887 matches
-
perechi); din cerdacul înalt se ivi și coana preoteasă. - Dă-ne câte o dulceață, Hisafto, strigă popa de jos, că ne-a toropit căldura umblând peste dealuri și văi, ca oameni nevoiași ce suntem. Se așezară la o masă în cerdacul acoperit cu plante acățătoare. Trimise pe Matache, un flăcău din curte, să le scoată apă de la fântână. - Apă rece, mă, că doar atâta ne-a dat Dumnezeu nouă, pe alții i-a găsit mai vrednici de mila lui și le-
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
indicibil legat de glia strămoșească încât să n-o părăsească în cele din urmă cu o modestă valiză pentru a pleca în... Japonia. Multitudinea de cadre fixe care înregistrează mișcările lui Costache într-un spațiu strâmt sau fixarea sa, în cerdacul casei, într-o cameră unde este bărbierit, în fața pragului ușii de la intrare sugerează acest static propriu meditației, solitudinii, devenind expresii ale reflexivității moromețiene în fața lumii. Costache este retractil, ușor arțăgos, sensibilitatea sa nu se lasă comunicată ușor, o anumită stângăcie
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
florile-mi sărută obrazu-nlăcrimat. Magnolia îmi spune ,,bună dimineața”, Soarele blând, c-o rază îmi mângâie fața, Iasomia mă-nsoțește în grădina raiului, Lacrimi calde, s-adună-n cupa dorului. Zefiru-mi împletește cosița cu flori de liliac, Un iz de primăvară pătrunde în cerdac, Cireșii din livadă în candelabre se aprind, Narcisele-mi zâmbesc și-n palmă le cuprind. Iubite! În grădină narcisele au înflorit, Crezând că te-ai întors la tine am venit, Știai că lacrămioarele din primăvară, Te-așteaptă să le uzi
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
florile-mi sărută obrazu-nlăcrimat.Magnolia îmi spune ,,bună dimineața”,Soarele blând, c-o rază îmi mângâie fața,Iasomia mă-nsoțește în grădina raiului,Lacrimi calde, s-adună-n cupa dorului.Zefiru-mi împletește cosița cu flori de liliac,Un iz de primăvară pătrunde în cerdac,Cireșii din livadă în candelabre se aprind,Narcisele-mi zâmbesc și-n palmă le cuprind.Iubite! În grădină narcisele au înflorit, Crezând că te-ai întors la tine am venit,Știai că lacrămioarele din primăvară,Te-așteaptă să le uzi
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
trista singurătate, Petale reci și-nmiresmate, așternuturi să ne fie Și-n zori, să bem nectar din cupe fermecate. Speranța-mi înflorește, printre crenguțele de liliac Și caut floricica norocoasă a iubirii, Dar obosită, mă așez pe un fotolui în cerdac Și-o lacrimă îmi picură în marea amintirii. Salcâmul din inalt în față crengile-și coboară, Mă mângâie pe creștet și-mi spune necăjit: -De ce îl cauți în fiecare primăvară si toate florile de mai le-ai răvășit? De
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
și prinde anii de pripas în dangăte de clopot și beteală. Telegarii visului îl poartă pretutindeni ca o logodnă de taină, ca leagănul în zbor al cocorilor. rostogolindu-l pe tot ce-a fost marele dor. S-a prins de Cerdacul (cerul dacului) cerului cu ochii înfloriți de lacrimi, cu inima pe cărăruie spre împlinite vreri, cu armonii de cânt în care se revarsă Harul sfânt. Nicicând răstignirea nu mi-a fost mai grea /și fierea mai amară, Maica mea. Nicicând
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
florile-mi sărută obrazu-nlăcrimat. Magnolia îmi spune ,,bună dimineața”, Soarele blând, c-o rază îmi mângâie fața, Iasomia mă-nsoțește în grădina raiului, Lacrimi calde, s-adună-n cupa dorului. Zefiru-mi împletește cosița cu flori de liliac, Un iz de primăvară pătrunde în cerdac, Cireșii din livadă în candelabre se aprind, Narcisele-mi zâmbesc și-n palmă le cuprind. Iubite! În grădină narcisele au înflorit, Crezând că te-ai întors la tine am venit, Știai că lacrămioarele din primăvară, Te-așteaptă să le uzi
LA CASA TINEREȚII NOASTRE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385121_a_386450]
-
