154 matches
-
nr.3, proprietatea Societății pentru cultură și literatură română în Bucovina. * Revista de pedagogie, Anul IV, 1934, Caietul III-IV, Director C. Narly. Ceea ce a înțeles și a putut să creeze în foarte scurt timp titularul caietului de pedagogie de la Universitatea cernăuțeană iese din obișnuitul ritm bucovinean. De fapt, dl. profesor C. Narly, e un remarcabil organizator dublat de asiduitatea savantului netemător de obstacole. Revista de Pedagogie, ca organ al Institutului și Seminarului pedagogic universitar din Cernăuți, a reușit să adune în jurul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și bisericii bucovinene. În aprilie 1891, revista respectându-și ceea ce spusese anterior, se dădea la o parte, încetându-și activitatea, făcând loc noului periodic „Gazeta Bucovinei”, scos la Cernăuți, la care trec și colaboratorii săi, mulți dintre ei, de mult cernăuțeni. * La 18 octombrie 1910 în condițiile când taberele românești își dăduseră mâinile sub egida Partidului Creștin Social Român (1908-1910) de sub conducerea lui Iancu Flondor, „Revista politică” de la Suceava reapare. Își trăiește viața de luptă politică și culturală, dar și informațională
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu studii în Grecia și Italia, profesor universitar la Cernăuți în 1913, membru corespondent al Institutului austriac de arheologie, dar și membru al Institutului de arheologie din Germania, decan al Facultății de filologie de la Universitatea din Cernăuți în 1924. Presa cernăuțeană, încă puțin cunoscută, subzistă. Ea continuă a fi prezentă la Cernăuți prin renăscutele Glasul Bucovinei, Țara de Sus, Concordia, dar și la Suceava, Rădăuți și în alte localități din Bucovina. Analele Bucovinei de la Rădăuți (redactor șef Dimitrie Vatamaniuc, secretar de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
susține, în 1921, teza de doctorat Morfologia verbului predicativ român, elaborată sub îndrumarea lui Sextil Pușcariu, ocupă Catedra de literatură română modernă și folclor a Universității din Cernăuți. Ceva mai tîrziu, în 1924, profesorul universitar M. se înscria la conservatorul cernăuțean pentru a-și perfecționa interpretarea la instrumentul preferat (violoncel). În 1927 întreprinde o călătorie de studiu la istroromâni, ce va fi repetată în 1928, în ambele drumețul prelungindu-și itinerarul, mai întâi în inima Italiei, apoi în Elveția și Franța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
lucrător ceferist, îi impuneau tatălui său, Grigore Chelariu, să-și schimbe mereu locul de muncă, C. face clasele primare la Măriței, Ițcani, Suceava, ba chiar și la Bautsch-Budisov (Moravia), de unde familia revine, în 1918, în țară. Din 1919, urmează liceul cernăuțean „Aron Pumnul”, absolvit în 1926. Se înscrie, în același an, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cernăuți, luându-și magna cum laude licența în filosofie (1930), domeniu în care își va susține, în 1937, și doctoratul (cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
și literatura ucraineană Dacă Elena Loghinovsky părea ușor dezarmată de raportul dintre limba română și cea rusă, despărțite de familiile atât de diferite cărora aparțin, cu limba ucraineană situația pare mai încurajatoare, într-o abordare biografică, ce iscodește arhivele școlilor cernăuțene: note bune la limba ucraineană, conform documentelor școlare. Ștefan Hreniuc se bucură de avantajele oferite de paralelism, în raport cu influențele, atunci când punctează elemente de convergență între opera eminesciană și literatura ucraineană, în special Taras Șevcenko. Dacă între operele lui Șevcenko și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care a predat în capitala Ducatului Bucovinei, la liceul la care a învățat și Eminescu, directorul cunoscutei publicații „Czernowitzer Zeitung” , Henrich Klauser, Gabriel von Mohr și Ioan Chelariu, acesta din urmă director la Secția Română a gimnaziului din Rădăuți. Arhivele cernăuțene ale Comitetului Școlar al Țării consemnează faptul că până la numirea lui Henrich Klauser, o perioadă a ținut locul directorului, cât timp a fost bolnav Neuebauer, profesorul Ustianovici. După reforma învățământului din țările de coroană ale Austriei, din anii 1908 1909
