389 matches
-
în baza cărora autoritatea sa de a lua decizii este de necontestat, fiind deciacceptată necondiționat de către întreaga colectivitate. Deoarece capacitățile umane de decizie pot fi puse sub semnul întrebării, fiind relative, incerte, charisma asumă, în opoziție, capacități speciale, supranaturale. Conducătorul charismatic are„har”, convinge, atrage, câștigă încrederea absolută, elimină orice șovăială, îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
supranaturale, fie prin intermediul celor înzestrați cu un har special - sfinți, preoți, prezicători-, fie prin intermediul unor „semne” - conjunctura astrelor, vise, fenomene meteorologice, configurația măruntaielor păsărilor - descifrate de specialiști care „știu” tehnica interpretării acestora. „Înțelepții” și „bătrânii” reprezintă instanțe cu importante componente charismatice în aceste societăți. Există însă și forme mai moderne: mitul supraomului, al geniului în ideologiile de tip totalitar și chiar mitologia „specialistului” în societatea actuală. Criterii mascate de alegere aleatorie. Adesea, decidentul se află în situația dificilă de a alege
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
constituirea a ceea ce se numește adesea „mitul competenței”. Acesta reprezintă învestirea competenței cu o valoare superioară celei pe care o are în realitate. Competența reprezintă o procedură cognitivă de decizie la care se adaugă destul de frecvent și o anumită componentă charismatică, a cărei funcție este de a absorbi incertitudinea celui care deleagă autoritatea. Un caz interesant de acest gen este modul în care este utilizată uneori știința. Nu de puține ori, știința însăși este învestită cu plusvaloare, rezultatele sale fiind prezentate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se ia în considerare atitudinea față de incertitudine. Asumarea incertitudinii, prudența în prezentarea valorii instrumentelor științifice, evidențierea limitelor acestora reprezintă un indicator al utilizării științei ca mecanism cognitiv, și nu artificial de absorbție a incertitudinii. Știința se transformă într-un mit charismatic atunci când nu-și asumă caracterul său provizoriu, relativ și incert. Dogmatismul comunist este un asemenea caz. El invocă știința, învestită cu puteri absolute și definitive, ca sursă a deciziilor practice. În fapt, știința are prin însăși natura sa un caracter
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de la țară”, proveniți dintr-un popor care n-a cunoscut niciodată o ancestrală aristocrație, cărturarii români - religioși sau nu - moșteniseră sănătoase intuiții „organiciste”. Că liturghia din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc), iată câteva intuiții care au fecundat tacit mitologia seculară a cărturarilor noștri. Să ne aducem aminte apoi că, între secolele al XVIII-lea și al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rămâne întotdeauna mai presus de cuvinte. Dacă istoricii creștinismului pun în dezbatere partea văzută și rutinizată a lucrurilor - fie că e vorba despre doctrină sau ritual -, cei preocupați să-i asigure Bisericii un prezent sunt, mai presus de toate, figuri charismatice capabile să recunoască esența invizibilă și transculturală a revelației. Mitul neutralitățiitc "Mitul neutralității" Față de pretențiile radicale ale creștinilor deciși să aprofundeze adevărul imemorial al propriei lor tradiții, înțelepciunea lumii are o minimă aderență și un exces de antipatie. În fond
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a unui fenomen religios nu poate decât să netezească suprafața trecutului, șifonată de amnezii. Chiar dacă e decojit, fructul oprit al cunoașterii paradisiace își păstrează - și pentru dinții tari ai pozitivismului - un sâmbure perfect intact. Deși numai o întâlnire cu geniul charismatic al tradiției Bisericii poate deschide nucleul eshatologic al creștinismului, instanțele de mediere culturală ale modernității nu pot fi evitate. Pentru moderni, inserția individuală într-o matrice eclezială rămâne întotdeauna oblică și profund afectată de recunoașterea alterității. Până să guste din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ariană sau poate chiar teologia origenistă -, Antonie putea rămâne, prin formație, același agrammatos descris de Atanasie cel Mare2: un țăran coptic capabil să citeze pe de rost din Scripturi, deși contempla doar cartea naturii, cosmosul invizibil și pe Creator. Călugăr charismatic admirat de filozofii păgâni itineranți, Antonie este lipsit de aerul „ezoteric” al gnosticilor păgâni. Dacă există deci cu adevărat problema „intelectualismului” lui Evagrie, atunci ea îl privește și pe Antonie cel Mare. A condamnat oare Biserica în anul 553, la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ortodocși din lume, iar prin povețele sale „inimile sfinților s-au odihnit” (Filimon 1, 7). Acum, când oamenii „nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci - dornici să-și desfete auzul - își grămădesc învățători după poftele