403 matches
-
simplă atribuire, virtual fără legătură cu conduitele și comportamentele liderului. Chiar dacă un asemenea punct de vedere este extremist, el a orientat cercetările de la simple inventare de însușiri și trăsături necesare liderului charismatic sau care fac dintr‑o persoană un lider charismatic, la studierea comportamentelor conducătorilor, la observarea acestora și abia apoi la interpretarea lor ca exprimând calități charismatice. Jay A. Conger și Rabindra N. Kanungo (1988) propun chiar o schemă în care redau stadiile (etapele) evoluției liderului charismatic. În primul stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
extremist, el a orientat cercetările de la simple inventare de însușiri și trăsături necesare liderului charismatic sau care fac dintr‑o persoană un lider charismatic, la studierea comportamentelor conducătorilor, la observarea acestora și abia apoi la interpretarea lor ca exprimând calități charismatice. Jay A. Conger și Rabindra N. Kanungo (1988) propun chiar o schemă în care redau stadiile (etapele) evoluției liderului charismatic. În primul stadiu, conducătorul evaluează atent statu‑quo‑ul pentru a vedea posibilitățile de schimbare. El acordă o atenție deosebită
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
persoană un lider charismatic, la studierea comportamentelor conducătorilor, la observarea acestora și abia apoi la interpretarea lor ca exprimând calități charismatice. Jay A. Conger și Rabindra N. Kanungo (1988) propun chiar o schemă în care redau stadiile (etapele) evoluției liderului charismatic. În primul stadiu, conducătorul evaluează atent statu‑quo‑ul pentru a vedea posibilitățile de schimbare. El acordă o atenție deosebită nevoilor subordonaților și constrângerilor organizaționale. În același timp, liderul caută sau chiar provoacă deficiențe stării curente. În stadiul al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
își influențează subordonații, ci și invers: subordonații influențează comportamentele conducătorilor. Dacă încrederea subordonaților în conducătorii lor se transmite prin contagiune de la unul la altul, dacă rezultatele conducătorilor sunt validate de subordonați, atunci este foarte probabil ca acel conducător să devină charismatic sau, cel puțin, să fie charismatic în ochii subordonaților. Mai mult însă decât schimbarea ponderii unor elemente componente ale leadership‑ului charismatic, cercetările recente introduc și susțin cu mai multă tărie ideea interacțiunii complexe a factorilor care asigură succesul conducerii
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
subordonații influențează comportamentele conducătorilor. Dacă încrederea subordonaților în conducătorii lor se transmite prin contagiune de la unul la altul, dacă rezultatele conducătorilor sunt validate de subordonați, atunci este foarte probabil ca acel conducător să devină charismatic sau, cel puțin, să fie charismatic în ochii subordonaților. Mai mult însă decât schimbarea ponderii unor elemente componente ale leadership‑ului charismatic, cercetările recente introduc și susțin cu mai multă tărie ideea interacțiunii complexe a factorilor care asigură succesul conducerii charismatice. Unul dintre cei mai importanți
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la altul, dacă rezultatele conducătorilor sunt validate de subordonați, atunci este foarte probabil ca acel conducător să devină charismatic sau, cel puțin, să fie charismatic în ochii subordonaților. Mai mult însă decât schimbarea ponderii unor elemente componente ale leadership‑ului charismatic, cercetările recente introduc și susțin cu mai multă tărie ideea interacțiunii complexe a factorilor care asigură succesul conducerii charismatice. Unul dintre cei mai importanți psihologi care susțin cu tărie interacțiunea componentelor leadership‑ului charismatic este House (1977). În esență, teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sau, cel puțin, să fie charismatic în ochii subordonaților. Mai mult însă decât schimbarea ponderii unor elemente componente ale leadership‑ului charismatic, cercetările recente introduc și susțin cu mai multă tărie ideea interacțiunii complexe a factorilor care asigură succesul conducerii charismatice. Unul dintre cei mai importanți psihologi care susțin cu tărie interacțiunea componentelor leadership‑ului charismatic este House (1977). În esență, teoria lui House aplicată mediilor organizaționale combină trăsăturile personale cu comportamentele liderului și cu factorii situaționali. După el, în leadership
