222 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului S-au gârbovit câmpii sub semnul ceții, Strivindu-și pacea-n bobi ce germinează Descătușate-n raze de amiază, Mai picotesc sub lenea dimineții. E-atâta alb în cergi de nea și-n aer, Încremenind chiar fumul spre boltire, Dezghioacă,-n pietre, gerul nălucire, Eliberând tăceri pe post de vaier. Anemic, vântul, mai vălătucește Vedeniile sub voaluri siderate, De gheață flori stau pe ferești pudrate Cât jaru,-n spuze
S-AU GÂRBOVIT CÂMPII … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377879_a_379208]
-
care denumesc îmbrăcămintea și încălțămintea: opincă, dulamă, flanelă, țoale, aba, nădragi, baruș, crepdeșin, americă, scurteică, murea etc, din domeniul bucătăriei: strachină, ștevie, pâsat, pilaf, dumicat, cuvinte care denumesc obiecte din casă și din curte: prag, podișcă, parmalâc, belciugării, târlici, cipici, cergă, boboroadă, caftane, fes, rășchitor, daravelă,leliță, vadră, a da dosul... Limba moromeților are ca trăsătură principală oralitatea, Marin Preda fiind un virtuoz al dialogului din lumea țărănească. La 60 de ani de la apariția “Moromeților” Nicolae Breban spune :„Moromete înseamnă în
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
Cine ești? Ești rai ori iad Frunzelor ce-alene cad Pat al vremii ce-o să vie? Curge din Brumar, răpusă, Spintecată în culori, Cern simezele comori, Din lumina-n toate pusă. Verde, galben, ruginie, Valsul lent spre vechiul lut Frunze cergă-și țes tăcut Roditoare năsălie. Peste toate nou lințoliu Se așterne argintiu, Vânt pe post de vizitiu Și troienele fotoliu Albului care învinge Timpul încleștat în geruri. Din încremenite ceruri Se pogoară iarna, ninge! 01.11.2016 *** Referință Bibliografică: Roditoare
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
procesiune. La plecarea pe câmp, din carele grele nu lipsesc merindele: mălai, fasole boabe, ceapă, roșii, brânză, păsări vii și alte legume pe care le au oamenii în grădinile lor de zarzavat. Nu sunt uitate: secerele, pirostriile, ceaunul de mămăligă, cerga pentru așternut, macatele și velințele pentru învelit, că noaptea se face destul de răcoare, față de canicula de peste zi. După ce carul este încărcat cu toate cele necesare de duminică seara, el se acoperă cu un coviltir de rogojină, fixat pe carâmbi. Unii
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
fi folosit ca umbrar, deoarece apa din butoiul expus în bătaia soarelui s-ar cloci. Apa de băut pentru oameni se păstrează în bota de lemn, umplută în fiecare dimineață din butoi. Ea este ținută sub car și învelită cu cerga, pentru a mai păstra ceva din răcoarea nopții. De munca istovitoare a secerișului nu sunt scutite nici gravidele, care, din cauza aplecărilor în față, nasc înainte de soroc, moșite sub care de femeile ce se află prin preajmă. Nici cele care au
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Motto : Apusul zâmbește și ne-nconjoară, Stele căzătoare se aud trecând. Pe vremea când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja „culcușul”. Întindea o cergă moale ca o saltea, iar noi ne așezam la povești cu ochii la cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375712_a_377041]
-
ar ave trebuință”. În anul 1853 s-a plătit calfelor pentru producția a 650 și jumătate coți postav. Într-o însemnare, nedatată, s-a făcut calculul prețului de cost a 2.372 coți postav: postav alb, „boit”, roș, natural, nuatină, cergi etc. Autorul însemnării a notat că 381/2 coți postav au fost dați starețului, 31/4 „pentru vodă”, doi coți pentru „beizadele”. Știrile relative la condițiile în care funcționa fabrica sunt, după cum se vede, foarte sărăcăcioase. Totuși, ele îngăduie să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cotul de la 16 la 20 lei”. După cum rezultă dintr-o scrisoare a lui C. Negri către Kogălniceanu din 15/24 octombrie 1854, la fabrică se produceau și ciorapi, pe care Negri îi socotea de o calitate superioară. Se mai fabricau cergi, pături etc. În 1868 se aprecia că postavul fabricat la Tîrgul Neamț era mai ieftin, mai solid și mai curat decât cel importat. Eșantioane din varietățile cele mai reușite de postav au fost expuse în 1855 