februarie 1936, nu la 19 februarie. Nota asupra ediției, Indicii alfabetici ai poeziei
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
șef de editură (nu vreau să-i dau numele, nu vreau să-l supăr fiind bolnav) declara într-unul din interviurile revistei dvs. că actele de curaj (inclusiv una din cărțile Dnei Blandiana) nu făceau bine literaturii, căci "extindeau aria cenzurii"! Tot el spunea, pe de altă parte, că literatura în anii cenzurii a fost conformistă și că el însuși nu a avut ce cărți de curaj să editeze. Tot astfel, îmi amintesc, căci am lucrat în administrația unui teatru, că
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14156_a_15481]
-
-l supăr fiind bolnav) declara într-unul din interviurile revistei dvs. că actele de curaj (inclusiv una din cărțile Dnei Blandiana) nu făceau bine literaturii, căci "extindeau aria cenzurii"! Tot el spunea, pe de altă parte, că literatura în anii cenzurii a fost conformistă și că el însuși nu a avut ce cărți de curaj să editeze. Tot astfel, îmi amintesc, căci am lucrat în administrația unui teatru, că spunea un regizor conformist despre "Revizorul" lui Lucian Pintilie: a făcut rău
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14156_a_15481]
-
coborîtă direct din textele de propagandă); la fel imaginea revoltatului ca cel care a "fluierat în timpul Evangheliei" (fără legatură cu textul), ș.a. Această încercare de a întoarce sensul piesei prin simbol nu reușește de altfel nici să salveze textul de la cenzură. Frăgezind mecanic Veronica Teodorescu reușește, trecînd de la volumul Peisaje, din 1999, la Nesfîrșiri, apărut în 2003, să aprofundeze instrumentele poeziei sale, dar, în ciuda unor reușite parțiale, poemele nu se încheagă, limbajul trădează lecturi precare sau nesistematice, un travaliu de corectură
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
O notă absolut stupefiantă publică în TIMPUL de la Iași din februarie A.C.(?). Intitulată Sarcofagul de hîrtie, nota ajunge la concluzia că, dacă, solidari în lupta contra comunismului, scriitorii români postbelici n-ar fi acceptat compromisul de a tipări cărți în condițiile cenzurii și opresiunii, nu s-ar fi întîmplat nici o nenorocire: Dacă ne eliberăm de prejudecățile consolidate de discursul naționalist și de varianta sa culturală, protocronismul, atunci ar trebui să recunoaștem că [...] nu avem scriitori comparabili cu Dostoievski, Thomas Mann, Kafka, Camus
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
pînă acum. - Eu sunt de părere că s-au creat totuși multe opere valoroase în perioada comunismului, în poezie, în proză, în teatru, însă ceea ce ar fi putut fi cu adevărat mare nu s-a creat din pricina constrîngerilor ideologice, a cenzurii, a implicațiilor morale ale autorilor. Nu se putea publica o carte exact așa cum o gîndeai, cum o simțeai. Repet, au apărut totuși multe în literatura noastră dar, față de imensa majoritate de maculatură care s-a produs atunci și în comparație cu posibilitățile
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
privește, pamfletul n-a lipsit în nici una din aceste epoci, mai puțin aceea proletcultistă, fără să aibă neapărat legătură cu evenimentele literare majore. Dacă ne referim la deceniul și jumătate din România postcomunistă, remarcăm, pe lîngă vigoarea redobîndită prin încetarea cenzurii a filonului pamfletar, și cîteva mari polemici. Dar și o mulțime de pseudopolemici. Ca și în cazul pamfletului personal, polemica a fost realimentată după 1989 de climatul de libertate intelectuală. Mi se pare caracteristic faptul că numeroase polemici sînt forțate
Polemică, pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14189_a_15514]
-
făcut foarte tîrziu obiectul unor studii cît de cît temeinice. După 1989, lucrurile nu s-au schimbat radical, deși au apărut unele cărți de pionerat în materie. Cele mai multe se referă la anumite aspecte ale literaturii din regimul comunist. Între acestea, cenzura a atras îndeosebi atenția și avem acum cel puțin trei studii asupra ei. Dintre perioadele literare, a fost privilegiată aceea de imediat după 1948. Patru sau cinci cărți au încercat să ofere o imagine a realismului socialist (sau a proletcultismului
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
inform). Culegerile de articole care-și propune să "reviziteze" trecutul reprezintă, în majoritatea lor, relecturi ale operelor, nu contribuții documentare. Contextul istoric, așadar, nu e cu mult mai bine lămurit astăzi decît era acum un deceniu și jumătate cînd dispărea cenzura. Puține revelații: Anatomia unei mistificări de Stelian Tănase, Timpul rugului aprins de André Scrima, Amurgul demiurgilor de Pavel Țugui. În mulțimea de documente personale ieșite la iveală (jurnale, memorii, corespondență etc.), nici o mînă de istoric n-a pus încă ordine
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
sociale ori culturale majore. Acest al doilea sens ne interesează de fapt și despre el a fost vorba din capul locului, după 1989. Am fost cu toți conștienți că o schimbare de regim politic, antrenînd abolirea ideologiei dominante și a cenzurii, nu poate rămîne fără consecințe asupra modului în care va fi citită literatura. Era inevitabil ca generațiile noi, dar și a noastră, să se raporteze altfel la o literatură scrisă și publicată în împrejurări care nu mai erau de actualitate
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
