371 matches
-
cu mai multă abnegare în ceea ce privește interesele noastre comune. Oricine ce va zice, această serbare a ieșit pe cât se poate de bine, mulțămită energiei și zelului comitetului aranjator, mulțămită acelora cari prin concursul material au făcut posibilă ținerea ei. Să deie ceriul ca să ajungem asemine momente mai adeseori, să ne întîlnim pe mormintele strămoșilor noștri plini de virtute, și să ne legăm de suvenirea lor cu credința și aspirațiile vieței noastre. Numai cu chipul acesta vom putea conserva patria ce avem; numai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Malla, în grădina Orpheu, din București: "Din cerurile albastre Luceferi se desfac Zîmbind iubirii noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gînduri codru-i pus O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri De strălucirea florilor, E cîmpul tot răpus. O, norilor, norilor, Unde v-ați dus! Șoptiri aeriene Pătrund din mal în mal Și-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vântului, / Pe cursul izvoarelor, / Pe mirosul florilor / Și lumina stelelor, / Pe semnele cerului, (...) / Când la această casă am ajuns / Toate stelele s-au ascuns."77 sau "Și noi încă ne-am luat / Și am plecat / Pe crângul pământului / Pe stelele ceriului, / Pe lumina soarelui. Nu mult după ce-am plecat / O stea ni s-a arătat, / O stea mândră, luminoasă, / Ce lucea spre această casă."78 Cosmicul devine cadrul nupțial atunci când "unirea" este interzisă de anumiți factori sociali: "Constantine, Balucele! Leagă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din soare, / Fața din floare, / Sprâncene, / Din stele, / Duhul sfânt din măririle sale."138 Cuvântul originar, Logosul, creează și dinamizează universalul care, prin ritual și ceremonial, participă direct la consacrarea destinului uman: "Dumnezeu a făcut, / Dumnezeu sfântul, / Numai cu cuvântul, / Ceriul și pământul; / Și marea cu câte-s într-însa, / L-e făcut numai cu zisa. / Și după ce le-a gătat, / La toate le-a dat / Multe podoabe mărețe / Și destulă frumusețe. / Și dintru-nceput / Pământu-a umplut / Cu deosebite / Soiuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-s într-însa, / L-e făcut numai cu zisa. / Și după ce le-a gătat, / La toate le-a dat / Multe podoabe mărețe / Și destulă frumusețe. / Și dintru-nceput / Pământu-a umplut / Cu deosebite / Soiuri de vite, / Aeru-n nălțime, / Cu paseri mulțime. / Ceriul l-a împodobit / Cu lună, cu soare / Și cu stele lucitoare; / Marea și apele toate / Cu a peștilor multa gloate / Deci având / De gând / Și vrând / Ca să se proslăvescă / Fapta cea dumnezeiască / Întinzând / Pe Adam din țarină / Cu cuvânt și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu întâmplător, a născocit "Rugăciunea săptămânii" pentru a îndepărta forțele malefice care ar distruge echilibrul existențial: "Sfântă lune, zi de post, / Cădelnița lui Hristos, / Rogu-mă sfinției tale / Să-mi fii ajutătoare / Și folositoare, / Ajută-mi, Doamne! / Sfântă marți! / Curătoarea ceriului / Și-a pământului, / Mă rog sfinției tale / Să-mi fii ajutătoare / Și folositoare, / Cu rugă rugată, / Cu inimă plecată, / Cu îngerul meu / Dat de Dumnezeu, / Ajută-mi, Doamne! / Sfântă miercuri! / Zidirea Domnului Hristos, / Mă rog sfinției tale / Să-mi fii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
făcut soarele mare și luminos, mai mare decât pământul nostru, și l-a dat degrabă sub pământ. Când a socotit Dumnezeu, a sculat oamenii, acum era mai multă lumină. Se uită cu toți cu mirare în toate părțile: zorile roșeau ceriul, întunericul din ce în ce mai tare se ștergea și ziua albă acoperea pământul întreg (...). Iată că într-un loc, pe cer, o strălucire mai mare se arată, iar de sub pământ se rădică pe-ncetul ceva rotund, strălucitor din cale-afară, încât le lua vederile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cunoașterii binelui și răului, dar și al misterului divin, cunoașterea fiind ipostaziată de măr: " La mărul lui Dumnezeu, / Florile dalbe, / Nu știu ce s-o înjitat / Că merele le-o furat, / Dumnezeu straj-o mânat / Să măsoare pământul, / Tot pământul cu cotu` / Și ceriu cu stânjenu`, / Peste munții cei înalți, / Cu zăbrele răzimați. / La zăbreaua cea mai mică / Scrisă-i Sfânta Duminică, / Nu-i bine-a lucra nimică. La zăbreaua cea mai mare, / Scrisă-i sfânta sărbătoare, / Nimic nu-i bine-a lucrare."137
