263 matches
-
o anumită oră, era interzis să ieși din casă și să te manifești zgomotos. Vodca avea prețuri prohibitive, asta în cazul în care se putea găsi. Aflat în atelierul unui pictor, am auzit, deodată, dinspre stradă, interjecțiile joviale ale unui chefliu. Gazda mea s-a grăbit să observe, pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios: a fi beat la ora asta pe străzile Varșoviei nu mai este un viciu, ci o formă voioasă de disidență. În căutarea unor bucurii comune
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vreme restaurantul Frascatti, care s-a mutat apoi peste drum, în casele Oteteleșanu; acest imobil existentă și astăzi (Calea Victoriei nr. 52). Casa Riegler era Hotelul Hugues. Aci era restaurantul francez cel mai prețuit, aci se adunau toată boierimea și toți chefliii de calitate ai vremii. La restaurantul Hugues, într-un cabinet particular, a fost reținut fostul prefect de poliție al lui Vodă Cuza, Alexandru Beldiman, în noaptea de 11 februarie 1866, noaptea detronării. Până la moartea bătrânului Hugues, acesta a fost cel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lăutari a cultivat-o cu sfințenie. Herăstrăul vechi era grădina de predilecție a bucureștenilor. Mai târziu s-a deschis și Herăstrăul nou, dar fără prea mare succes. Și mai era și Teiul 252, unde se făceau petrecerile ziua și unde chefliii se scăldau când se încălzeau prea tare. Dar Teiul era un lac periculos din cauza stufului care era trădător. Nu o dată scăldătorii imprudenți, fie din cauza congestiei, fiindcă se scăldau după mâncare copioasă, fie că înotau în locuri unde se încurcau în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ură, de alții cu temere, era Ionel Isvoranu. Ionel Isvoranu, fost ofițer de cavalerie, descendent dintr-o familie boierească din Oltenia 309, unchiul lui Alexandru Marghiloman, era un fel de teroare a Bucureștilor. Om de lume de altfel, însă un chefliu de întâia forță, avea banda lui cunoscută și temută. Când intra prin locurile de petrecere, mai ales prin localurile de noapte și prin grădinile din afară de oraș, era îngrijorare. La cea dintâi supărare, Ionel Isvoranu sărea la bătaie cu întreaga
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
afle că, săptămânal, de la D.G.P. pleacă un raport informativ către amanta regală, fără avizul sau cunoștința regelui sau a primului ministru. Un informator anonim l-a caracterizat pe colonelul Stăncescu, la 20 februarie 1935, drept „un om de treabă, un chefliu, dar lipsit cu totul de cunoștințele necesare pentru a conduce” D.G.P., unde era „prizonierul subalternilor” săi, care îl manevrau după propriile lor interese. Un alt raport, datat 29 iunie 1935, l-a creionat pe colonelul Stăncescu ca fiind „creatura lui
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
-n față cu cea vizual-scenică. Câteva dintre desene o confirmă: Monstrul negru (imortalizat în mai multe ipostaze), un Rege (cu însemne ale coroanei care seamănă mai mult cu niște coarne) și-ai lui sfetnici, uniți de el... aproape ombilical, câțiva cheflii nătângi (o compoziție „semiabstractă”, „chipuri negre răsturnate”) etc. Interesant este Copacul cu ramurile înfrunzite și generos deschise, pe centru, pentru a lăsa spre vizibilitate un chip triunghiular, cu „nas alb”. O falsă hidoșenie care ne-amintește de „maestrul fără cap
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dezvoltare, pe care Crane le caracteriza într-o scrisoare către fratele său ca fiind unele din cele mai bune lucrări ale sale ("Către William H. Crane"). Avea un ochi deosebit pentru a înregistra amănuntele vieții cotidiene. Spre exemplu, în "Un chefliu simpatic într-un tramvai aglomerat", Crane înregistrează isprăvile unui om în stare de ebrietate și reacția pasagerilor la ele. Printre tehnicile narative specifice romanului folosite de Crane se numără și scenele descriptive: "Bărbatul beat își așează palmele pe genunchi și
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
devipnon (déipnon) - era, în sine, una cât se poate de obișnuită; era urmată, imediat după ospăț, de o ceremonie religioasă și, apoi, de băutură. Se bea vin împreună, de unde expresia sun-pinein (syn-pinein = „a bea”). Nu era o simplă bețivăneală de cheflii, ci un ritual, probabil cu origini dionisiace. Petrecerea bahică era condusă de o căpetenie a symposionului, care se numea symposiarh. Symposiarhul era maestru de ceremonii care fixa: cantitatea de vin, tăria lui, felul petrecerii (care presupunea, în anexă, recitări, jocuri