se opune stării de atunci? - Da, cred că a făcut destul și o spun în deplină cunoștință de cauză, fiindcă ori de câte ori încerca să facă mai mult, rezultatul era că se făcea mai puțin. De câte ori apăreau cărți de o oarecare îndrăzneală, cenzura se intensifica. Când a ieșit acea carte pentru copii a Anei Blandiana - cu motanul Arpagic - a fost pentru prima dată când cenzura și-a întins aripile și asupra literaturii pentru copii. - Și mai ziceți că trăiam într-un climat "relativ
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
să facă mai mult, rezultatul era că se făcea mai puțin. De câte ori apăreau cărți de o oarecare îndrăzneală, cenzura se intensifica. Când a ieșit acea carte pentru copii a Anei Blandiana - cu motanul Arpagic - a fost pentru prima dată când cenzura și-a întins aripile și asupra literaturii pentru copii. - Și mai ziceți că trăiam într-un climat "relativ opresiv"! - Excesul, dorința de a face mai mult decât era îngăduit avea o latură negativă dacă erau forțate lucrurile. Din pricina acestei laturi
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
deosebit n-am ce să-mi reproșez. Am făcut tot ce-am putut ca editor și n-am avut cărți care să cadă - uneori a trebuit doar să le amân. Experiența mi-a demonstrat că anumite cărți rămâneau în vizorul cenzurii de la partid un timp scurt, după care ieșeau din atenția lor, moment în care deveneau publicabile. Sigur, ceva mai multă îndrăzneală nu mi-ar fi stricat, dar pentru ca îndrăzneala mea să poată fi fructificată ar fi trebuit să am și
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
de acest provincialism, de această localizare excesivă? - Dumnezeu ar ști să spună mai exact. Cert este însă că românii au rămas prudenți, cred, de sute de ani. Prudența aceasta le-a intrat în ereditate. Ei nu au nevoie de o cenzură exterioară care să le dea o limită a scriiturii lor; o au în sânge. De aceea cărțile noastre, chiar și cele bune, păstrează un aer de mediocritate, de banalitate, de spirit local prea evident. - Ce ați înțeles despre existența umană
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
al mișcării, fără a numi o culoare anume, fără cea mai simplă sugestie plastică. Stăpân al dimensiunii dramatice a istoriei, Ion Ghica manipulează mai curând polifonic conștiințele, prin scrisul său. După ce a experimentat nefasta supunere la regulile restrictiv amputatoare ale cenzurii, ca editor, Constantin Mohanu se bucură acum, la apariția volumului Scrisori către V. Alecsandri de Ion Ghica, să-și vadă împlinită mult așteptata ediție "integrală". Fără texte care nu au mai fost acceptate în edițiile de după 1947, ca Ovreii sau
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
croșete"sau de-a dreptul derutantele rânduri de puncte-puncte, cititorul fiind pus în situația să nu mai fie sigur dacă are dinainte un moment de pauză, de reverie a scriitorului, ori dacă înșiruirea de puncte nu a fost aleasă de cenzură să acopere cine știe ce nume ori idee, în contradicție cu orientarea politicii vremii. Textul cu care se deschide prețioasa ediție, Argument, concentrează un adevărat focar de determinări temporale privind aparițiile scrisorilor, căror harnici istorici literari sunt datorate, cine s-a aplecat
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
adevărați și nu plevușcăi, care oricum nu contează. Răfuielile trec și granițele, ministrul de Externe (și al Integrării) trage de urechi Canalul TV5 pentru felul în care a arătat România timp de 24 h, pe micul ecran. Un soi de cenzură, cristalizată în mentalitatea și comportamentul politicienilor tinde să se manifeste agresiv. Cine nu este cu noi, este împotriva noastră! Și, în consecință, trebuie pedepsit. Configurația actuală a societății noastre, stabilită de oamenii puterii, arată cam așa: noi și restul lumii
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
la carotidă dacă mai clipești cînd se scurg pe bulevard luxoasele mașini ale conducătorilor iubiți), în care familiile vor suporta represalii pentru cele înfăptuite de unul din membrii lor. Nu e departe ziua cînd va veni în redacții omul din partea Cenzurii care să aprobe sau nu materialele înainte de a fi publicate sau difuzate în emisiuni de radio și televiziune. Evident, doar la acele posturi care convin și care cîrtesc cu măsură, atîta cît să mimeze democrația. Ziariștii profesioniști se delimitează de
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
o și spună. Cîți au mai avut curajul să spună că vastele sinteze ale mult respectatului Adrian Marino sînt atinse de mediocritate, că fie și ca instrumente de studiu aceste sinteze nu ne ajută prea mult? Că recenta carte despre cenzură a aceluiași Adrian Marino îi face pe mulți studenți la Litere să nu mai înțeleagă mare lucru din caracterul cu totul aparte pe care cenzura comunistă l-a avut în epocă și să facă comparații istorice cu totul deplasate. în
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
ca instrumente de studiu aceste sinteze nu ne ajută prea mult? Că recenta carte despre cenzură a aceluiași Adrian Marino îi face pe mulți studenți la Litere să nu mai înțeleagă mare lucru din caracterul cu totul aparte pe care cenzura comunistă l-a avut în epocă și să facă comparații istorice cu totul deplasate. în alte cazuri Dan Petrescu pune la colț fără milă cărțile mult prizate în ultimii ani ca documente zguduitoare și mărturii emoționante. Așa se întîmplă cu
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]