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din iarmaroc este considerat "nebun" și "javra dracului". Memorabilă este ironia Smarandei care, fără a cunoaște adevărul în legătură cu pupăza, își înțeapă cumnata cu vorba împăciuitoare, cu două înțelesuri (Ion Rotaru). Mătușa Mărioara venise spre cumnată-sa "c-o falcă-n ceriu și una în pământ", fiind o femeie care "scoate mahmurul din om", iar moș Vasile era "un cărpănos și un pui de zgârie-brânză". "Comentariul" lui Creangă nu este unul analitic, ci unul sintetic, efectuat printr-o vorbă populară de duh
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un real ascendent al Fecioarei Maria asupra lui Hristos. Cea care este "supt bezne mai strașnică și mai înfricoșată asupra dracilor decât toți sfinții"15 se va înălța la cer cu trupul, a treia zi după adormire, "ca împărăteasă a ceriului și a pământului, carea vine să lăcuiască den a dreapta împăratului Dumnezeu".16 Autoritatea Maicii asupra Fiului ei o egalează, în folclor, pe aceea a Tatălui. Maica Domnului îl ceartă pe Hristos că s-a lăsat răstignit pentru o lume care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
variantă de exploatare a lui drept formă de cunoaștere deplină a lumii, în toate ipostazele ei, într-un fel de împărtășire simbolică, prin intermediul celor cinci simțuri, cu tainele lumii divine. "Floare pré înfrămsețatî și dulce mirositoare adusă den raiul vederei ceriului" cartea provoacă la un exercițiu cognitivo-senzorial unde "măna [...] grabnică îmblătoare", în concert cu mintea, aducând cartea-floare și așezând-o în fața cititorului, oferă prilejul acestui banchet senzorialo-sapiențial ce surprinde ritualul apropierii și aproprierii cuvântului scris prin concertarea simbolică a mirosului " și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
exercițiu cognitivo-senzorial unde "măna [...] grabnică îmblătoare", în concert cu mintea, aducând cartea-floare și așezând-o în fața cititorului, oferă prilejul acestui banchet senzorialo-sapiențial ce surprinde ritualul apropierii și aproprierii cuvântului scris prin concertarea simbolică a mirosului " și mirosiți întru ia mirezma ceriului", gustului "și cu aceia îndulciți sufletele voastre cu dulciața fără sațiu", văzului "și cu vedéria frămseției, veseliți ochii cei înțelegători". Lectura, însă, cum era de așteptat, mizează pe o sublimare a simțurilor, prin receptarea lor prin excelență în cheie spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
symboles, Le Livre de Poche, Paris, 1996, pp. 153 și urm. 6"Polata lui Hristos s-au făcut tină și putoare porcilor, scaunul lui Dumnezeu ședére pierzării, sora îngerilor supt ascultarea dracilor și acesta ce zbura ca o porumbiță la ceriu să târăște ca șarpele pe pământ" Antim Ivireanul, Învățătură pentru taina pocăinții Didahii, în Opere, ediție de Gabriel Ștrempel, Editura Minerva, București, 1997, p. 310. 7 Nic. Densușianu, Vechi cântece șt tradiții populare românești. Texte poetice din răspunsurile la "Chestionarul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
necunoscută. 54 Neatestat în dicționare, este inclus într-o viitoare notă lexicală. 55 De exemplu: "În pieptul lui Decebal flăcăra vifor turbat" (Decebal, în "Convorbiri literare", III, 1896, p. 3.), "Luna pribegește singură pe marea cea fără margini a bolturilor ceriului" (Tuhutum, în "Convorbiri literare", IV, 1870, p. 155), "Un cântec... așa de limpede, așa de moale, așa de smălțat tremura prin aerul nopții..., topea coaja tăriei bătainice și-ți îndulcea și îmblânzea inima" ( Decebal, loc. cit. p. 5) 56 La
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mainte de ce s-au rădicat Hmil hatmanul căzăcescu asupra léșilor, aproape de sécere, eram pre atuncea la școală, la Baru, în Podoliia, pre cale fiindu de la sat spre oraș. Numai ce vădzum despre amiadzăzi unu nuor, cum să rădică deoparte de ceriu un nour sau o negură". Convenabilul indeterminat meteorologic, împletit cu repetiția aparent stângace a substantivului în formă ușor modificată, prepară terifianta clarificare vizuală din fraza subsecventă: "Ne-am gândit că vine o furtună cu ploaie, deodată, pănă ne-am timpinat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
membre cooperatoare ale fostei CAP Laza cu care am discutat înainte de a da publicității aceste materiale. Astfel, în spiritul heirupist al „epocii de aur”, într-o zi ploioasă a toamnei anului 1989, Aneta Slivneanu a poposit cu o falcă-n ceriu și cu una-n pământu, tunând și fulgerând, în această comună unde primar era tot o fostă muncitoare, Lina Cozma. Imediat, tova de la județ a sunat goarna adunării femeilor mai tinere sau mai vârstnice, membre ceapiste, cărora le-a ținut
