335 matches
-
ceea ce poartă numele de „personalități istorice” (cum ar fi la noi Mihai Viteazul, A.I. Cuza, Ion C. Brătianu sau cum au fost Franklin D. Roosevelt și Martin Luther King la americani). Considerată multă vreme ceva supranatural, un dar divin, carisma (charisma) se dovedește, prin cercetări sistematice, a fi mai degrabă o problemă de relație dintre lideri și membrii unei colectivități, decât o calitate intrinsecă a unei persoane, cu atât mai puțin una supraumană. Ceea ce aproape la unison arată studiile în acest
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
decizionale în condiții limitate de cunoaștere. În aceste condiții, incertitudinea nu poate fi complet absorbită prin actul decizional; ea are însă efecte sociale negative, fapt pentru care, pentru funcționarea normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin mijloace extracognitive. Charisma, mitul autorității, bazat pe competență absolută, învestirea cu „plusvaloare” a soluțiilor adoptate sunt asemenea modalități de reducere extracognitivă a incertitudinii (Zamfir, 1977). Un exemplu de asemenea consecințe negative: incertitudinea face dificilă realizarea consensului. Ea este o sursă independentă a disensului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
plusvaloare a acestora reprezentând modalitatea de absorbție artificială a incertitudinii. Delegarea autorității de decizie ridică problema legitimării, analizată pe larg de Max Weber (1969). Pornind de la tipologia formulată de sociologul german, vom considera următoarele tipuri de legitimare a autorității: tradiția, charisma, criterii aleatorii mascate și delegarea autorității. Tradiția. Sociologii au remarcat cu surpriză faptul că, în toate colectivitățile umane, tradiția are o importanță deosebită. Există desigur o mulțime de explicații ale puterii de impunere a tradiției. În perspectiva dezvoltată aici, tradiția
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudine. Punerea în discuție a obișnuinței generează un proces decizional, cu toate dificultățile sale. Tradiția și obișnuința reprezintă o reducere a procesului decizional la un model cvasicibernetic. Ele reprezintă, în ultimă instanță, programe de acțiune selectate și întărite prin experiență. Charisma. În condițiile în care o colectivitate sau un grup social nu mai poate sau nu mai dorește să-și continue viața în formele fixate de tradiție, fiind deci în situația de a recurge la o decizie de schimbare, poate fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formele fixate de tradiție, fiind deci în situația de a recurge la o decizie de schimbare, poate fi tentată (și adesea chiar s-a întâmplat) să recurgă la un nou tip de plusvaloare, desemnat de Max Weber prin termenul de charismă. Weber avea în vedere, în mod special, cazurile tradiționale: profeți, conducători religioși. Prin extensie, conducătorul charismatic este acela care reclamă că i se atribuie capacități supranaturale, de excepție, în baza cărora autoritatea sa de a lua decizii este de necontestat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că i se atribuie capacități supranaturale, de excepție, în baza cărora autoritatea sa de a lua decizii este de necontestat, fiind deciacceptată necondiționat de către întreaga colectivitate. Deoarece capacitățile umane de decizie pot fi puse sub semnul întrebării, fiind relative, incerte, charisma asumă, în opoziție, capacități speciale, supranaturale. Conducătorul charismatic are„har”, convinge, atrage, câștigă încrederea absolută, elimină orice șovăială, îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de către întreaga colectivitate. Deoarece capacitățile umane de decizie pot fi puse sub semnul întrebării, fiind relative, incerte, charisma asumă, în opoziție, capacități speciale, supranaturale. Conducătorul charismatic are„har”, convinge, atrage, câștigă încrederea absolută, elimină orice șovăială, îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane, sunt structural incerte și deci contestabile. Să luăm un exemplu: înțeleptul indian tradițional. Înțelepciunea sa
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiind relative, incerte, charisma asumă, în opoziție, capacități speciale, supranaturale. Conducătorul charismatic are„har”, convinge, atrage, câștigă încrederea absolută, elimină orice șovăială, îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane, sunt structural incerte și deci contestabile. Să luăm un exemplu: înțeleptul indian tradițional. Înțelepciunea sa nu era considerată a fi în primul rând rezultatul cunoașterii și experienței, ci al
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
indian tradițional. Înțelepciunea sa nu era considerată a fi în primul rând rezultatul cunoașterii și experienței, ci al ascezei, al unei inițieri speciale realizate prin ritualuri religioase și care pot oferi infinit mai mult decât experiența comună. Pe lângă fundamentul religios, charisma face apel adesea și la capacități decizionale extraraționale care nu pot fi contestate cognitiv: intuiție, inspirație. Nepresupunând prelucrări raționale de informații după reguli explicite care pot fi examinate public, acestea pot fi învestite neproblematic cu plusvaloare. O asemenea variantă o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
