799 matches
-
Textul (1)e trist, formula de agățat picioare de câine, lăbuțe de pisică flamanda. Muzică românească a produs texte geniale, ca "vând fan, sunt un jupan", sau "fața mea este model". Dar, să stai în stație la Lizeanu și să cetești ziarul, și să și mai vezi o blondă CĂ (deci nu chiar...) după ultima modă, e un act KHULTURAL suprem. KHULMEA KHULTURII! Plasa în care ne va pipica blondă va fi una plină cu salam, kar-taboașe, pele de purcel, ca
LA LIZEANU ÎN STAȚIE ISIS DEZVĂLUITĂ. KHULMEA KHULTURII! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350021_a_351350]
-
mi-i de Eminescu, Că de mult l-au alungat Răii care și-au pus „escu” La numele lor spurcat. Scriu, cântând parcă la drâmbă, Mulți școliți prin facultăți Și de-aceea ni se strâmbă Dulcea limbă sub mustăți. Când cetim - doar baliverne Și ne pișc-un gust sălciu, Că nu poți, măcar, discerne, Cum e bine: mort sau viu? Dacă l-ai vedea, bădiță, Neamul nostru, de calici, Cum în sus, ca o căpriță, Dă din coadă pe... chirpici, Cruce
DACĂ L-AI VEDEA, BĂDIŢĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361879_a_363208]
-
al muzicii eminesciene. Numai ruperea ritmului îi deosebește câteodată: vezi: „Și dacă ramuri bat în geam...” (Eminescu) și „De-aș fi artist/ Eu ți-aș descri/ A tale mândre gesturi,/ Din al meu dor ar mai pieri/ Când ți-aș ceti/ În versuri.” (Bacovia). Spuneam undeva că toată poezia noastră contemporană a stat sub semnul poeziei eminesciene. E un paradox cum avangarda noastră s-a pus în „contradicție” cu tradiția poeziei lui Eminescu, refuzând să accepte orice autoritate sau model. Și
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
pe pământ românesc, ea a fost o autentică regină a României. A iubit poporul român și țara până în ultima clipă a vieții ei, dându-i binecuvântarea, așa cum stă scris chiar în testamentul ei: „Țării mele și Poporului meu, Când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
și pătată cu untdelemn de candelă...peste care a scris directorul - atat de larg la inimă, precum la buzunar - al Naționalului...fie-i regia ușoară !)...spre ținerea de minte a urmașilor, și urmașilor, carele nu se știe dacă vor mai ceti, măcar, prin cronici, de asemenea minuni și bunătăți...lapte, ouă, unt și carne de vacă.. na, că sării pe alt rând ... ... aci mai recunoscui scrisul părintelui Visarion: “drajii mei, ăla care îi aduse de la Vidraru și plantă brazii a fost
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
onești, lipsiți de orice vanitate și interese materiale, nici o națiune nu poate să înflorească“ - vol II, p.30. Altă rană: „La noi fiecare om cu gura mare e conducător“ - vol. II, p.185. Tinerimea maghiară: „O parte în veci nu cetește și nu învață nimic, nu numără bancnotele când le azvârle muzicanților țigani și excelează numai prin înjurături bicherești“ - vol. I, p.127. Persecuții: „Românul care cetește ziare românești, nu se poate bucura de încrederea unui Ungur“ - vol. II, p.180
ORADEA LUI IOSIF VULCAN de DORU SICOE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350868_a_352197]
-
mare e conducător“ - vol. II, p.185. Tinerimea maghiară: „O parte în veci nu cetește și nu învață nimic, nu numără bancnotele când le azvârle muzicanților țigani și excelează numai prin înjurături bicherești“ - vol. I, p.127. Persecuții: „Românul care cetește ziare românești, nu se poate bucura de încrederea unui Ungur“ - vol. II, p.180. Renegații la slujbe: „Mai toți dregătorii români de la comitat, dimpreună cu notariu de la sate, nu numai desertară din tabăra naționalistă, dar încă deteră mână de ajutor
ORADEA LUI IOSIF VULCAN de DORU SICOE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350868_a_352197]
-
Ganduri > VAIET PE NOTE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 404 din 08 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Popas Frunză de salcâm Sorbită-n gura clipei Albă troiță Pedeapsă N-are nici o vină Pustnic la schit de maici Cetind ceaslovul Pasiune În timpul liber Țese aripi de fluturi Răsfoind zborul La fân Muchia coasei Simfonie de greier Vaiet pe note... Influență Cutremur oprit Găina are cuibar Tocmai la vecin La râu Copii la scăldat, În dezmierd, gol pe prundiș Un
VAIET PE NOTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346724_a_348053]
-