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sus, sau despre petrecăreți pe uliță, zgomotul, tărăboiul, petrecerea despart întotdeauna pe spectatorul insolitat de mulțimea înlănțuită în pornirea comună. Ceea ce se repetă este agresiunea sonoră, care a împărțit deja în două scena povestirii. Spectatorul needificat și ceata de scandalagii, cheflii, zgomotoși apar ca un tandem în imaginarul caragialian. Ca o formulă creatoare, chiar, de intrigă (precum în Conul Leonida față cu Reacțiunea), în jurul căreia se animă întreaga acțiune (pînă la descoperirea finală), sau ca un motiv secundar, complement auditiv reamintind
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ar putea ajunge membru al Uniunii Scriitorilor un Prale, firea cea întoarsă, și ar rămâne pe dinafară un Alecsandri, un Eminescu, un Creangă. M-a afectat profund netitularizarea mea în Uniune și mă întreb dacă numai incompetența unui juriu de cheflii (în majoritate) se face vinovată de mâhnirea mea sau dacă există și cauze obiective (cu nuanță politică) ce au contribuit la înfăptuirea acestui abuz. La acestea se adaugă tot felul de tracasări în relațiile mele cu editurile. Ba mi s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
i s-a oferit. O inspecție înfățișează păcăleala trasă de un inspector de la centru funcționarilor unei preturi și altor slujbași, care, derutați de amabilitatea lui simulată, improvizează un ospăț de pomină. Inspectorul intră în rol doar după ce indivizii, potlogari și cheflii, își dau arama pe față. Definită drept „comedie într-un act”, Lacrima e mai curând o dramoletă superficială. Frivola Lelia Mihăilescu îl reîntâlnește pe procurorul Teodor Enescu, ce determinase, în urmă cu zece ani, întemnițarea unui nevinovat, mort între timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
situația asta îi umplea sufletul de amărăciune, îl îmbolnăvea pur și simplu. Cum l-ar îmbolnăvi pe un violonist care a triumfat pe scenele stălucitoare ale lumii dacă ar ajunge să cânte prin cârciumi prăpădite de provincie, pentru urechile unor cheflii de doi bani. Nenorocul lui a fost că la întoarcerea acasă prinsese niște vremuri tare afurisite, blestemate parcă: războiul și apoi preschimbarea țării în asemenea hal cum nici în cel mai negru vis nu și-ar fi închipuit cineva. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a luat contact cu noul univers fără să se audă nici un țipăt. O voce caldă de femeie, cea a bunicii din partea tatălui a șoptit: "Trebuie să trăiască!". În satul adormit, căzut în beznă, doar o casă era luminată, iar un chefliu întârziat pe ulița lui Gavaraș, cântând, a murmurat: "S-a născut băiatul factorului, Ion". Tata, când a aflat că este băiat, a lăcrimat de bucurie: "Am un stâlp la bătrânețe!". A crescut în casa părinților și a bunicii, ca un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lui au numai băieți. N-ar vrea să continue o asemenea tradiție. „Să știi că dacă n-o să fie fată - și-a amenințat el nevasta - nu mă opresc, o să mai încercăm de două-trei ori”. Cînd îl conduceam la autobuz, niște cheflii se despărțeau de gazda lor. „Iartă-ne, striga unul haiducește către bărbatul rămas în ușa blocului, dacă am făcut și noi oleacă de exces!...” Mi-a telefonat bădița Vasile, fratele vitreg, „de pe tată”, al mamei, și am hotărît să ne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cauză și efect, generator de anxietate, produs al unei intemperanțe pro- prii omului recent. Ca și cauză însă, efectul pe care-l poate produce poate fi amplificat până la „enorm” pe un fond de anxietate indusă. Știm ce efect are zarva chefliilor pentru cuplul de pașnici sexagenari, Leonida și Efimița, cum zgomotul unui chef se transformă în tumultul unei zavere. Și călătorului întors de la Paris și găzduit într- un hotel de provincie zgomotul nocturn al străzii îi amplifică starea de excitație nervoasă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dinamismului masei. S-a produs un fenomen de empatie, grandoarea relatărilor despre „revoluție” ascute simțurile dilatate de admirație ale consoartei, iar Leonida tinde să identifice psihologic fenomenul. În momentul în care există o bază materială, zgomotele produse de ceata de cheflii, Leonida este la rândul său cuprins de teroare. Diferența este că acesta apelează la ziar ca formă oraculară de cunoaștere, pentru că litera ziarului se cere la rândul ei interpretată. Leonida vede „monstruos”, iar expresia monstruosului dobândește atât sensul unei redimensionări