examinate public, acestea pot fi învestite neproblematic cu plusvaloare. O asemenea variantă o găsim în cazul dictatorilor de tip fascist (Hitler, Mussolini) care reclamau un proces decizional intuitiv infaibil, ce nu poate fi supus judecății critice comune. O variantă a charismei o găsim frecvent în societățile tradiționale: presupunerea unor mecanisme de transmitere a „adevărului” de către forțe supranaturale, fie prin intermediul celor înzestrați cu un har special - sfinți, preoți, prezicători-, fie prin intermediul unor „semne” - conjunctura astrelor, vise, fenomene meteorologice, configurația măruntaielor păsărilor - descifrate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ospățul Cuvântului euharistic erau razele de aur ale dreptei credințe; astăzi, supușenia oarbă și frica de adevăr se revarsă din trista semilună a răsăritului... Sunt rari, dar nu încă definitiv dispăruți, episcopii și preoții iubitori de oameni, bărbați înzestrați cu charisma paternității duhovnicești, cu rigoare teologică și discernământ vizionar. Ei au meritul de a fi încurajat germenii de entuziasm printre „cei mai mici” ai Domnului. Să ne gândim că sămânța martiriului a fost plantată în solul ortodoxiei, iar Duhul își va
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în parohia de cartier. Importanți părinți duhovnicești ai României - de la Constantin Galeriu ori Sofian Boghiu până la Arsenie Papacioc, Rafail Noica sau Teofil Părăianu - au putut vorbi unor săli neîncăpătoare. Zeci de mii de oameni s-au putut bucura astfel de charisma cuvântului rostit de acești oaspeți excepționali. Comparat cu situația altor țări din Estul Europei (Cehia, Bulgaria ori Republica Moldova), fără a mai vorbi de țările occidentale, acest fenomen este cu adevărat remarcabil. El merită un salut de recunoaștere și deferență. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înțeles că ortodoxia nu poate fi redusă la sinteza liturgică bizantină din secolul al XIV-lea. Sunt, probabil, alte priorități înaintea traducerii complete a mineielor sau a literaturii patristice în limba localnicilor. O broșură care ar prezenta cele mai importante charisme ale credinței creștine, alături de un cod prescurtat de conduită evanghelică în lume, ar fi pentru început suficiente. Aplicând bunul-simț și măsura, ortodoxia n-are de ce să refuze retorica decentă a publicității, purtând toate simbolurile reconcilierii. Încercând să nu fie piatră
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
învățător” (rabbi), iar ucenicii Domnului sunt „ucenicii” sau „învățăceii” Săi. Ulterior, Sf. Pavel a încercat să ierarhizeze vocațiile, situând învățătorii în urma apostolilor și a profeților (I Corinteni 12, 28). Acești membrii activi ai Bisericii erau, desigur, creștini înzestrați cu o charismă specială, pricepuți arendași ai memoriei lui Israel, dar și neguțători gata să comunice cu slujitorii unui „Dumnezeu necunoscut”. Pentru candidații la botez ai Bisericii primare, un riguros parcurs catehetic era la fel de important precum mărturisirea păcatelor înaintea Sfintei Împărtășanii. Volumul și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doar un „mesaj” (prin tâlcuirea Evangheliei), ci virtuțile discernerii și ale clarviziunii. Când polemizează, Sfinții Părinți polenizează. Teologia, înrădăcinată în sfințenia Cuvântului revelat, este vizionară. Într-o aglomerație de pastișe, teologia face efortul să recunoască „mozaicul lui Hristos”. Fără această charismă profetică, Biserica nu-și poate duce la sfârșit confruntarea cu idolii lumii. Fără cărturarii lui Hristos - oameni duhovnicești, prin definiție - inelele tradiției ruginesc. Sarea pământului se topește, bucatele se strică, foametea pustiește ogoarele. Nu este vorba aici de a renaște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rediscutarea falsei distincții operate de teologii dogmatici între „revelația naturală” și „revelația supranaturală”. Nu mai puțin, în lumina evidențelor scripturistice, o asemenea distincție este oțioasă. În limbaj paulin, s-ar putea spune că revelația este la fel de „firească” (sau naturală) precum charisma pedagogică a unor învățători creștini și la fel de „supranaturală” precum darul profeției primit de apostoli. În ambele cazuri, este vorba despre un dar, așa cum insistă și apostolul Ioan (Cartea Revelației 1, 1). Logica descoperirii este însă mult mai complexă decât fenomenologia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comunitatea monastică întemeiată de părintele Sofronie; lipsită de o regulă monastică în genul celor redactate de Sf. Pahomie, Sf. Vasile cel Mare ori Sf. Benedict, comunitatea trăiește armonios în ritmul rugăciunii și