Vasile Dâncu ,cunoscut politician și sociolog) sau evidențierea unor realități negative cu adevărat:În dicționarul ce l-ați pritocit/destule nulități loc și-au găsit!/Autenticile valori”uitate”/ N-au mișcat din urechi,n-au dat din coate?(Doamnelor Doina Cetea și Doina Popa,coautoare ale unui pseudodicționar al scriitorilor clujeni). În Înțepături ne letale germinează sâmburele amiciției,în miezul lui s-a recristalizat,ca o conștiință de sine, poezia.Tensiunea cărții din miezul versurilor pornește, însă, din fluidul ironiei amicale
CONŞTIINŢA DE SINE A IRONIEI AMICALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351081_a_352410]
-
Vasile Dâncu,cunoscut politician și sociolog) sau evidențierea unor realități negative cu adevărat:În dicționarul ce l-ați pritocit/destule nulități loc și-au găsit!/Autenticile valori”uitate”/ N-au mișcat din urechi,n-au dat din coate?(Doamnelor Doina Cetea și Doina Popa,coautoare ale unuio pseudodicționar al scriitorilor clujeni). În Înțepături neletale germinează sâmburele amiciției,în miezul lui s-a recristalizat,ca o conștiință de sine, poezia.Tensiunea cărții, ( lui Ion Constantinescu), din miezul versurilor pornește,însă,din fluidul
CONŞTIINŢA DE SINE A IRONIEI AMICALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356478_a_357807]
-
știință de carte. În mesajul din 6 decembrie 1859, Cuza arăta că școala trebuie să fie în așa fel organizată încât să fie "la îndemâna tuturor claselor. Eu țin numaidecât ca fiecare locuitor să știe în curând a scrie și a ceti." În gazeta pe care o scotea și pe care o intitulase "Instrucțiunea publică", August Treboniu Laurian susținea "lățimea învățământului elementar cât se va putea de tare". Dacă în mediul sătesc nu fusese deschsă nici o școală, din 1852 până în 1858, în
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356889_a_358218]
-
al unui arhetip...pe calea unei Mutații. Stăruie o întrebare : la atari itinerarii și destine, AZI, oare, CE și CÂT este românesc în ființa românească, despre care am învățat noi înșine, prin vârstele proprii, și cât ecletic ? Vă rog să cetiți „Dimensiunea românească a existenței”, a marelui Micea Vulcănescu, pare-se reeditată după revoluție, de editura Fundației Culturale Române... ca să îmi înțelegeți corect neliniștea. Deoarece, pare-se, după „orizonturile roșii” evocate de Pacepa, acum se agită a război, în acest spațiu
DESPRE CONDIŢIA STRĂ-MUTĂRILOR: IMPRESII LA O CARTE A DIMENSIUNII ROMÂNEŞTI A EXISTENŢEI SAU PARABOLA BERZEI OARBE ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356986_a_358315]
-
legendă; a fost o nenorocită realitate și ea îl afecta foarte.” Gheorghe Panu, evocând lecturile poetului la „Junimea” ieșeană remarcă de asemenea că : „Eminescu punea acea melancolie adâncă în glas, care ridica valoarea- chiar mediocră- a lucrărei pe care o cetea”. răsărea niciodată în sufletul său candid.” Maiorescu, pentru a justifica detașarea și dezinteresul poetului pentru propria operă zice: „El citea poeziile ca și când ar fi fost a altuia, fără vreo ambiție personală... Parcă ar fi fost o lucrare străină de el
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
abecedar nou, la metoda nouă, și astfel, apare, în 1868, Metoda nouă de scriere și cetire pentru usulu clasei I primariă. Mai târziu vor elabora, fără aportul lui Climescu, al lui Ienăchescu și al lui Simionescu, Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primarie cu litere, slove și buchi cuprinzând învățături morale și instructive (1871). În 1876, la cererea lui Titu Maiorescu, Creangă, de data aceasta doar cu Gh. Ienăchescu, elaborează Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică. Merită să
ÎNVĂŢĂTORUL CREANGĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369449_a_370778]
-
putem plânge atât de mult”, motiv pentru care teatrul devine poate încă mai util decât școala, întrucât se adresează și junilor, dar și bătrânilor” cari în școală nu se mai pot instrui” și deopotrivă învățaților și celor „ce nu știu ceti”. Prin urmare, „fondarea unui teatru național român în imperiul austriac nu are mai puțină importanță „decât înființarea câtorva școli...” „Teatrul este cea mai mare școală morală, cea mai mare școală de educațiune, pe lângă biserică și școală, este un templu al
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
de un preot care printre alte daruri avea și darul beției. Într-o duminică, or fi acum câțiva ani, prea sfințitul, doritor de a schimba potirul pe stacană și de-a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la crâșmă, ceti liturghia din fugă și alergă la jupânul Moisi, uitând să stingă lumânările în biserică.Era vânt mare în acea zi; vântul suflând printr-un geam stricat găsi de cuvință a fâlfâii perdeaua și a o apropia de para unei lumânări