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unor elemente componente ale leadership‑ului charismatic, cercetările recente introduc și susțin cu mai multă tărie ideea interacțiunii complexe a factorilor care asigură succesul conducerii charismatice. Unul dintre cei mai importanți psihologi care susțin cu tărie interacțiunea componentelor leadership‑ului charismatic este House (1977). În esență, teoria lui House aplicată mediilor organizaționale combină trăsăturile personale cu comportamentele liderului și cu factorii situaționali. După el, în leadership‑ul charismatic sunt implicate patru însușiri personale ale liderului (dominanța, încrederea în sine, nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dintre cei mai importanți psihologi care susțin cu tărie interacțiunea componentelor leadership‑ului charismatic este House (1977). În esență, teoria lui House aplicată mediilor organizaționale combină trăsăturile personale cu comportamentele liderului și cu factorii situaționali. După el, în leadership‑ul charismatic sunt implicate patru însușiri personale ale liderului (dominanța, încrederea în sine, nevoia de influențare a altora, convingerea referitoare la integritatea propriului sistem de idei și credințe) și mai multe comportamente ale liderului menite a contribui la crearea unor percepții favorabile
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
percepții favorabile ale subordonaților (dintre acestea mai importante sunt: expunerea viziunilor, scopurilor ideologice în fața subordonaților, comunicarea expectațiilor/așteptărilor înalte, exprimarea încrederii în posibilitățile subordonaților de realizare a așteptărilor lor, activarea nevoilor de realizare ale subordonaților). Cu privire la momentul apariției leadership‑ului charismatic, House crede că situațiile stresante, de incertitudine și mai ales cele de criză cresc probabilitatea apariției sau atribuirii carismei. Printre efectele leadership‑ului charismatic, House include: creșterea încrederii angajaților în corectitudinea ideilor, credințelor conducătorului, uniformizarea, omogenizarea credințelor angajaților cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de realizare a așteptărilor lor, activarea nevoilor de realizare ale subordonaților). Cu privire la momentul apariției leadership‑ului charismatic, House crede că situațiile stresante, de incertitudine și mai ales cele de criză cresc probabilitatea apariției sau atribuirii carismei. Printre efectele leadership‑ului charismatic, House include: creșterea încrederii angajaților în corectitudinea ideilor, credințelor conducătorului, uniformizarea, omogenizarea credințelor angajaților cu cele ale conducătorului; acceptarea necondiționată a cerințelor conducătorului; identificarea cu conducătorul; supunerea față de conducător; implicarea personal‑emoțională a subordonaților în realizarea obiectivului; creșterea sentimentului angajaților
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducătorului; identificarea cu conducătorul; supunerea față de conducător; implicarea personal‑emoțională a subordonaților în realizarea obiectivului; creșterea sentimentului angajaților că vor fi capabili de a realiza scopurile formulate. Referitor la cel de‑al doilea aspect, după care teoriile noi asupra conducerii charismatice se diferențiază de cele vechi - gradul de operaționalizare a conceptelor vehiculate -, precizăm că, dacă multă vreme conceptul de charismă era abordat doar dintr‑o perspectivă exclusiv teoretică, mai recent cercetătorii și‑au pus problema operaționalizării conceptului respectiv, descoperind o serie
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1980); Chestionar de orientare psihosocială (Romer, Gruder, Lizzadro, 1986) etc. Amintim în acest context operaționalizarea conceptului de charismă făcută de Stroe Marcus (2000) într‑un instrument cu 50 de întrebări, a cărui aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de orientare psihosocială (Romer, Gruder, Lizzadro, 1986) etc. Amintim în acest context operaționalizarea conceptului de charismă făcută de Stroe Marcus (2000) într‑un instrument cu 50 de întrebări, a cărui aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
psihosocială (Romer, Gruder, Lizzadro, 1986) etc. Amintim în acest context operaționalizarea conceptului de charismă făcută de Stroe Marcus (2000) într‑un instrument cu 50 de întrebări, a cărui aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv interpersonal, percepții
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Gruder, Lizzadro, 1986) etc. Amintim în acest context operaționalizarea conceptului de charismă făcută de Stroe Marcus (2000) într‑un instrument cu 50 de întrebări, a cărui aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv interpersonal, percepții sociale, imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
într‑un instrument cu 50 de întrebări, a cărui aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv interpersonal, percepții sociale, imagine de sine); însușiri relaționale (empatie, extraversie, orientare prosocială) (ibidem, pp. 108‑109). Leadership‑ul charismatic a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv interpersonal, percepții sociale, imagine de sine); însușiri relaționale (empatie, extraversie, orientare prosocială) (ibidem, pp. 108‑109). Leadership‑ul charismatic a ridicat în psihologia organizațional‑managerială o serie de întrebări, printre care mai importante ar fi cele de mai jos: 1) Care sunt factorii de personalitate considerați a fi potențial importanți în obținerea și păstrarea carismei? Răspunsurile formulate de cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