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de hrubă sau unul de mocirlă eternă. Invazia noroiului este copleșitoare, iar insistența pe panormările unui loc care pare ceva între Finis Terrae și Anus Mundi, învăluit în ceață, devine semnificativă. Din acel spațiu nu se iese, nici cei câțiva cheflii cățărați pe o colină nu oferă camerei o altă perspectivă, o deschidere de orizont, altceva decât creuzetul insalubru al mahalalei care înoată în obscuritate. Lumina zilei are și ea ceva din cecitatea care învăluie personajele, o lumină prăfoasă, murdară, sumbră
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Un mucalit, fonf, urît, dar destul de șmecher ca să se bage sub pielea oamenilor. Nu era student. Venise la Paris, adus dintr-o glumă. Într-o zi la București, înainte de primul război mondial, la Cafeneaua Capșa, unde Jinga era nelipsit, doi cheflii români, bogați, care cunoșteau Parisul mai bine ca Bucureștiul, îi spun în glumă lui Jinga: "Mîine la ora 1 plecăm cu trenul de Arad la Paris. Hai, vrei să vii cu noi?" Jinga a luat gluma în serios și a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
1 plecăm cu trenul de Arad la Paris. Hai, vrei să vii cu noi?" Jinga a luat gluma în serios și a doua zi la ora 1 era în gară, cu două geamantane gata de plecare la Paris. Cei doi cheflii nu și-au luat vorba înapoi și așa a ajuns Jinga la Paris. Pe geamantane a legat cele două bilețele obișnuite cu numele lui, pe unul, iar pe celălalt a socotit suficient să scrie "idem". Astfel a rămas Jinga numai
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
găseam greu locul înapoi printre prietenii care mă considerau boierit în timp ce prin sat umbla vorba că aș fi fost dat afară din toate școlile din lume. Oricum nu de necazul meu a intrat tata în compania unor mari cheflii, jucători de cărți și nu din cauza mea certurile, bătăile și umilințele la care era supusă familia s-au întețit. Cu dorul de ai mei, de mama și surori, am luat drumul pribegiei, mai exact al căutării unui rost. și iată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
că am fi, de-adevăratelea, în Europa. Chiar și fără să producă rezultate imediate, o tentativă - fie și ipocrită - de politețe ar fi o salutară priză de oxigen, săpunul care ne lipsește. „Dar o să ne plictisim!“ vor spune campionii ratingului, chefliii de la galerie, bezmeticii de toate vârstele. Îi asigur că ne vom plictisi mult mai puțin decât acum. Gândiți-vă numai ce distractiv ar fi să-i vedem pe Becali evoluând aulic printre gazetari afabili, pe Vadim jenat de propriile sudalme
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Unul dintre ei consumând și vin și bere, o cam luase la bord și având chef de vorbă devenise motivul de râs și voie bună al tuturor. Până și niște câini costelivi care se aflau prin preajmă erau chemați de chefliu, care se arăta foarte binevoitor împărțindu-le biscuiți și uneori întărtându-i. Lasă câinii în pace!se aude strigătul patronului acelui restaurant. Unde te crezi? În autocar, răspunde chefliul prompt în râsetele celor din jur. ─ Vezi-ți de treaba ta! Și
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și niște câini costelivi care se aflau prin preajmă erau chemați de chefliu, care se arăta foarte binevoitor împărțindu-le biscuiți și uneori întărtându-i. Lasă câinii în pace!se aude strigătul patronului acelui restaurant. Unde te crezi? În autocar, răspunde chefliul prompt în râsetele celor din jur. ─ Vezi-ți de treaba ta! Și tu de cei câini, că uite cum arată. După cele două ore de așteptare, a sosit în sfârșit și autocarul mult așteptat. Am urcat în el având o
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în dreapta și în stânga, că nu vedeam decât întunericul de-afară. M-am resemnat să privesc în față șoseaua care apărea și dispărea sub roțile autocarului străjuită de indicatoare bine luminate. Liniștea din autocar era întreruptă din când în când de chefliul care nu avea stare și care tot plimbându-se printre scaune agățase o tânără țigancă ce se complăcea în apropourile pe care el i le făcea. Vino cu mine în spate să mai vorbim, o invita chefliul luând-o de după
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în când de chefliul care nu avea stare și care tot plimbându-se printre scaune agățase o tânără țigancă ce se complăcea în apropourile pe care el i le făcea. Vino cu mine în spate să mai vorbim, o invita chefliul luând-o de după gât. Lasă-mă în pace! Ți-am spus că sunt măritată. Ce dacă ești măritată? Mă, tu nu înțelegi că acum merg la bărbat și dacă află mă omoară? Unde ți-e bărbatul? Acuma dai tu de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]