lor”, lucrarea duhovnicească a unui părinte charismatic precum arhimandritul Emilianos împlinește lucrarea pedagogică în slujba celor care, „abătuți spre basme” (II Timotei 4, 3-4), sunt doar niște „îmbuibați de ei înșiși, nori fără apă, purtați de vânturi, pomi tomnatici, fără roade, de două ori uscați și dezrădăcinați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Constantin Noica (1909-1987), personajul principal din Jurnalul lui Gabriel Liiceanu, reprezintă cealaltă reacție majoră la sovietizarea învățământului și culturii românești: reproducerea subversivă a culturii înalte, așa-numita „rezistență prin cultură”. Noica a ajuns la maturitate în anii ’30 sub influența charismaticului Nae Ionescu (1890-1940), într-un grup de elită, „Criterion”, ce reunea oameni străluciți ca Mircea Eliade (1907-1986), Emil Cioran (1911-1995), Mircea Vulcănescu (1904-1952), Eugen Ionescu (1909-1994), chiar și unii mai excentrici, precum Petre Tuțea (1901-1991) și alții 7. Tânăra Generație
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
30-’40: tânărul universitar, publicist și prozator avea o structură - cu totul nefericită în vremuri tulburi - de profet și de revoluționar, la care aș adăuga o bună doză de dandism al „autenticității”. Nu cred că putea fi și un conducător charismatic, așa cum au susținut unii. Profetul revoluționar este un tip de personalitate caracteristic pentru intelectualul care, dintr-o nevoie aproape patologică de înregimentare, ajunge să motiveze metafizic folosirea ghilotinei, bâtei și mitralierei, autoiluzionându-se că participă la o metanoia colectivă și la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
regiune sunt foarte aspre, iar membrii comunității nu puteau face zilnic naveta din utopie la căldura casei părintești din Concord, ca Thoreau; comunitatea perfecționistă Oneida a durat considerabil mai mult, devenind însă un fel de sectă bazată pe autoritatea liderului charismatic, deci ieșind din cadrele societății civile (comunitatea New Harmony și celelalte inspirate de socialismul utopic-filantropic al lui Robert Owen sunt extrem de edificatoare pentru cei ce cred că egalitatea și libertatea pot fi echilibrate mai lesne la o scară comunitară); nici
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
formarea și menținerea societăților de tip sovietic ca și totala fuziune, mai bine spus totala preluare a societății de către stat, cu suprimarea principiului de diferențiere politică și socială. Regimurile de tip sovietic guvernează În mod ilegitim, mai degrabă după principii charismatice decât raționale, și nu pot pregăti societatea pentru un tip de guvernare modernă viabilă. Critica acestui tip de teorii vine din partea adepților teoriilor modernizării, teorii care presupun o abordare sociologică și care iau avânt În spațiul anglo-saxon În anii ’70
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
putut să împingă totul într-o zonă de uscăciune, dacă textul nu ar fi primenit de o boare de lirism. Tot așa, grăbirea ritmului epic priește unei proze care îndeobște se complace în lentori. Prin Femeia lui Ben-Zohar, unde personajul charismatic este Iisus, profetul din Nazaret, autorul ambiționa să pună, nici mai mult, nici mai puțin, decât o „piatră de temelie” romanului religios la noi. SCRIERI: Pe care trebuie să iubești?, Fălticeni, 1922; ed. 2 (Patria sau Maria?), Fălticeni, 1923; Pe
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
deget, 44-45 • „Nu am făcut plăcinta ca s-o mănânce alții”, 45 • Trăim Într-o Românie Încremenită, 48 • Ce se Întâmplă cu oamenii?, 48 Ziua a doua 49 Mișcări de trupe, 51 • Comuniștii „de omenie”, 52 • Lideri populiști cu potențial charismatic, 56 • Memorii și mit politic, 59-60 • Modelul paternalist: the king-maker, 60 • Promisiunea și iluzia stabilității, 61 • Schimbarea schimbării, 61 • „Amnistie da, amnezie nu”, 63 • Cine va fi oaia neagră a Balcanilor?, 64 • Stagnare și lipsă de oameni, 65 • Regulile jocului
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
parte a structurilor de vârf ale puterii, vorbesc despre o lipsă de perspectivă. Este vorba exact de ceea ce ai spus: o Închidere a orizontului. Ziua a douatc "Ziua a doua" Mișcări de trupe • Comuniștii „de omenie” • Lideri populiști cu potențial charismatic • Memorii și mit politic • Modelul paternalist: the king-maker • Promisiunea și iluzia stabilității • Schimbarea schimbării • „Amnistie da, amnezie nu” • Cine va fi oaia neagră a Balcanilor? • Stagnare și lipsă de oameni • Regulile jocului În UE • Competiția politică și zona cumetriei • Reproducția
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
fi oaia neagră a Balcanilor? • Stagnare și lipsă de oameni • Regulile jocului În UE • Competiția politică și zona cumetriei • Reproducția simbolică ideologică a sistemului În anii ’80 • Postsultanism și stagnaretc "Mișcări de trupe • Comuniștii „de omenie” • Lideri populiști cu potențial charismatic • Memorii și mit politic • Modelul paternalist \: the king‑maker • Promisiunea și iluzia stabilitĂȚii • Schimbarea schimbării • „Amnistie da, amnezie nu” • Cine va fi oaia neagră a Balcanilor ? • Stagnare și lipsă de oameni • Regulile jocului În UE • Competiția politică și zona cumetriei
