421 matches
-
Ninge-mă Azi, iubita mea frumoasă Rătăcită într-un nor, Ninge-mă și fii pufoasă, Fulgul meu de nea și dor! Azi, iubita mea furată Și ascunsă în văzduh, Ninge-mă nevinovată, Ești mireasa mea de puf! Azi, iubita mea cernită, Viscolește-mă molcom Ninge-mă, fii fericită Să-ți fiu din zăpadă, om! Azi, iubita mea cerută Drept tribut de vamă grea, Ninge-mă și mă sărută, Îngerița mea de nea! Azi, iubita mea prelinsă Printre fulgi și fluturași, Ninge
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
știm că toate atârnă de Domnul, că, dacă și-a luat un pic mângâierea de la noi, nu mai suntem în stare nici o brumă de canon să facem, ne zgândărim la primul cuvânt al fratelui, suntem cu "botul pus", cu "fața cernită"- "nu știu ce am, nu mai merge!"Păi, unde vedem așa ceva la Părinți? Pentru noi este mai ușor să purtăm smerenia asta. Oamenii aceștia erau atât de hotărâți! Erau oameni verticali, cum spunea Avva Theodor al Fermei: "și dacă se va lipi
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Marturii > MARIN VOICAN-GHIOROIU - O MARE STEA A CULTURII ROMÂNEȘTI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 740 din 09 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Țară Mamă bună, -mbracă mantie cernită, Pe-a ta frunte pune voal de nori în lacrimi... Fiul tău iubit pleacă de la tine: inima-i zdrobită; Plaiul sfânt sărută, se-nalță, a scăpat de patimi. Erou legendar, ne-nfricat român, ești nemuritor... Nu te va uita, te va
O MARE STEA A CULTURII ROMÂNEŞTI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348721_a_350050]
-
Acasa > Strofe > Comic > OTRAVĂ ȘI TĂMÂIE Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului N-aș bea niciodată-n viața mea otravă, Căci sinucigașii nu ajung în rai; Fără popi, tămâie și-un cernit alai Sufletul îți arde-ntr-un ocean de lavă. Chiar ratat de-aș fi sau ultima epavă, Ros de boli fatale ca un putregai, N-aș bea niciodată-n viața mea otravă, Căci sinucigașii nu ajung în rai. Dacă n-
OTRAVĂ ŞI TĂMÂIE de DAN NOREA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349319_a_350648]
-
Proroc de România România de pe hartă E-o stafie de stafie, Cioburi de oglindă spartă Din ce nu a fost să fie... România din istorii De istorii măsluite E un nor umbrindu-l norii Dincolo de zări cernite... România cea reală Din scenarii și trucaje Nu-i decât o poleială Pe bucăți de decupaje... România aparentă În a morții adâncime E-o amprentă pe-o amprentă De cadavre anonime... România prinsă-n focul Dintre iad și purgatoriu, Încă
GRUPAJ DE POEZII PATRIOTICE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349409_a_350738]
-
alt plan paralel, Natalia, care locuiește în capitală, contemplă cerul, se vede copil, amintindu-și de familia ei: tatăl, pilot, care a murit când ea era la grădiniță, căzând la pat, găsindu-și sfârșitul după „suferințe cumplite, într-o zi cernită, de apus de toamnă, la Spitalul Militar Central”. Savin Frânculescu era un pilot militar, stăpân pe el, așa cum era și când pilota avionul, era sprijinul moral al soției sale care o încuraja când aceasta se necăjea că degeaba a făcut
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
Acasa > Stihuri > Momente > CE-ȚI MAI DOREȘTI TU, ASTĂZI, SĂRMANĂ ROMÂNIE? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ce-ți mai dorești tu, astăzi, sărmană Românie? Veșmintele-ți cernite frumosul chip ascund; Mireasă divorțată, hulită-n dușmănie, Cu pietre dă în tine tătucul tău bolund! Bastarzi îți sunt feciorii, căci tații nu-s în acte, În aburii beției, în draci te-au profanat! Te-au părăsit în scârbă, cu
CE-ŢI MAI DOREŞTI TU, ASTĂZI, SĂRMANĂ ROMÂNIE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348140_a_349469]
-
Tăblița cu ramă de lemn Mi-a dat toată dragostea sa Și cel mai cuminte îndemn. Și, parcă-mi dădea o icoană, Un odor al său mult iubit! Mi-a rămas în suflet, o mamă Ce-o plânge azi, gândul cernit. N-a prins să vadă-n-sfârșit, Din mâna ce-odată-a condus Pe-o mică tăbliță de scris, Omagiul, din suflet adus! Noapte cu tine Pe umeri de îngeri, Veniți în fereastră, În noaptea albastră Un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
surioarelor, Apelor, izvoarelor, Munților, câmpiilor, Plângi, tu, floarea viilor. Plânge lamura de grâu, N-are cine-o ține-n frâu. Hohotesc pădurile, Cască toate gurile, Scorburile, șurile; Plânge vântul morilor, Țipatul cocorilor. Plâng Lipcanii, Pererita, Si Soroca-și cerne sita, Basarabia - cernita, România - înrudită. Sita lor, cu lacrimi grele Plânge-n versurile-acele, Plânge-n versurile-aceste Că Poetul nu mai este, Plâng cu toți din tată-n fiu, Pentru chipul sau cel Viu, Pentru chipul sau cel drag, Plâng meleag peste meleag, Plânge