putere, încrederea în propriile credințe și idealuri (House, Howell, 1992); caracteristici aptitudinale - inteligență, deprinderi interpersonale, deprinderi de oratorie și elocință (Locke, 1991; Den Hartog, Verburg, 1997, apud Den Hartog, Koopman, 2001, p. 174). 2) Există mai multe tipuri de lideri charismatici? La această întrebare s‑a răspuns pozitiv, încercându‑se totodată să se stabilească și diverse tipuri de asemenea lideri. Astfel, o tipologie împarte liderii charismatici în personalizați și socializați, primii fiind dominați de comportamente narcisiste și autoritare, de satisfacere a
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1997, apud Den Hartog, Koopman, 2001, p. 174). 2) Există mai multe tipuri de lideri charismatici? La această întrebare s‑a răspuns pozitiv, încercându‑se totodată să se stabilească și diverse tipuri de asemenea lideri. Astfel, o tipologie împarte liderii charismatici în personalizați și socializați, primii fiind dominați de comportamente narcisiste și autoritare, de satisfacere a propriilor interese și de exploatare a intereselor altora, iar ceilalți fiind dominați de comportamente egalitare, servind intereselor colective, dezvoltându‑i și împuternicindu‑i pe alții
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de comportamente narcisiste și autoritare, de satisfacere a propriilor interese și de exploatare a intereselor altora, iar ceilalți fiind dominați de comportamente egalitare, servind intereselor colective, dezvoltându‑i și împuternicindu‑i pe alții (Howell, 1988). O altă tipologie distinge lideri charismatici pozitivi și negativi (Conger, 1990). Se operează apoi o diferențiere între liderul de viziune și liderul legat de crize (vezi Gibson et al., 1997, pp. 310‑311; Den Hartog, Koopman, 2001, pp. 175‑176). După opinia noastră, asemenea diferențieri sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
311; Den Hartog, Koopman, 2001, pp. 175‑176). După opinia noastră, asemenea diferențieri sunt realiste și oportune. Din moment ce repartiția și ponderea elementelor componente ale carismei sunt diferite de la un lider la altul, este și firesc să apară tipuri de lideri charismatici diferiți, cu stiluri comportamentale specifice. 3) Se diferențiază liderii charismatici de liderii noncharismatici? Răspunsul la această întrebare este unanim, toți autori recunoscând existența unor diferențe marcante între cele două categorii de lideri. Conger și Kanungo (1988) fac o diferențiere netă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
noastră, asemenea diferențieri sunt realiste și oportune. Din moment ce repartiția și ponderea elementelor componente ale carismei sunt diferite de la un lider la altul, este și firesc să apară tipuri de lideri charismatici diferiți, cu stiluri comportamentale specifice. 3) Se diferențiază liderii charismatici de liderii noncharismatici? Răspunsul la această întrebare este unanim, toți autori recunoscând existența unor diferențe marcante între cele două categorii de lideri. Conger și Kanungo (1988) fac o diferențiere netă între liderii charismatici și liderii non‑charismatici după următoarele criterii
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stiluri comportamentale specifice. 3) Se diferențiază liderii charismatici de liderii noncharismatici? Răspunsul la această întrebare este unanim, toți autori recunoscând existența unor diferențe marcante între cele două categorii de lideri. Conger și Kanungo (1988) fac o diferențiere netă între liderii charismatici și liderii non‑charismatici după următoarele criterii: relația cu statu‑quo‑ul; scopurile viitoare; expertiza și sensibilitatea environmentală; articulare; putere; relația cu subordonații. În principiu, cei doi autori consideră că liderii charismatici se caracterizează prin: # - sensibilitate față de constrângerile de mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Se diferențiază liderii charismatici de liderii noncharismatici? Răspunsul la această întrebare este unanim, toți autori recunoscând existența unor diferențe marcante între cele două categorii de lideri. Conger și Kanungo (1988) fac o diferențiere netă între liderii charismatici și liderii non‑charismatici după următoarele criterii: relația cu statu‑quo‑ul; scopurile viitoare; expertiza și sensibilitatea environmentală; articulare; putere; relația cu subordonații. În principiu, cei doi autori consideră că liderii charismatici se caracterizează prin: # - sensibilitate față de constrângerile de mediu și față de problemele subordonaților
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]