al slujirii neobosite față de aproapele, căutând să respecte charismele unice și, prin urmare, libertatea fiecărei persoane chemate de Hristos, dar și porunca dragostei necondiționate, în care se descoperă și smerenia fără margini a Domnului. Numai în libertate omul poate iubi și atinge desăvârșirea. Numai iubind, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al omului, născut din Tatăl și pătimind pe cruce, mijlocește compasiunea pentru suferința trupească și ignoranța duhovnicească în care atâtea ființe își poartă zilele. Prin urmare, această compasiune este cu adevărat universală atunci când este inspirată de Sfântul Duh1, fiind asemănătoare charismelor mucenicilor care, de-a lungul istoriei, au murit pentru Hristos, zidind trupul Bisericii. Epilogtc "Epilog" Numai primind aceste charisme ale Duhului, părintele Sofronie a putut culege materia primă pentru teologia sa exigentă. Fără aceste daruri, teologia devine un exercițiu narcisist
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atâtea ființe își poartă zilele. Prin urmare, această compasiune este cu adevărat universală atunci când este inspirată de Sfântul Duh1, fiind asemănătoare charismelor mucenicilor care, de-a lungul istoriei, au murit pentru Hristos, zidind trupul Bisericii. Epilogtc "Epilog" Numai primind aceste charisme ale Duhului, părintele Sofronie a putut culege materia primă pentru teologia sa exigentă. Fără aceste daruri, teologia devine un exercițiu narcisist și se inserează într-o acoladă a vanității. Pentru decenii, părintele Sofronie a preferat să-și împărtășească gândurile doar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îi era împietrită în capiștea fărădelegilor. Liber, iar nu rob, Zaheu se vânduse pe sine demonilor. Gândurile lui de mărire erau hrana unei imense iluzii. Demonii îl făceau pe bietul Zaheu să creadă că ar poseda cu adevărat vreo putere, charismă, independență și demnitate. Simpla apariție a umbrei lui Hristos îl face pe Zaheu să-și descarce conștiința. De ce oare Zaheu promite ștergerea tuturor datoriilor omise și comise față de aproapele? Pentru că, întâlnindu-L mai întâi pe Domnul, Zaheu s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a lui. Cu toate acestea, când sunt confruntați cu principiul că intelectualii sunt responsabili pentru ideile și atitudinile lor politice, cei mai înflăcărați admiratori ai lui Noica se văd lipsiți de contraargumente convenabile. Erorile politice nu anulează în mod necesar charisma intelectuală și valoarea lui Noica, cu toate că ele ridică întrebări tulburătoare privind moralitatea sa și visul său de a educa o națiune, o elită sau chiar un singur discipol. și, de vreme ce ideile politice ale lui Noica se împletesc cu cea mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ați vorbit tu, Horia-Roman Patapievici, ambasadorul din epocă al Statelor Unite, James Rosapeppe, și Dan Pavel. În cartea respectivă, la „Index”, vei vedea că În câteva rânduri pomenesc de „lideri populiști cu potențial charismatic”. E vorba de potențial, nu neapărat de charismă. Cuvântul „charismatic” Îl folosesc ca pe un denominator descriptiv. Nici peiorativ, nici normativ. Nici cu admirație, nici cu desconsiderație. El descrie un personaj care În anumite momente apare ca salvator al națiunii. Menționam acolo trei cazuri care mă frapau În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Într-o democrație liberală modernă, chiar și Într-o monarhie constituțională. În cazul lui Ion Iliescu și În interiorul FSN-ului, cele trei se combină. El este fondator al FSN - acest lucru nu poate fi contestat - și are o doză de charismă pentru susținătorii săi. Nu mă refer la adversari, deși aceștia i-o recunosc la rândul lor prin faptul că multă vreme și-au focalizat atacul asupra persoanei lui Ion Iliescu: cel puțin o dată pe an au apărut În România liberă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
neîmpăcată cu sine și cu ceilalți? De acea stare de disperare pe care o au doar oamenii aflați în primejdie, sau care singuri își creează primejdia spre a afla soluția de ieșire? Toți ne naștem cu o zestre, cu o charismă, ceea ce nu este un merit, ci un dar al naturii, la fel cum e talentul. Ceea ce e important să reținem e că iudaismul a purtat și continuă să poarte o uriașă tradiție sacră, lăsând moșteniri nu mai puțin sacre evreului
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
până la dânsul. Nichifor Crainic a lărgit cercul preocupărilor teologice, a deschis zări nouă, dar Înnoirile sale nu sunt altceva decât o surpare a zăgazurilor care țineau teologia noastră Închisă dinspre fluviul bogat și viu al Tradiției. FINAL PASAJ RETRAS Prin charisma, inteligența și talentul său pedagogic, Crainic și-a pus amprenta asupra mai multor generații de teologi români. Articolele sale din Gândirea, precise și totodată elegante, erau căutate cu interes de un public larg, format nu numai din preoți și călugări
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]