6,424 matches
-
prin aplicarea unei sugative. În Poetul își usucă poeziile (cuprins în Cotidiene, 1986), sugativa devine principiu cosmic, aplicabil unui obiect-ființă (lemnul), unui fenomen meteorologic (vântul pe boltă), unei părți din trupul animal sau uman (osul în țărână), de vreme ce el zvântă cerneala din versuri : Poetul își usucă poeziile/ cu-aceeași sugativă ieftină cu care se usucă / lemnul în păduri vântul pe boltă osul în țărână. Două scurte arte poetice, diferite în conținutul lor, stau față-n față la paginile 434 și 435
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
or să-mi calce creștetul fără apărare bucătăria infernului scriu repede ușa-i deschisă și s-ar putea să intre un gând străin s-ar putea să se așeze singur în pagină rânjetul lui triumfător ar fi de nesuportat cu cerneluri și paste nu-l voi putea șterge dar stai puțin de unde vin toate astea al cui e gândul în care mă zbat înainte de a fi aruncat în tigaia sfârâind din bucătăria infernului? noi nouții lumea a început cu noi și
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
Emil Brumaru Domnului Andrei Pleșu Dormeam din ce în ce mai puțin, mai subțire, cam trei ore din douăzeci și patru.Degetele îmi erau mînjite de o cerneală crudă, acidă, pătrunsă, încet-încet, pînă la os, pînă la viscere, îndurerîndu-mi dorința de a le împreuna în rugăciuni laice, scurte, disperate...Adunam cuvintele, cu suspin și mirare că mai există, că mai exist...că reușesc, iată!, să mai trăiesc o
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
să afle ce și cum mai e pe dinafară. Mă întorceam istovit la călimara cu pereții groși, de sticlă rece, umpleam rezervorul de cauciuc al stiloului chinezesc, mîngîindu-i cu gingășie pompa umflată setos. De mult nu mă mai spălam. Peste cerneala uscată se încleia deja alta proaspătă. Căpătasem un fel de mănuși sinilii. Și continuam, continuam, șoptindu-mi nedumeririle, înnobilîndu-mi tristețea în litere caligrafiate pe foi veline. Îngerii nu erau pretențioși, nu doreau marea cu sarea, nici lacul cu caimacul, nu
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
neliniștea e coaptă ce mult mi-am dorit să fiu o fiică a Nordului în nemărginirea lui neatinsă când ninge albastru pe poduri rostite în somn când sloiuri deschid o silabă de argint jertfindu-se timpului aș scrie o carte cerneala ei albă pieirii m-ar smulge Punct Mă văd uneori în deșert numai nisip numai pietre decapitate departe de mine țipătul apei și totuși ochiul surprinde culoarea și arbori ființe și ierburi cuprinse în lacrima mea știutoare dilatată mereu ilizibilă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
lampa unui fitil necurățat de scrumul ce-l topește-ncet când copii: "De pe perete te privea fie un Christ îngândurat, fie o odaliscă somnoroasă sau o ducesă cu obrajii roșii și cu o înaltă coafură rococo"? Desideriu care transcrise "cu cerneală vișinie într-un caiet îmbrăcat în mătase neagră versuri". "Casa asemeni unei ființe (s.n.) inconștiente și oarbe..." Mărirea și decăderea "mătușei Valeria, a unchiului Rubin și-a spațiului" lor! Amănuntul formidabil, cehovian, al strângerii cioburilor pozei sparte de ofițerul beat
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
stăvilar du-ți mîna la gură caut-o de cuvinte cum cauți găina de ouă era două noaptea și-mi striga în receptor sînt palestina mă auzi sînt palestina și deodată i-am văzut ochii albi și gura muiată în cerneală și am știut că s-a culcat cu mine umbra bîjbîie prin trupul meu e timpul cînd eram animale și nu aveam lumină era mirosul culoarea grăsimea galbenă a femeii pe burta jupuită în sala de disecție era sulful înșelător
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
am fost răniți niciunul dar oboseala noastră a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri au fost zile care nu se mai sfîrșeau pereții albi ai caselor nu se mai sfîrșeau scările urcau și coborau printre palmieri și agave cerneală simpatică aerul ne măsluia plămînii scoțîndu-ne în scuarul altui mileniu printre băștinașii cu frunze pe ochi privind răsăritul fierbinte speriindu-se de pietrele care se-mbulzeau să fie fernando pessoa cel ce într-o viață încă netrăită aprindea cu-o
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