trista singurătate, Petale reci și-nmiresmate, așternuturi să ne fie Și-n zori, să bem nectar din cupe fermecate. Speranța-mi înflorește, printre crenguțele de liliac Și caut floricica norocoasă a iubirii, Dar obosită, mă așez pe un fotolui în cerdac Și-o lacrimă îmi picură în marea amintirii. Salcâmul din inalt în față crengile-și coboară, Mă mângâie pe creștet și-mi spune necăjit: -De ce îl cauți în fiecare primăvară si toate florile de mai le-ai răvășit? De
TE-AȘ CĂUTA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385108_a_386437]
-
cu milă: --Lasă dumneata afacerea! Stai puțin să văd de ce întârzâie flăcăii! Deși vârstnic, Moș Ion era încă verde. Înalt, spătos, îmbrăcat curat, cu pantaloni albi, strânși pe picior, căciulă albă, mițoasă și palton scurt de dimie îmblănită, urcă scările cerdacului și intră în casă, unde cei trei, cu ochii lucind, încă se mai certau pe procente. --Bine, mă, cât mai discutați, cât vă mai certați, când omul ăla așteaptă să-l scoateți din apă? --Dă-l în mă-sa! rânji Vasile
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în când strângând-o lung la piept, Și după el venea încet un câine... Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept. Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și parcă tot
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
Acasa > Poezie > Credinta > POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac, Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac. Bunicul ține-n a lui brațe o nepoțică zulufată, Și amândoi ascultă-acuma, povestea cea de mult uitată: Cândva trăia un moș hapsân, ce nu-mpărțea nimic cu alții, Era amarnic
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]
-
în fața ei tronând, într-un mic scuar, bustul savantului. Casa este construită în stil brâncovenesc, după spusele ghidului, muscelesc după alte surse, cu pridvor înalt, cu coloane inspirate din construcțiile italiene, acele splendide ,, loggia'', dar pentru a accede la acest cerdac trebuie să treci mai întâi de o ușă de lemn negru, cu ,,ivărul'', după expresia elevilor, ,,din vremea străbunicii'', apoi să urci o scară pe care însă ai acces abia după ce încalți o pereche de papuci textili, legați de glezne
O CĂLĂTORIE DE STUDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383541_a_384870]
-
strada Nicolae Iorga, la numărul 14, la circa 100 m de B-dul Mihai Eminescu și la 1 km de la intrarea în municipiul; clădirea muzeului actual este construită în stilul arhitecturii moldovenești, cu pivniță mare și cu parterul prevăzut cu un cerdac larg, datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și considerată astăzi monument istoric. Clădirea originală, cu pereți din paiantă, a fost demolată în 1965. Cea de astăzi a suferit mai multe modificări în timp: acoperișul din tablă
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
în fața ei tronând, într-un mic scuar, bustul savantului. Casa este construită în stil brâncovenesc, după spusele ghidului, muscelesc după alte surse , cu pridvor înalt,cu coloane inspirate din construcțiile italiene, acele splendide,, loggia'', dar pentru a accede la acest cerdac trebuie să treci mai întâi de o ușă de lemn negru, cu ,,ivărul'', după expresia elevilor, ,,din vremea străbunicii'', apoi să urci o scară pe care însă ai acces abia după ce încalți o pereche de papuci textili, legați de glezne
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
VISURI Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc în vise în trecut Și caut ca prin ceață, Cărările ce le-am pierdut, Când am pășit în viață. Revăd căsuța cu cerdac Și geamurile goale, Ascult frunzișul...apoi tac, Pășind pe poartă-agale. În fața casei, mărul bun Se-apleacă să-mi mângâie, Tâmpla căruntă, părul sur... Mii de-amintiri învie. Revăd cu ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe voi , bunicii mei
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului A NINS MĂICUȚĂ A nins și ninge iar măicuță și-n suflet mi-au crescut troieni, Cu gândul abătut rătăcesc pe uliță Cu pași de timp prin cerdacul unei ierni. Fără tine acasă nu-i ca altădată Plâng gânduri răvășite-n sufletul meu, Doar vântul cântă printre uluci la poartă în rugăciunea mea cu Bunul Dumnezeu. Te caut mamă-n amintiri pe prispă îți văd chipul umbrit și