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Prof. dr. Marian Olaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93268]
-
insistențele familiei Hurmuzaki după 10 zile de temniță. Pe perioada șederii la Cernăuți a colaborat la „Bucovina”, „Gazeta Transilvaniei” fiind sistată de regimul maghiar. În octombrie 1849 se reîntoarce în Transilvania și rămâne în legături foarte bune cu redactorii gazetei cernăuțene și cu Hurmuzăkeștii. În acest timp„Bucovina” ridică un glas tot mai puternic în favoarea fraților din Ardeal. Glasul ei e cu atât mai autoritar cu cât e spus liber, fără îngrădirea cenzurii maghiare, fără teamă de persecuții. Efectele acestei campanii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
printre fondatorii Societății Scriitorilor Bucovineni. A căutat să coaguleze viața culturală a bucovinenilor refugiați după 1940 în alte provincii. Preocupat în mod preponderent de literatura română scrisă pe teritoriul Bucovinei istorice, L. a colaborat, începând din 1923, la majoritatea periodicelor cernăuțene: „Poporul”, „Glasul Bucovinei”, „Codrul Cosminului”, „Cuvântul țărănimii”, „Bucovina”, „Tribuna”, „Revista Bucovinei”, „Bucovina literară”, „Cronicar”, „Junimea literară”, „Spectatorul”. Ocazional a semnat în „Adevărul literar și artistic”, „Unirea” (București), „Familia” (Oradea). Intervențiile sale completau cu documente noi anumite fapte legate de literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287846_a_289175]
-
comentariile vizează mai ales conținutul etnic și social. Utilă prin corectitudinea informațiilor și prin obiectivitatea analizelor este lucrarea Aron Pumnul - Mihai Eminescu (1943). Chiar dacă își propune „reabilitarea” lui Aron Pumnul, L. discută cu luciditate opiniile filologice și literare ale profesorului cernăuțean și cu discernământ relațiile dintre aceste opinii și opera eminesciană. După sumara și incompleta antologie Scriitori bucovineni (1924), L. a alcătuit, în 1938, o lucrare în două volume, Antologia scrisului bucovinean până la Unire, cuprinzând o selecție reprezentativă și biobibliografii bogate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287846_a_289175]
-
S.l. „trebuie nu numai să reflecte viața literar-artistică a românilor de pe aceste meleaguri, ci să revigoreze, să încurajeze și să stimuleze creativitatea, să incite spiritele, să creeze o atmosferă de efervescență cultural-literară”. Cele mai stringente probleme ale culturii, presei, intelectualității cernăuțene formează, de obicei, tematica editorialelor scrise de I. T. Zegrea și Ștefan Hostiuc. Valoroase sunt paginile de istorie literară și culturală, de critică și eseistică, ilustrate de Mihai Cimpoi (Iconarii între logos și istorie), Mircea Lutic (studii despre reviste literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289625_a_290954]
-
câteva nume: Matei Vișniec (Paris), Leo Butnaru, Emilian Galaicu-Păun, Arcadie Suceveanu (Chișinău), Nicolae Leahu și toată echipa culturală de la Universitatea "Alecu Russo" din Bălți, Christian W. Schenk din Germania, preotul Theodor Damian din New York, chinezii Ding Chao și Gao Xing, cernăuțenii lui Vasile Tărâțeanu, vlaho ex-iugoslavii lui Adam Puslojic, costobocii lui George Vulturescu, bucovinenii lui Mircea A. Diaconu, botoșănenii lui Gellu (Vlad, Glad, Menumorut), oltenii lui Marian Drăghici, bistrițenii preotului Ioan Pintea (plus enoriașa Florica Dura), nemțenii starețului Adrian Alui (Conta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