la Expoziția universală de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la mănăstirea Neamț. Postavul era desfăcut înainte de toate în țară, pentru jandarmerie, pompieri, trupele de linie. În vremea războiului Crimeei, Kogălniceanu a vândut postav trupelor turcești, austriece, și lui Sadîk Pașa. În 1854 se lucra la o comandă de 468 cergi și 499 halate pentru casa Sft. Spiridon. Prin intermediul lui C. Negri, Kogălniceanu a încercat să-și plaseze mărfurile și pe piața Constantinopolului. Fabrica lui Mihail Kogălniceanu a funcționat în perioada de care ne ocupăm în condiții interne și externe neprielnice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu incontestabil efect liric, simțăminte gingașe, precum cel provocat de resurecția unor icoane din copilărie. Poetul își amintește, cu duioșie, caii familiei, care goneau, „singuri, cu carul gol, / spre raiul Sălajului”. Evocatorul li se adresează astfel: „Înveliți pe spate cu cergile dichisite / de dulcea mea Mamă, / V-ați oprit în fața casei noastre părintești / din Șimleul Silvaniei, orășelul străjuit de / Măgura cu mii de ugere de struguri tămâioși - / ca să-mi duceți la măcinat tot ce-mi mai rămăsese / din grâul zilelor mele-mpuținate
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos, spunând că nu a venit aici ca să se lăfăiască În huzur și nici să ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și odihnească oasele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era reavăn, iarba era Înmiresmată. Sau poate solul În sine mirosea atât de proaspăt? În aerul limpezit, purificat de lună, o văzu pe Shula cum vine, În căutarea lui. — De ce nu ești În pat? — Mă duc acum. Îi dădu chiar cerga lui Elya să se acopere, și el se Întinse. Simțind ce ciudată era specia căreia Îi aparținea, care Își organizase planeta la așa scară. Din această masă de creaturi ingenioase, cam jumătate se adânciseră Într-o stare de somn, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
erau necesare - lucruri pentru care domnul Sammler nu avea nici un talent. Dar studiase, se pregătise. Începea cu calmul exterior. Așa că se așeză pe pernă, uitându-se la canapea și la lâna scumpă de un verde mătăsos din care era făcută cerga lui Elya, cu care se Învelise. Dimineața era și ea Încântătoare. Soarele pătrunse În cameră pe când sorbea din cafeaua adusă de Shula. Măsuțele de sticlă cu picioare și suporți semicirculari din alamă răsfrângeau pete de lumină pe covorul persan, trezind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mare parte din conversație era, desigur, o compilație de minciuni. Dar sistemul lui Elya nu era unul din acelea perfecte, ermetice și impenetrabile, Elya nu era unul din cristalele sau țurțurii tăi monstruoși. Pipăind, mângâind firele verzi și lungi ale cergii, Sammler Își zise că, din cauză că el și Antonina fuseseră desemnați, parte dintr-o demonstrație a lipsei de sens a acestei răscoliri pline de viață cu străfulgerările ei de intuiții Înalte de pe o parte și sucțiunea noroiasă continuă a mormântului de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doua zi zurgălăii tremurară limpede, cu tonuri felurite, în liniștea vălcelei. Frigul mai scăzuse și soarele lucea pe un cer senin și verde ca piatra de chiclaz. Cei patru cai încordați traseră la scară sania plină de blăni și de cergi mițoase; iar vizitiul, cu căciula-i buhoasă, stătea drept și mândru, nici nu catadicsea să se uite spre umilitele icoane care se zugrăveau în juru-i. Bordeienii se adunaseră iar, așteptând plecarea stăpânilor. În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu oarecare mirare: A! domnu Vâlcu!... De când pe la noi? — Chiar acu am căzut... răspunse primarele închinându-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochișorii scânteietori și cu botișorul rumăn zâmbind. —Vreme splendidă, ciripi ea dulce, să mergem, Georges, să mergem, să nu întârziem!... Un moment... îi șopti Avrămeanu în treacăt, în franțuzește... am ceva de spus omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și el din partea cealaltă, vizitiul se aplecă îndărăt, și cu toții așezară blănurile și cergile. —Sandule, mai zise boierul, vezi să fie toate în