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
suflerul devine și un mare poet, publicând primele poezii în „Familia”. Acum Eminescu era fericit. „ Ca un copil care așteaptă ceva nou și frumos - avea să-i scrie el Veronicăi Micle peste ani- așa și eu așteptam numărul din „Familia”. Ceteam ca un actor pasionat rolul; mi se părea că ceea ce compusesem din inspirație era altceva ... unde sunt clipele de veselă și nobilă visare? ” Trupa de teatru a Ștefaniei Tardini era compusă din 17 persoane, 10 bărbați, 3 doamne și 4
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
pe la spate! “ Sărmanul sclav! El n-are nimic din oarba mândrie A celor mari cu nesățioasa lăcomie. E prea frumos, nu are nimic din ce au stăpânii răi Și poate prea nevinovat de ura comandanților săi. ZADA Am auzit vrăjitorul cetind în orele târzii: ( În difuzoare se aude vocea vrăjitorului.). “Femeia e născută numai pentru a iubii!” 10 DOCHIA Mă cutremur cât de bine Vorbele acestea au un înțeles în mine. ( Surprinsă și impresionată la vederea lui Licinius. ). ... iată-l ,aici
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
de un preot care printre alte daruri avea și darul beției. Într-o duminică, or fi acum câțiva ani, prea sfințitul, doritor de a schimba potirul pe stacană și de-a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la crâșmă, ceti liturghia din fugă și alergă la jupânul Moisi, uitând să stingă lumânările în biserică.Era vânt mare în acea zi; vântul suflând printr-un geam stricat găsi de cuvință a fâlfâii perdeaua și a o apropia de para unei lumânări
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
cel uitat între coline, Privesc amar pe drumul colbăit de raza arsă Cum nimenea în vatra lor, nicicând nu vine. Plecat-am toți prin zări și mări departe Orbiți de izul domnului cu pălărie, Orbiți de-a ști și a ceti din carte Uitat-am timp trecut și dorul nost-de glie. Anii s-au scurs, dar dorul greu m-apasă Hrănindu-mi amintiri ce răscolesc, Un dor flămând îmi cheamă trup acasă Acel meleag, un colț de rai lumesc. Cu turme
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
și unde l-au îngropat. L-am plâns ca pe frate-meu care și el a fost împușcat la Pui, unde o fi locul ăla, că eu numai atunci am auzât de acest sat. A spus poștașul când ne-a cetit hârcia aia primită de la regimentul unde a fost corporat. Tot satul l-a plâns, iar eu cu muma și taica l-am jălit, de credeam că o să ne prăpădim de-atâta durere. După pomana de trei zâle, până la a de
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
păntru hai dirept și buni. Păntru ce credz ca să tâmpla ce s-o tâmplat cu oaia ahasta și cu șerpele? Ca să ne cearnă că pe ce lume ni-o fi locu. - Da și-n Biblie zace să omori șerpele! - Ai cetit tu ca să-l omorî? - Ba bine că nu! - Noa, pe mini nainte să șciu ceti m-o-nvațat tatuțu că nu-i bini s-omori șerptii! Vecinul n-a mai zis nimic. Și-a așezat pălăria pe cap și-a dispărut printre
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
oaia ahasta și cu șerpele? Ca să ne cearnă că pe ce lume ni-o fi locu. - Da și-n Biblie zace să omori șerpele! - Ai cetit tu ca să-l omorî? - Ba bine că nu! - Noa, pe mini nainte să șciu ceti m-o-nvațat tatuțu că nu-i bini s-omori șerptii! Vecinul n-a mai zis nimic. Și-a așezat pălăria pe cap și-a dispărut printre pomi, la coasă. Unchiu a pufnit în râsul lui șod. - Cetitu-i că brișca hasta. Pot
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
Unchiu a pufnit în râsul lui șod. - Cetitu-i că brișca hasta. Pot tăia pita cu ia, pot ciopli, da pot să-ț scot otii ore să-i vers la unu matale. După cât te duce capu și după cum ți ingeru. A ceti poate-nvața orișicare: și hal cu doi oți, si hal cu unu, si hal fără oți. Dă-i baiu că tot omu mai are-on oți dinapoi, i-ote-aci, la on metăr napoia capului. Ahălă vedie lumea că ș-ahăștia, da mă vedie
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
și interpretate de exemplu, texte din creația eminesciană. Proiecția personajelor, acum istorice, se restaurează dintr-un unghi dublu, antum și postum, iar unul dintre atributele cărții de față este reconstituirea culorii locale, specifice veacului al XIX-lea: „Dar Eminescu era „cetit” cu cea mai mare admirație, fiind alături cu cei de la Junimea din Iași care îl apreciau și erau admiratori ai lui Eminescu, a cărui faimă o aduc cele patru Scrisori publicate în 1881 în Convorbiri Literare”; „șapte cotidiene care apăreau
Dan Ionescu: Literatura feminină de astăzi. Cronică la romanul „S”, de Elena Buznă () [Corola-blog/BlogPost/339305_a_340634]