136 matches
-
Autorului Poetul s-a întors acum în Sine, În catedrala cea cu sfinți închiși, Unde credința nu-i un fel de boală Și nici tâlhari de dor, pândind de după uși... Și s-a întors Poetul dinspre calea Cu coarne de cerboaice drept trofee, Dinspre acea vinovăție planetară: Un crin dintr-o gradină,-acum Lactee... Pământ de flori cândva, acum pământ de stele, S-a-ntors în Cer când încă n-a cerut; De azi nu-i mai lipsește singura putere: De-a fi
LA PLECAREA POETULUI FLACĂRĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351274_a_352603]
-
perforam o vînă cu agent termic otrăvitor, treceam de toate, și de cabluri neașteptate de telefon sau de curent electric, treceam de toate ca un dement cu ochii-n flăcări, cu o daltă-n mînă ca un jungher de spintecat cerboaice isterice pe mozaicul naosului. Iar cînd am obosit destul ca să pot adormi, m-am culcat în propriile cearcăne ca în niște hamace de aur, balansînd răcoros peste împărățiile mele subpămîntene. O să ajung să-ți sun la ușă rar, de două
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
o stingi Și, ca soție, să-mi alini tot dorul? La nunta lor a-ntinerit pădurea Regatul tot s-a bucurat nespus Cu mic cu mare au trăit minunea Nici soarele pe cer n-a mai apus. Măritul cerb îsi ocrotea cerboaica Ferind-o de primejdii neîncetat Ea surâdea precum pe câmp drăgaica Cinstindu-l ca pe cel mai blănd bărbat. Nedespărțiți prin lunci și prin poiene Blânzi cu supușii și măreți la sfat Feriți au fost tot timpul de blesteme Trăiau
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]
-
nimic, lasă totul la înălțimea bunei educații, inteligenței, manierelor celui care i se adresează. Este o doamnă luminoasă, are surâs și frumusețe în privire, are farmec pe chip și multă eleganță în atitudine. Făcuseră ziariștii din artista Sanda Ladoși o cerboaică hăituită, căreia-i căutau urmele zi și noapte, cercând să o izoleze într-o desime de spini unde să-și piardă puii și să se rătăcească de cerb, ca să fie sfâșiată! Încercarea a eșuat! Artista Sanda Ladoși trăiește frumos și
SANDA LADOŞI. COROANA ŞI PIATRA RARĂ A COROANEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357635_a_358964]
-
Domnul a spus: Creșteți și înmulțiți-vă ca frunza și ca iarba! Nu există călcare de poruncă, să nu atragă mânia și osânda meritate. Întreruperea sarcinii rămâne, oricum am privi lucrurile, o crimă împotriva vieții. Domnul leagă și dezleagă pântecele cerboaicelor. O femeie rămâne însărcinată, înțeleg eu, nu când dorește, ci când trebuie. Și astăzi oamenii sunt îndemnați să folosească tot felul de anticoncepționale, numai pentru plăcerea de a face dragoste și atât. Ceea ce este împotriva firii. Și practica îndelungată ruinează
MOŞ CULAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359746_a_361075]
-
plouă năvalnic și pe ceruri tună Cât de mare ți-e dorul pe timp de furtună. Să nu mă stingi niciodată în izvoare Unde cerbii vin să-și ostoiască setea Stingând sub gene și clipocit de ape , Dorul și dragostea cerboaicelor . Să nu mă întorci niciodată Dintr-o noapte apusă În brațele tale arzând de dorință Și inima caldă în căușul palmei, supusă. Să nu mă aduni niciodată Din culorile curcubeului Zămislit ca un legământ de dragoste Dintre mine și tine
SĂ NU ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380415_a_381744]
-
vânt și-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor, când simțirea plânge fără de cuvânt ca săgeata fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste creste înalte unde ieri trecut-a, întru urmărire, fragedă cerboaică ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc letargic fără adormire, salte-n hăul negru, greu, fără de popas, salte doar spre viață, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas. Rămas bun, firește, iarnă de poveste ce ne-îndreptățește fulgi să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
și în ochi de vântși-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor,când simțirea plânge fără de cuvântca săgeata fulger în piept de condor.Condorul grăbește spre-o nouă pieire,planând singuratic peste creste înalteunde ieri trecut-a, întru urmărire,fragedă cerboaică ce cu trupu-i salte.Salte-n pisc letargic fără adormire,salte-n hăul negru, greu, fără de popas,salte doar spre viață, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas.Rămas bun, firește, iarnă de povestece ne-îndreptățește fulgi să numărăm
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
vânt și-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor, cănd simțirea plânge fără de cuvânt că săgeată fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste crește înalte unde ieri trecut-a, intru urmărire, fragedă cerboaica ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc letargic fără adormire, salte-n hăul negru, greu, fără de popas, salte doar spre viața, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas. Rămas bun, firește, iarna de poveste ce ne-îndreptățește fulgi să
SĂ NI-I APĂRĂM de DORA PASCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380931_a_382260]
-
poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni și brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute[ Ciută, ciute = femele de cerb, cerboaice (DEX)] cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu prezența turiștilor, de își serveau liniștite cina, așa de aproape de hotel. Stăteam la fereastră și admiram priveliștea din fața ochilor, gândindu-mă că pentru ceea ce am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CÂND NINGE-N MUNȚI Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În noi se-ntorc cerboaicele să nască, Când ninge-n munți în sens figurativ. Când cerbii, din placente vor să pască celule cu efect germinativ. Când ninge-n munți, coboară Dumnezeu să ocrotească iezii nenăscuți. Pe schiuri de țestoase, se-ntorc în noi mereu, Doi
CÂND NINGE-N MUNŢI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372704_a_374033]
-
noul an. Ne potrivim iar ceasul și așteptăm în ger, Să ningă peste iarnă, cu un festin carnal. Când ninge-n munți în sens figurativ, Când cerbii din placente vor să pască celule cu efect germinativ, În noi se-ntorc cerboaicele să nască. Referință Bibliografică: CÂND NINGE-N MUNȚI / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CÂND NINGE-N MUNŢI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372704_a_374033]