mării pe cerul gol acolo unde putea fi o stea albastrul crăpa ca mușamaua putredă lăsînd să se vadă mucegaiul lumilor de dincolo de sunet triști coboram către mal întîlneam fulgerul mai uman ca un atac de cord ori sepia cu cerneala ei zvîrlită-n față puneam palma pe cîte o piatră și simțeam răsuflînd un creier geamăn în ziua eclipsei fernando a dispărut somnambulul a strîns toate pisicile din rodos pe terasa castelului și-au sîsîit împreună cele zece minute cît a
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
pisicile din rodos pe terasa castelului și-au sîsîit împreună cele zece minute cît a lipsit soarele fernando a apărut a doua zi lîngă ruinele farului părăsit fernando mi-e frică de clipa în care unul din noi va opri cerneala pe marginea prăpastiei va fi o clipă fără-nsemnătate ca un chibrit ars pereții odăilor vor țipa cu var în gît echinoxul va hurducăi cărările ce duc spre casă eu însumi voi rîde mărunt ca fotografia sfîșiată de-un psihopat
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
de cinema celuloid pe retina încinsă te înhami la fantome de hașiș artificii de extaz și marmeladă a viziunii Constantinopolis Constantinopole Istanbul orașul luminilor privit din Zeppeline și avioane arzând făclii ca stelele fixe fluvii de var peste fluvii de cerneală simpatică cavalerii de spumă străpung viol de viole în sfânta Sofia poduri ca nave spațiale îmbuibă orizontul din toate părțile se întorc din marmura cerului împung cele cinci orașe nemișcarea paște norii speculații bursa cu tranzacții anonime patroni anonimi terorism
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
steliștii la Congresul scriitorilor din 1956. Poziții de bun simț, de fapt, insurgente în contextul epocii, curajoase atunci, normale acum. Între ele destine de scriitori, cariere, exiluri, destrămări, refaceri cu tineri redactori, morți, o viață dedicată cărților, paginilor ude de cerneala tipografiei, apoi de cea a tonerului. Format mare, format carte, grafica lui Bour, rubrici tradiționale, rubrici noi, generații, schimbul lor, mesaje preluate, predate, traseul existenței unei publicații care înseamnă numele celor care s-au mutat de aici în cerul altor
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
vecinul de la trei. În acea seară, după doi ani și jumătate de tergiversări, cărticica mea despre amintirile luptelor sociale de dinainte de război ale ceferiștilor din cartier apăruse, în sfârșit. Redactorul cărții îmi dăduse exemplarele de autor care miroseau încă a cerneală. După ce vecinul de la trei terminase de povestit, îi oferisem un exemplar cu o dedicație simțită. Cred, de altfel, că a fost singurul care a citit cărticica, avea să-mi spună câte ceva două sau trei luni mai târziu, când până și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
de destinatar profesorului Șerban Cioculescu în iulie 1973, la Mogoșoaia, împreună cu o alta către Arșavir Acterian pe care am publicat-o în urmă cu ceva timp tot în România literară. Pe plicul acesteia din urmă, Petru Manoliu a scris cu cerneală verde următoarea dedicație "Lui Șerban Cioculescu, ca răspuns la neuitata sa vizită la Mogoșoaia, această scrisoare a unui prieten de departe" La rândul nostru publicăm scrisoarea de față ca un mic semn de afectuoasă admirație pentru cei trei prieteni aflați
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
recepta mirarea mea, bucuria mea, emoția mea, cu o imensă participare. După un timp de reculegere emoțională, E. Lovinescu m-a poftit să iau loc pe scaun în fața biroului său. - Te rog, scumpă amică, să moi pana în sticla cu cerneală și să dai primul autograf cu semnătură, a spus cu glas solemn. Am ridicat privirea și mi-am exprimat mirarea, neînțelegînd ce vrea să spună. - Te rog să-ți pui semnătura pe prima pagină, mi-a spus el. Mi-am
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
să stau rezemată de umărul tău. atât. doar aici. nu ai ajuns. nu vei ajunge. pentru că au ridicat între noi munți de conserve biblioteci au dinamitat podurile. mult înainte de a ne fi născut. ți-o dăruiesc. pagina asta scrisă cu cerneala neagră a așteptării. cu sângele îngroșat al spaimei. sânge bolnav. în care ura își tot aruncă semințele de câteva generații. mă vor. morții mei dragi. o clipă nu m-au părăsit. și tu nu mai vii nu mai ajungi nu
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
ulei rânced și trandafirii așezați într-o vază de sticlă ordinară, lângă televizorul alb-negru, firește, precum și tablourile "de artă" fixate pe pereții cu mai multă lumină. Niște reproduceri, în ramă cu geam, după pictorii noștri clasici, în culor veștejite de cerneala tipografică de la "Bucureștii Noi", unde nu se intra decât din dispoziție, dar unde reușisem să intru, cândva, tipărind aici o carte despre Insulele Canare, text și fotografii color, excelent executate, mai bine decât la "Arta Grafică", patronată de inginerul Albaiu. Singurul