A NINS MĂICUŢĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382998_a_384327]
-
soarta neuitatei peruci de culoare cafenie. Au trecut circa 60 de ani de când i-am auzit pentru prima dată vocea fermecătoare a lui Benone Sinulescu, ascultând cu nesaț și primele lui înregistrări la Radio:„Străina mamei, străină”, „La Lenuța sub cerdac” și „În munții Buzăului”. Domnia sa avea doar 18 ani. Eu abia pășisem pragul școlii. În acest an, la 24 mai, nea Beni, cum obișnuiesc să-i spună fanii cântului său, va rotunji frumoasa vârstă de 80 de ani. Și ceea ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92363_a_93655]
-
Adevărul celor care iubesc Adevărul, dar și celor care-L urăsc“. Glasul său a fost cuvântul Domnului - izvor de apă vie care s-a revărsat năvalnic în mințile, inimile și conștiințele celor care i-au cerut rugăciunea și binecuvântarea, iar cerdacul chiliei sale de la Sihăstria a devenit, pentru mai bine de patru decenii, altar, amvon și bolniță. În aceste cuvinte ale mele, nevrednicul, prea sărace să ilustreze bogăția vieții duhovnicești și a darurilor îmbelșugate ale Duhului Sfânt de care Părintele Ilie
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
de cinstea ce i se făcea pânza de deasupra, aruncă o privire înăuntru, spuse cu vocea sa bărbătească: „Da, într-adevăr, este foarte urât” și-apoi, spre uimirea escortei care-l aștepta afară în ploaie, stătu la o dulceață în cerdac cu boierul, vorbind de una, de alta. Hotărât lucru, Răducu devenise, fără să vrea și fără să știe, centrul familiei, le - cum se zice - umplea casa, deși mai corect ar fi să spunem că le-o golea, deoarece nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iar Pitagora era nițel cam zbanghiu, ceea ce nu l-a împiedicat să ducă cele mai drepte perpendiculare din câte s-au văzut într-un triunghi dat. — Acestea fiind zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
câte s-au văzut într-un triunghi dat. — Acestea fiind zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la plinuța mână dreaptă tăblia mesei, își freca ușor genunchii rotunzi unul de altul sau își trecea, degetele prin părul bogat și negru, oftând prelung și lăsându-și perfectul cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a acelui început de aprilie - două slugi tuciurii, voinice, purtând pe umerii goi șoldanele pulpe din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un stol de turturele zburând spre tainicele locuri de împreunare, livada de unde, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
meu. Poarta înaltă, masivă se întinde ca un câmp negru de-a lungul curții. Doar în locul unde sfârșește gardul grădinii totul este inundat de o lumină verde, sticloasă. În raza acestei lumini mi se face frig. După ce urc scările de la cerdac, mă opresc. Pe ușa grea, minerul de alamă strălucește orbitor. O fâșie îngustă de lumină cade pe treptele scării de pe una dintre fețele șlefuite ale sticlei de la ușă. Când, după o mică pauză, trag de miner, această fâșie tremură ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cade pe treptele scării de pe una dintre fețele șlefuite ale sticlei de la ușă. Când, după o mică pauză, trag de miner, această fâșie tremură ușor: ușa e încuiată. Mi-e jenă să-l trezesc pe Matei; cobor în fugă treptele cerdacului și intru în tunelul umed și întunecat de sub casă care dă în curtea interioară unde se află intrarea de serviciu. Curtea e plină de așchii și de coji de mesteacăn. Aici taie portarul lemne, lovind puternic cu toporul, aici așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
intrare până la ușa casei, în hârdaie de lemn, creșteau oleandri albi și roșii. Dincolo de acestea, curtea era plină de iarbă tunsă scurt. Din loc în loc, dispuse fără nici o simetrie, se aflau straturi rotunde cu petunii, cârciumărese și tufănele. Jos, lângă cerdac, se întindea un covor de salvie roșie ca sângele, în timp ce zorelele albe și violet se încolăceau în jurul stâlpilor de lemn. Curtea era plină de culori vii, în contrast plăcut cu verdele ierbii. Plantele de ricin crescuseră mai înalte decât zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]