-
de stele și luceferi, de lumină, umbră, ploaie, ninsoare, negură și cer. Apoi, cadrul este limitat la peisajul caracteristic, unde munții, plaiurile, dealurile, vârfurile, văile, pripoarele, câmpurile străjuiesc o stână. La ceremonia funerară participă și vietățile pădurii (lupul, ursul, vulturul, cerboaica), dar mai ales animalele domestice (oaia, câinele, calul, vaca, vițelul), după cum apar și câteva insecte (fluturi, greieri, lăcuste). În Moldova textul tinde mai mult spre dialog, în timp ce în variantele transilvănene există tendința către monolog. În funcție de deosebirile de nivel artistic, se
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
se duc la fîntîni, nu găsesc apă, și se întorc cu vasele goale: rușinați și roșiți, își acoperă capul. 4. Pămîntul crapă, pentru că nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acoperă capul. 5. Chiar și cerboaica de pe cîmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește verdeață. 6. Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte și pleșuve, trăgînd aer ca niște șerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă." 7. " Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. 6. Să-și pună mîna stîngă sub capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! 7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea! 8. Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltînd pe dealuri. 9. Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea! 8. Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltînd pe dealuri. 9. Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele. 10. Prea iubitul meu vorbește și-mi zice: "Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! 11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat, și nu l-am mai lăsat pînă nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. 5. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp, nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea. 6. Ce se vede suindu-se din pustie, ca niște stîlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de tămîie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? 7. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
adăpost în El. 32. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Și cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru? 33. Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă. 34. Ei îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și El mă așează pe locurile mele cele înalte. 35. Îmi deprinde mîinile la luptă și brațele mele întind arcul de aramă. 36. Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale și ajung mare prin bunătatea Ta. 37. Lărgești drumul sub pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline de amintiri lipite între crampoane. Nouă însă, cărora vântul ne sângera nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul ne liniștea creierul revigorându-ne singurătatea și miracolul poftei. Capre și cerboaice ni se răsturnau sub zâmbetul pur îmbătat de viteză și tăios ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale spitalului, când de fapt fleacul plăcerii nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
miracol, ca si cum aș despica o burtă de pește fermecat... ...Dar loviturile seamănă mult prea mult cu zgomotele făcute de gropar În pămîntul Înghețat. PÎnă să-ți dezgropi sicriul trebuie să-ți astîmperi venele groase hrănite cu sîngele de cerboaică al iluziei. Dezlegat cum stai și fără de Împotrivire, dezlegat de harul tatălui, Încercînd În genunchi, Încercînd zadarnic ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În zadar să frîngi cîntecul de lebădă al
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cu șoimi pe umăr " Și copile multe ese Cu-a lor mânece sumese, Și pe umerele goale l0l {EminescuOpVI 102} Poartă donițe și oale. " Și pornește - atunci un sbucium, " Sun - un dulce glas de bucium, " Pe cărări fără de urme "Vin cerboaicele în turme Și mugesc încet atât " Cu talangele de gât " Și așteaptă răbdătoare Mâini frumoase de fecioare, " De le mulg în donicioare. Căci să știi, iubite frate, Că nu-s codru, ci cetate, " Dar vrăjit eu sunt de mult Până când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la amiază, când frate-meu dă fierbințeală mai mare, atunci urșii or să doarmă. El a ascultat-o ș-o luat miere ș-o venit la măsa. - Iaca, mamă, ți-am adus. Ea mănîncă: - M-am făcut sănătoasă. Brânză de cerboaică. I s-a arătat în vis Maica Precista. Se duse iar la Ileana Cosânzeana. - I, flăcăule, la cerbi n-ai să te poți duce până nu-i sta la mine măcar v-o cinci, șase săptămâni, pîn-ce oi găta marea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Maica Precista. Se duse iar la Ileana Cosânzeana. - I, flăcăule, la cerbi n-ai să te poți duce până nu-i sta la mine măcar v-o cinci, șase săptămâni, pîn-ce oi găta marea de făcut ca să nu poată trece cerboaica să te prindă. Ileana Cosânzeana era năzdrăvană. Ea știa ce gânduri are el. S-a muncit ea, nu era ploi, n-a putut-o face în șase săptămâni. Smăul gândea că el s-a prăpădit. A făcut 359 {EminescuOpVI 360
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
își induce în eroare auditoriul, oferindu-i o falsificată înțelegere a evenimentelor: Știți ce poveste joacă ei acum? Au fost doi frați: Diomedes și Ganymedes. Sora lor se numea Elena. Agamemnon a răpit-o și a pus în locul ei o cerboaică. Homer povestește acum cum se luptă între ei troienii și parentinii. Agamemnon a învins, firește, și a dat-o de soție lui Ahile pe Ifigenia, fiica sa. Din pricina asta Aiax a înnebunit: tocmai asta o să ne înfățișeze pe dată bucata
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
codrul "doarme", vrăjit, iar noaptea o zînă a codrului iese dintr-un stejar mare, sună dintr-un bucium și tot codrul se trezește din vrajă, iar Mihai sta în codru, să vadă această minune: "Sara sună glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, de pe frunze uscate urme, Vin rupînd verzile crenge, cu tălăngile de gît; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare, Pîn' din el o'mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe umăr gol doniță albă, stemă-n
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]