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
și Dreptatea nouă. Reproduc doar un fragment din prima dintre ele, datat 3 septembrie 1944: "Mircea Eliade, cel care nu de mult cerea sânge și moarte... în presă să nu mai intre nici unul din cei ce au mâinile pătate cu cerneala urii și a infamiei. Să nu mai pătrundă în lumea nobilă a tiparului, să nu mai scrie, să nu mai cugete cu glas tare, adică în public, dascălii crimelor, profesorii autorităților, învățătorii nelegiuirilor". După "eliberare", Eliade nu a avut drept
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
frunză nici mireasă îți cer Doamne-aici o casă îți cer casă mititucă unde umbra se usucă - am plecat din umbra mea stau în cer și ling o stea îngerare îngerare steaua mea e în lucrare am noroc că e cerneală cerul tot e-o albăstreală scot din aripă o geană și-mi scriu slava toată-n mamă aici vremea nu se fură stau cu moartea gură-n gură c-am mai fost în cer odată dar m-a luat apa
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
soarbă, Și-a tras pe ochi năframa când a-nțeles că-i oarbă. Din iarbă Vierme,-ai crezut o clipă că nu-s viu, Că sufletul mi-e-nchis în strofe ca-n sicriu, Iar sângele mustind, eretic sau pios, E o cerneală acră în vrejul de pe os. Cârtiță de argint, mi-ai plugărit în piele, Și-ai dat de-o rună scrisă cu pleoapa unei stele Și de-o peniță prinsă pe degetul cel mare, Cu un belciug de aur, de rob
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
ca gen, luase asupră-și moartea teatrului și-o aruncase în curtea patimilor cititorului: teatrul murise, nu însă și păcatul lui - acela de a împlini persoana în multitudinea personajelor pe care-aceasta le interpretează instinctiv; de a semna - nu cu cerneală goală - un pact mai mult montaignesc decît faustic, cu eseul, care nu e nici mai mult și nici mult mai puțin decît vertijul actului de a interpreta acea interpretare a interpretărilor care este lumea. Genul romanului, am văzut printr-o
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
Broaște extraplate, Animalele fac febră, Berze cu chiloți de vată Umblă fără nici o jenă Prin băltoacele create. ( Dacă vrei să abuzezi De umiditate Poți să stai afară-n ploaie!) Școlărițe cu compasul Sînii-și trag sub bluze Și-i pătează cu cerneală. Eu visez closete mixte, Profesoare-n pielea goală, Îngeri care-și scot ciorapii C-un surîs candid; Oh, pe sală, cu penița Venele-mi deschid!! Emil 22-III-'68
Primăvara sar în sus broaște extraplate by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11926_a_13251]
-
la fiecare nouă lectură, într-un colț al pînzei epice, chiar Iovanache alias Vinea, cu un aer de conjurat și "cu ochii-i sclipitori pironiți" asupra noastră, "cu jobenul pe ceafă", "iar mîna care ținea luleaua, cu degetele pătate de cerneală, ca și numărul proaspăt din Românul, care-i ieșea din buzunar, îi trădau meseria". La urma urmelor, ce vrea să spună, decodificat, acest cifru? Post-scriptum Conjuncturi biografice și politice au făcut ca în jurul trioului Dumitriu-Stahl-Vinea să se țeasă o adevărată
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
această manifestare profesorul prezintă o serie de alte materiale inedite, precum: un aforism al poetului, citit În cercul „Junimii” din București, in 1888, poezia Veronicăi Micle, Închinată actriței Aristița Manolescu, În 29 iunie 1885, la Iași, scrisă, in original, cu cerneală de culoare violetă, cerneala preferată a poetei. Tot cu această ocazie au fost prezentate facsimile după caseta de anunț a morții poetului, În ziarul bucureștean „Românul” din 16 iunie 1889 și după dosarul Înmormântării „din mila publică oficială”. Manifestările au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
o serie de alte materiale inedite, precum: un aforism al poetului, citit În cercul „Junimii” din București, in 1888, poezia Veronicăi Micle, Închinată actriței Aristița Manolescu, În 29 iunie 1885, la Iași, scrisă, in original, cu cerneală de culoare violetă, cerneala preferată a poetei. Tot cu această ocazie au fost prezentate facsimile după caseta de anunț a morții poetului, În ziarul bucureștean „Românul” din 16 iunie 1889 și după dosarul Înmormântării „din mila publică oficială”. Manifestările au avut loc la „Casa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]