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
naratorului față de cele povestite e constant ironică, cititorul are surpriza să întâlnescă, foarte rar ce-i drept, pasaje de un lirism evident, pasaje care, desprinse din context, nu par să aparțină lui Creangă: „Nu trecu mult și ziua se călători. Ceriul era limpede și luceferii sclipitori râdeau la stele, iar luna scoțând capul de după dealuri, se legăna în văzduh, luminând pământul.”. (Dănilă Prepeleac, p.185) Fragmente ca acesta trec însă neobservate, în prim plan rămânând intenția autorului de a stârni râsul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
scriitorului de a da o aură mitică întâmplărilor prin exagerarea dimensiunilor lor. Sunt relevante în acest sens pasaje precum: „Atunci dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit; s apucă zdravăn cu mânile de torțile ceriului, cască o gură cât o șură și când chiuie o dată, se cutremură pământul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie; dracii ies afară din iaz câtă frunză și iarbă! Și oleacă numai de nu s-a răsipit
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
o gură cât o șură și când chiuie o dată, se cutremură pământul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie; dracii ies afară din iaz câtă frunză și iarbă! Și oleacă numai de nu s-a răsipit bolta ceriului.”(Dănilă Prepeleac, p.184) „Și tot așa mergând ei încă un an de zile, cu mare greutate și zdruncin, au trecut peste nenumărate țări și mări, și prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare în care foșgăiau balauri, aspide veninoase
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
tu ce-ar folosi viața, Speranțele-i, și binele-i și tot! Un vis ar fi amestecat cu ceața, Un chin ar fi - ce L-aș sfârși să pot; Pe când astfel o noapte e măreață, Pierdută-n stele ce în ceriu înnot, Prin ele trece melancolic luna - O gură dă-mi iubito - și-ncă una! Spre sărutare gura-ți se încreață Și ochii tăi privesc întunecat Și visători. - Iubito, tu, glumeață, Nu știi c-a săruta e un păcat Și că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Desfășoară-în largi oglinde a lui apă cristalină, Insulele, ce le poartă, în adîncu-i nasc și pier; Pe oglinzile-i mărețe, ale stelelor icoane Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane, Cât uitîndu-te în fluviu pari a te uita în ceriu. Și cu scorburi de tămâie și ca prund de ambră de-aur Insulele se înnalță cu dumbrăvile de laur, Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund, Cât se pare că din una și aceeași rădăcină Un raiu dulce se înnalță, sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să trăiești în ascese gândind la Dumnezeu, Bând apa mării amară în negrele spelunce - Ca să domini în tine ispita, geniul rău!... " 660 - "Ispită neagră dînsa?, un geniu rău, o, nu el Răspunse trist și dulce fantasticul ascet. De-ar veni ceriul însuși aceasta să mi-o spue, De-ar spune-o dânsa însăși - eu totuși nu o cred. Aș crede mult mai iute că vrea să mă înșele, 665 Că vrea să-mi cerce-amorul adânc însă fatal, De-aș spune numai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un poem; Dar totuși rog divina ca depărcior rămâie De corpul meu nevrednic - nu-mi vine la cherem. {EminescuOpIV 221} Cugetători ai lumei! o împuțiți eterul Cu sisteme înnalte, puneți-l în săltar. O ladă este lumea cu vechi buclucuri - ceriul De stele și comedii vă este un hămbar. Preoți cu crucea-n frunte, visternici de mistere, Voi sunteți sarea lumei, formați inima ei. E rău numai că ziua stați pe mâncat și bere Și sara pe minciune și noaptea pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușe pământul presăra-va. Ferește-te de una... Să te ferească ceriul Ca-ntr-un moment de-uitare să li spui adevărul... Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre, Vor risipi cenușa iubitei tale vetre, 115Și te vei stinge mizer... de nimenea jălit... Nu vezi ce drept e astfel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Peirea cea eternă în pieptu-mi să o serv... "Dar, vai, tu știi prea bine că n-am să mor pe veci - Că vis e a ta moarte cu slabe mâni și reci, "La sorți va pune iarăși prin lumile din ceriu "Durerea mea cumplită - un vecinic Ahasver - Ca cu același suflet din nou să reapară "Migrației eterne unealtă de ocară... "Puternice, bătrâne, gigante - un pitic, Căci tu nu ești în stare să nimicești nimic". (El cade obosit pe un trunchiu vechiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]