câteva nume: Matei Vișniec (Paris), Leo Butnaru, Emilian Galaicu-Păun, Arcadie Suceveanu (Chișinău), Nicolae Leahu și toată echipa culturală de la Universitatea "Alecu Russo" din Bălți, Christian W. Schenk din Germania, preotul Theodor Damian din New York, chinezii Ding Chao și Gao Xing, cernăuțenii lui Vasile Tărâțeanu, vlaho ex-iugoslavii lui Adam Puslojic, costobocii lui George Vulturescu, bucovinenii lui Mircea A. Diaconu, botoșănenii lui Gellu (Vlad și Menumorut) Dorian, oltenii lui Marian Drăghici, bistrițenii preotului Ioan Pintea (plus enoriașa Florica Dura), nemțenii starețului Adrian Alui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1981), conține pagini memorabile despre viața tragică a părinților săi, a consătenilor pierduți în „Siberii de gheață”. O lucrare valoroasă sub aspect istorico-literar este evocarea documentară Za gorizontom (1986), ca și romanul Tânguiosul glas de clopot... (1989), care reconstituie perioada cernăuțeană a lui Mihai Eminescu. „Cultivând cu ușurință toate genurile posibile de artă”, acest „peregrin romantic incurabil” (Mihai Cimpoi) semnează și o carte de interviuri, Dialoguri de sânge (1995), piesele Îndurarea norocului și Țipăt fără drept de apel, în limba rusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
-a, iar Ilie în clasa întâi gimnazială. În legătură cu acesta din urmă lucrurile sunt neclare, întrucât în catalogul de la Ferderber este trecut, în 1852, Ilie Eminovici, în vârstă de 7 ani, deci născut în 1845 la Dumbrăveni, spre deosebire de catalogul de la gimnaziul cernăuțean unde este trecut: Eminowicz Ilie, născut la 7 iulie 1846 în Moldan, Borduzani, Bottuchan 49. Poate că Mihai, timid cum era, să nu fi luat examenul, poate a existat alt motiv, care să fi determinat înapoierea împreună cu tatăl său (nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sa genuină de a vorbi în public despre experiențele trăite; el nu s-a exprimat direct nici imediat după fuga sa în Occident și nici în anii ’60 despre ce a văzut și a îndurat în anii războiului în ghetoul cernăuțean și în detașamentul de muncă obligatorie în România. Pe de altă parte, adeziunea sa la un „realism” sui generis este nu mai puțin celebră: „N-am scris vreodată un rînd care să nu fi avut de-a face cu existența
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
splendida, din apă. Nici nu știu cum era în realitate. La Cernăuți cum ați ajuns? Ca studentă a Politehnicii "Gh. Asachi" din Iași, funcționînd însă la Cernăuți. Am facut chimie industrială. Sînt inginer. Am absolvit în 1946, după refugiu. Am o nostalgie cernăuțeana. Era un oraș occidental. Și comercial, și cultural. Influențele culturale erau românești și austriece. Se simțea încă, și din punct de vedere administrativ, amprenta austriacă. Mi-amintesc Teatrul... Național de acolo, străzile... V-ați gîndit vreodată să faceți teatru? Ați
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
le va reciti." Câți vor fi intrat în jocul propus de poet e greu de spus. Cert este că un ecou rapid și ,de breaslă" a venit dinspre Bucovina, în luna septembrie a aceluiași an. În numărul 2 al revistei cernăuțene recent înființate la acea dată, purtând denumirea societății cultural-naționale ,}ara Șipenițului", apar niște ,comentarii lirice la câteva Poeme într-un vers de Ion Pillat", nu sub forma unor ,lungi poeme", ci a unor catrene semnate de Mircea Streinul. Tânărul poet
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