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
a celor ce vor veni după noi. Ei sunt stâlpii de susținere a neamului Și iată că 2012 a micșorat numărul celor cinci veterani. O veste tristă a umplut de durere Domneștiul. Clopotele bisericii „Buna-Vestire” aruncă peste întregul sat vălul cernit al morții celui mai vârstnic fiu al său, care pe 4 ianuarie împlinise 102 ani. S-a stins nenea Nică Boșcănici, de ziua lui, de Sfântul Ioan, primul veteran în ordinea vârstei celor cinci rămași. Mai sunt patru supraviețuitori, veterani
ADIO VETERANI de ION C. HIRU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361896_a_363225]
-
Bucură-te, Soare tânăr după care mă rotesc, Bucură-te, Preasmerire, rob al Tatălui Ceresc Bucură-te, Gând prin spații și celeste și-omenești, Bucură-te, Dulce taină ce de sus ne adumbrești, Bucură-te, Om și astru printre stelele cernite, Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănit III Nici o durere mare străină nu ți-a fost, Străinului din cale i-ai dat un adăpost. Lui Damian și Cozma, acei preanobili sfinți, Tu le-ai urmat chemarea de doctori făr-de-arginți, Iubirea și virtutea
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
cireși la dezmierdat, Ținându-se,-n alint, de mână... Mai simt un vânt primăvăratic, Așa cum îl știam atunci, Vara, cu stropii de jăratic, Crestați printre altare-rugi... Priveam în depărtări ascunse... Citisem despre un pământ, Cândva unit, ce dispăruse, Cu un cernit discernământ; Am stat s-ascult un imn absurd, L-am intonat în călimară, Metaforă cu sunet surd, Minciună râncedă și-amară, Și rușinos mi-era cuvântul, Era jenant să îl rostesc, Deși acela era gândul, Părea greoi să povestesc... Și
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
copilăriei, tinereții, artiștilor de orice fel, oamenilor de știință, domnitorilor-voievozi pătrunși de sentimentul dragostei de țară și popor. Tot aici găsim și o adevărată artă poetică, privind rolul și menirea scriitorului în societate: ,,El, scriitorul, cu suflet plâns și inimă cernită, / El, pavăză iubirii și scut pentru idei, / .... El, glasul conștiinței mai curate.”( El, scriitorul ). După dezastrul actual din economia țării:,,Au înflorit ogoarele patriei / Cu papură și știr și spini, / A înflorit neghina în grâne / Cu miros acru de pâine
NOTE DE LECTOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365925_a_367254]
-
Azi mi-am tocit genunchii pe caldarâmul vieții, Cu pletele-mi de gheață l-am mângâiat nervos Și mi-am izbit durerea senilă de pereții Aceluiași scenariu absurd, răutăcios. Mi-am aplecat grav fruntea, sperând să mă audă, Din zările cernite, un Dumnezeu prezent, Dar m-a izbit tăcerea-I hipnotică și crudă Și-am înțeles: destinu-mi Îi e indiferent. Nu am acces la zâmbet, căci i-am uitat parola, Mormane de tristețe mă strâng ca un lasou, Și chiar de
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
magnolii, la icoane, fluturi albi, îndurerați, Cu Iubirea ce-o aflați, din zidirea tristei Ane... Și plâng crini imperiali, floarea Maicii lui Isus Zeul trist, pe gânduri dus, rană-n aștri siderali, Printre Sorii matinali, frați cu Luna-n nopți cernite, Printre stele răstignite-și caută rost de mii de ani... Opium din flori de maci, arzând câmpurile verii, Ca versetele durerii, în care te-nchini și taci... ...Și cu valuri risipite pe trei sferturi de planetă Ca un cântec de
CLEPSIDRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366565_a_367894]
-
de Nemurire, Mansarda-i invadează tot mai mult... Popor poet, popor de amăgire, Zamolxis e obiectul tău de cult! Dar Moartea, din frunze, Răstită și neindulgentă, Veni să-l poftească La ultim ospăț. (A zeilor coasă, atoate regentă; O cârpă cernită, întinsă pe băț.) Mi-e verde coroana; Eu n-am murit încă! Mai lasă-mă, totuși, Să mor într-un vers... Am dezlegare și Sacră Poruncă Să-i tai Omenirii O roată din mers! Stăpână, mai lasă! Ce-nseamnă o
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
Acasă > Stihuri > Tonalități > SUBLIM DE CERNITE VORBE Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului plonjează dureri de copil pe-nserat se coc prin mure seve de purtat la sân de mere se-ncrețește coaja copacilor se -aud canturi