regulă... Sandu se descoperi: — Apoi n-aveți grijă... Să veniți sănătoși... Își scoaseră și bordeienii căciulile din cap. Cu bine! strigă iar boierul. Hai, Costache! Vizitiul pocni din bici, zurgălăii prinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Așa-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era trasă dinaintea ușii; calul înhămat. Vremea se arăta moale și senină. Ion Bezarbarză, sluga, umbla aprig împrejur, grămădea fânul în lada săniei, întindea bine cergile. Tropăia cu bocancii lui grei, din când în când își trecea un pumn pe sub nas, întorcea ochii vii spre stăpânu-său, aștepta un cuvânt. Vedea că stăpânul său e într-un ceas crâncen. Ca să nu lese nici o clipă neîntrebuințată și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deveni o mare compozitoare și interpreta pentru Sophie mici piese pe care le compunea imitînd motive din Grieg și Schumann, nu fără o anumită ingeniozitate. Domnul Valls, convins că femeile nu sînt În stare că compună altceva decît ciorapi și cergi Împletite, vedea totuși cu ochi buni ideea că fiică-sa putea deveni o competentă interpretă a claviaturii, Întrucît plănuia să o mărite cu vreun moștenitor dintr-o familie bună și știa că oamenii rafinați apreciau, la fetele bune de măritiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de ce o roată veche de căruță poate deveni un așa de apreciat lampadar, de ce sfeșnicul de aramă sau felinarul de căruță sunt obiecte decorative În locuri În care necesitatea lor e nulă, de ce apare uneori Încăpățânarea de a armoniza o cergă de Maramureș cu mobila lustruită și de ce pot sta În vitrina cu pahare de cristal rădăcini informe, tratate sau nu cu baiț de tâmplărie. Deci o explicație ar exista pentru toate compunerile personale de ambient (chiar pentru neglijență și greșeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
început să râdă el însuși, redevenind senin și a pus mâna pe hățuri. Convingerea mea îl subjugase. La Câmpulung am ajuns pe seară și am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. ― Ce e cu tine? m-a întrebat tata. ― Tu nu vezi? i-am răspuns eu cu dinții clănțănind. Mi-e frig, pune dulama pe mine și ia cerga asta de-aici. Mi-a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. ― Ce e cu tine? m-a întrebat tata. ― Tu nu vezi? i-am răspuns eu cu dinții clănțănind. Mi-e frig, pune dulama pe mine și ia cerga asta de-aici. Mi-a adus să mănânc doi mici și mi-a pus o ceașcă în mână. ― Bea și tu, zice, mi-o dădu mocanu ăsta de-alături. A tras și el cu căruța ca noi, e de prin
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
colțul mesei, alături de o sticluță cu lichior și câteva mere rumene. “Asta-i mâna Zânei sau a Sevastiței... După ce am mulțumit Celui de sus pentru tot ce mi-a dat în această zi, m-am întins în crivat... Am tras cerga peste mine. Ceva însă a foșnit în faldurii ei. Am pipăit până am dat de o hârtie împăturită frumos. Am desfăcut-o cu înfrigurare... “Aprinde lampa, amice, că nu ai vederea pisicii” - m-a luat în primire gândul de veghe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
alea care se făceau în bucătăria-cameră a lui Țârțâc, încălzită de la plită în plină vară, de m-a luat cu leșin când am intrat de-afară, singura dată când am intrat acolo și am căzut muiat pe patul jos cu cergă țărănească roșu-neagră. Pe peretele din fund al bucătăriei, pe o poliță îngustă, verde, protejată cu geam culisant, stau împrăștiate ca la muzeu până la o sută de ordine, decorații, insigne roșii comuniste. Țârțâc a înjghebat colecția asta în douăzeci și... de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nici un război adevărat mai aproape de Iugoslavia) sau mai bine ca pe vremea lui Doncea. Timp de vreo două ore, trei camioane au ambalat motoarele, umplând aerul tare cu mirosul de motorină, până și-au strâns circarii sacii, instrumentele muzicale, corturile, cergile, coliviile. De fapt eu știam tot, de la nouă dimineața când am primit telefonul la birou: Alo, domnu’ Lavric? Să trăiți, sunt maiorul Pestrițu. (Mie orice întâlnire cu autoritatea îmi strânge inima parc-aș fi făptuit ceva.) Zina îl rugase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]