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Editura Polirom În 1999. La lansare cred că ați vorbit tu, Horia-Roman Patapievici, ambasadorul din epocă al Statelor Unite, James Rosapeppe, și Dan Pavel. În cartea respectivă, la „Index”, vei vedea că În câteva rânduri pomenesc de „lideri populiști cu potențial charismatic”. E vorba de potențial, nu neapărat de charismă. Cuvântul „charismatic” Îl folosesc ca pe un denominator descriptiv. Nici peiorativ, nici normativ. Nici cu admirație, nici cu desconsiderație. El descrie un personaj care În anumite momente apare ca salvator al națiunii
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
tu, Horia-Roman Patapievici, ambasadorul din epocă al Statelor Unite, James Rosapeppe, și Dan Pavel. În cartea respectivă, la „Index”, vei vedea că În câteva rânduri pomenesc de „lideri populiști cu potențial charismatic”. E vorba de potențial, nu neapărat de charismă. Cuvântul „charismatic” Îl folosesc ca pe un denominator descriptiv. Nici peiorativ, nici normativ. Nici cu admirație, nici cu desconsiderație. El descrie un personaj care În anumite momente apare ca salvator al națiunii. Menționam acolo trei cazuri care mă frapau În epoca respectivă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
deci că există și oameni care l-au susținut pe Ion Iliescu din simpatie personală, bănuiesc. Mircea Mihăieș: Există evoluție, interese, nuanțe. Vladimir Tismăneanu: Elemente tradiționale În stabilirea legitimității. De la Max Weber Încoace, autoritatea politică este de trei tipuri: tradițională, charismatică și rațional-procedurală, cea care se constituie de fapt Într-o democrație liberală modernă, chiar și Într-o monarhie constituțională. În cazul lui Ion Iliescu și În interiorul FSN-ului, cele trei se combină. El este fondator al FSN - acest lucru nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
nici o pistă. Dar există speculații cum că turiștii ar fi fost Închiși pentru infracțiuni necunoscute Împotriva regimului. Una dintre persoanele dispărute e suspectată că ar fi activistă și susținătoare a câștigătoarei Premiului Nobel pentru Pace, Aung San Suu Kyi, conducătoarea charismatică a Ligii Naționale pentru Democrație, aflată acum În arest la domiciliu. Între timp, turiștii părăsesc Birmania cât pot de repede. Un singur om Însă rămâne optimist că americanii vor fi găsiți: doctorul Harry Bailley, prezentatorul cunoscutei emisiuni Dosarele Fido. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
incidente neplăcute. Murakami: Pare a fi o poveste. Kawai: Cu alte cuvinte, îți pierzi firul poveștii, iar Asahara te implică în altă poveste. Datorită acestui lucru mulți oameni erau fascinați de el. Murakami: Asta ar însemna că era mai degrabă charismatic decât talentat. Kawai: Extrem de charismatic. Murakami: În calitate de romancier sunt foarte interesat de aspectul acesta. Cum de atât de multe persoane au fost atrase de „povestea“ aceasta. De ce în finalul „poveștii“ trebuie să-ți asumi o responabilitate fatală. Astfel spus, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi o poveste. Kawai: Cu alte cuvinte, îți pierzi firul poveștii, iar Asahara te implică în altă poveste. Datorită acestui lucru mulți oameni erau fascinați de el. Murakami: Asta ar însemna că era mai degrabă charismatic decât talentat. Kawai: Extrem de charismatic. Murakami: În calitate de romancier sunt foarte interesat de aspectul acesta. Cum de atât de multe persoane au fost atrase de „povestea“ aceasta. De ce în finalul „poveștii“ trebuie să-ți asumi o responabilitate fatală. Astfel spus, se pare că în povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu atât situația a devenit mai complicată, iar presiunea era în creștere. Murakami: Acolo unde există ceva „bun“, forța centripetă lucrează, iar mingea se mărește inevitabil. Kawai: Acesta este punctul nevralgic. La început, Asahara era destul de inofensiv, era un personaj charismatic. Așa cum am spus și mai înainte, astfel de grupări, cum ajung la climax, cum o iau pe panta declinului. Înspăimântător! Când ajungi așa de sus, toți au așteptări mari. Toți se așteaptă ca liderul să fie atotștiutor, dar el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lua apărarea șomerilor. Nu-i învinuia, nu îi numea distrugători de mașini, nici ravagìì sau huligani, ci sărmani compatrioți, semeni șomeri, bieți oameni privați de sacrosanctul lor drept la muncă. Apărătorul se numea George Gordon Byron. Era un lord tânăr, charismatic și, desigur, poet. „Poet?!... La ce te poți aștepta din partea unui poet renumit doar prin excesele sale?” Și, unite într-o majoritate zdrobitoare, bătrânele peruci votară, cu conștiința împăcată, condamnarea la moarte a luddiștilor. Cam în aceeași perioadă, Napoleon se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]