SUBLIM DE CERNITE VORBE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366119_a_367448]
-
coc prin mure seve de purtat la sân de mere se-ncrețește coaja copacilor se -aud canturi de cocor de zbor peste pletele caselor noastre distruse la ultima înfățișare copiii cuvintele mele pribege sublime pete și plete la plecare alb cernit e tonul Referință Bibliografica: SUBLIM DE CERNITE VORBE / Florica Ranta Cândea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul VI, 02 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SUBLIM DE CERNITE VORBE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366119_a_367448]
-
sân de mere se-ncrețește coaja copacilor se -aud canturi de cocor de zbor peste pletele caselor noastre distruse la ultima înfățișare copiii cuvintele mele pribege sublime pete și plete la plecare alb cernit e tonul Referință Bibliografica: SUBLIM DE CERNITE VORBE / Florica Ranta Cândea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul VI, 02 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SUBLIM DE CERNITE VORBE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366119_a_367448]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > VOI ÎNFLORI PENTRU-AMÂNDOI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Ne-a geruit tăcerea nemuririi Zăpezilor cernite pentru noi, Dar m-am obișnuit cu legea firii Că iernile ne nasc pierduți și goi. Și strigătul aleargă pe sub nea Se-mpiedică de cioturi de suspin; A fost întreg, dar vorba este grea Când am uitat la zori să
VOI ÎNFLORI PENTRU-AMÂNDOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351838_a_353167]
-
oi ninge cu dor greu De pe-acolo dintr-un nor Ce-l mai ține Dumnezeu Și-l mai leagănă ușor... Din pernuța mea de puf Eu voi scutura păcate Și voi ninge din văzduh Dorurile mele toate... Și așa cernită floare Rătăcită prin furtuni Eu te-oi ninge cu răcoare De prin ierni să mă aduni... Și ți-oi ninge o chemare Gânduri albe să îmi fii Deși neaua mea te doare Eu te ning cu șoapte vii... Și te
EU TE-OI NINGE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351971_a_353300]
-
fu coborât în bernă și un Înalt Decret băgă toată suflarea în doliu. Însă treburile regatului necesitau veghe continuă... În uriașul birou al Marelui Șambelan erau adunați: Marele Armaș, Marele Vistiernic, Marele Ierarh și Marele Spion Regal. Toți cu figuri cernite, cu ochii înlăcrimați. Făceau parte din aceeași familie, o familie devotată de secole Casei Regale și Marii Dinastii. Primul vorbi, conform protocolului, Marele Șambelan: - Dragii mei, suntem, iată, în aceste clipe, laolaltă, cuprinși de o nețărmurită durere. Prea grabnica plecare
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
îmbrac...”. În poemul „Respirații”: „Ne credem infiniți și buni/ Ne amăgim chemarea sfântă...”. În poemul „Norii”: „Ca un zid pe fața lumii/ ca un semn de trecător”. În :Vina”: „Și ninge cu boabe de foc/ Și ninge banal...”. În „Lumină cernită”: „De-atâta lumină, stelele mor [...]/ De-atâta-ntristare visele dor”. În „Ochii mei”: „Mai știi de câte ori ai murmurat/ Cu ochi de muribund în agonie/ Cu glas fierbinte de poet/ că m-ai iubit”. În „Implinire”: „Din fiecare cugetare [...]/ Din fiecare
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
o frumoasă împreunare a ideilor cu forma ce amintește de versul alexandrin. Rar câte un pastel, dar un pastel reinventat, preferința evidentă, armonizată cu tonul volumului, fiind toamna (,,Te uită, iubito, în toamna ruginită/ Își scutură iar plopii coroana lor cernită”. - Catren de toamnă), cu o notă specială de poeticitate când aceasta îmbracă străzile Iașului (Compoziție de toamnă), orașul de unde trimite spre lume versurile sale. Scrie chiar și o inedită Doină, o doină șoptită - nu acel strigăt eminescian de salvare a
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
fată. Alt băiat. Iată și mașina de scris, în față, pe masă. Mică și de o vârstă cu omul cu păr alb din fața mea. Două pisici pe două genți pe mâna stângă a biroului din dreapta. Un director robust, cu părul cernit, la birou. V-am adus recenzia. În căutarea unui suflet de om. Domnu' Comunistu'. Un coleg de serviciu. Directorul o citește. Dau năvală doi tineri. „Îi sparg primarului geamul de la mașină. A fugit de noi. Ne spune: „Veniți mâine!”. Nu
DIRECTORUL, TATA, RAŢIUNEA, COOPERATIVA „DESERVIREA” ŞI CONCETĂŢENII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351184_a_352513]