cum sunt acelea ale lui Petru Mihai Gorcea, din volumul Eminescu II, potrivit cărora Eminescu ar fi fost "elev de seminar teologic", "al seminarului din Blaj". Categoric, Constantin Cubleșan afirmă: "Eminescu n-a fost elev al școlii blăjene, iar cele cernăuțene nu au avut profil teologic. Toată demonstrația bazată pe această ideea a formației sale intelectuale teologice, cade, e hazardată, neadevărată." Pe bună dreptate, Constantin Cubleșan apreciază elogios profunda definire a lui Eminescu "în raza gândului etern", de Dumitru Micu, relevând
Comentarii eminesciene by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8315_a_9640]
-
adînc mărturisește un suflet bîntuit de fantasme. Este aici un cifru pe care îl vom identifica în obscuritatea tensionată pînă la paroxism a poeziei dezrădăcinatului Paul Celan. Deznădejde amestecată cu revoltă, un fior sumbru convulsionînd gesticulația aparent enigmatică. Deocamdată, fragilul cernăuțean se deprinde cu ritmurile vioaie ale Ťmicului Parisť. Verdeața parcurilor încîntă ochiul, frumusețea fetelor îl înviorează chiar și pe trecătorul apăsat de melancolie. Totul îmbie la neastîmpăr și delectabilă aventură. Și iată-l pe introspectul Paul lecuindu-se, parcă, de
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
din bogăția momentului. Datoria ei de poetă este de a ajuta cuvântul să-și ducă la îndeplinire misiunea lui biblică, „la început a fost cuvântul”: „Cred în miracolul cuvântului care dă lumii un trup.” Oare îl va fi citit pe „cernăuțeanul” Eminescu: „Limba este stăpâna noastră. Din mii și mii de vorbe consistă a noastră lume.”? Sau pe contemporanul ei, interbelic, Heidegger: „Limba este loc de adăpost și locaș al esenței omului”? Marile spirite se întâlnesc pe aceleași culmi de gândire
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
pe cei care tac). Cartea nu include decît partitura uneia din vocile duetului dar, din fericire, e vocea cea mai interesantă din perspectiva posterității... Un caz asemănător îl oferă corespondența purtată de poet cu Ilana Schmueli, o prietenă din copilăria cernăuțeană de care urgia războiului și a Holocaustului l-a despărțit pe Celan o bună bucată de vreme - mai exact pînă în anul l969 cînd poetul vizitează Israelul. Ilana îi întoarce vizita și astfel cei doi se reîntîlnesc de Crăciun, la
Paul Celan și tînara olandeză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14341_a_15666]
-
Cronicar Cernăuțenii noștri în iunie 1996 s-a luat inițiativa înființării Reuniunii scriitorilor români din Cernăuți, dar legiferarea ei a întîmpinat multe piedici din partea aparatului birocratic ucrainean și, abia după mai bine de un an de suspiciuni și discuții, a putut fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
redactor șef adjunct, Arcadie Suceveanu și Ilie Tudor Zegrea - redactor șef - care își propun cu toții înnoirea paradigmei literare prin receptivitatea la tot ce apare nou în spațiul lingvistic românesc, scoaterea cititorului romanofon din nordul Bucovinei din izolarea lui culturală. Universitarul cernăuțean Grigore Bostan explică într-un argument programul noii publicații: "O revistă de literatură și arta la Cernăuți are dreptul la viață nu numai în virtutea tradițiilor presei noastre, ci și ca un ărăspunsă la imperativele timpului. Ea trebuie nu numai să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
e un lucru dificil căci "ține de un domeniu extrem de delicat, acela în care se pun de acord axiologia și deontologia". Paginile Septentrionului găzduiesc și confrați din Basarabia, precum Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu, Vasile Levitchi, mai cunoscuți în țară decît cernăuțenii pe care-i descoperim acum, cu mare interes și cu surpriză că scriu într-o limbă literară foarte corectă, modernă și expresiva, cu nimic marcată de izolarea de pe vremea sovietelor. Explicația ne-o oferă tot Ștefan Hostiuc: intelectualii români din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]