1,021 matches
-
cocârjată ce era, rivalizând cu Baba Cloanța din poveștile citite de mama la culcare, ca să adorm de frică. Toată ziua ținea în colțul gurii un chiștoc de țigară Națională și dădea în cărți. El, Stroescu, o ciudățenie de țigan, mărunt, chel și negru ca fundul ceaunului, cu aceeași cravată la cămășile în pătrățele viu colorate, care nu avea ocupație în afară de a merge la pescuit fără permis sau a înșela pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat cu limba dinții și mă Îngrozesc. Mulți sunt lipsă „la apel”, iar pe alții Îi găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Particip la un simpozion dedicat conceptului de succes: actorii sunt niște copii care au nevoie de succes. De acord. Dar...de care din ele? Succesul lui Guță, ori al lui Tompa Gabor? Noaptea furtunoasă, În 1879, a fost fluierată. CÎntăreața cheală, la premiera absolută, a fost un eșec. Revizorul lui Pintilie nici nu s-a mai jucat, după a treia reprezentație. Andrei Șerban a fost izgonit de la Teatrul Național. În schimb, o piesă azi necunoscută - Comedie cu olteni, s-a jucat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
extrem de important, și zice ca trezit din somn, cu o voce mult mai puternică: Acuma sunteți liber să ridicați hainele de epocă de la Teatrul Z. Luați legătura cu tov. Ciulea. Ovidiu Ciulea. Un cetățean infirm de un picior, dar poznaș. Chel în vârful capului și cu chică netunsă pe ceafă. Orice propoziție o începe cu “evident”. Spuneți că v am trimis eu. Știți câte livrele vă trebuie? Sper să aveți o listă, totuși... Știți unde e Teatrul Z., nu?” Capitolul II
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
norocul să-și păstreze ținuta imperială nealterată, rămânând Încremenit, cu ochii holbați. Semănă astfel involuntar, pentru câteva secunde, cu milioanele de busturi din ghips, răspândite În toată lumea, care-l reprezentau. Fără bicorn Însă. Pe acesta i-l ridică un omuleț chel, cu barbișon. — Mulțumesc, Vladimir Ilici, spuse Bonaparte peste umăr. Când ieșim de-aici, o să-ți dăruiesc Rusia. — Păstreaz-o, tovarășe, e neguvernabilă, răspunse flegmatic omulețul. Napoleon Își fixă privirea pe figura americanului. Acesta Își dădu jos ochelarii fumurii și-l răsplăti
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
harta udă de pe nădragi, care se extindea rapid, ca imperiul francez pe la 1809. În cantina Purgatoriului nu se auzea nici musca. De fapt, pentru a respecta adevărul istoric, se auzea una singură, care descria o spirală din ce În ce mai strânsă deasupra capului chel al lui Freud - ceea ce constituia o gravă nesocotire a cuvintelor gravate acolo -, scrutând curioasă mlaștina de dedesubt. — Așadar, război, conchise cu glas sugrumat Freud. Nu uita Însă cu cine ai de-a face, Împărate. Avem mai mulți pacienți decât armata
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noastre. Înălțător moment! Dar armata nu are numai momente înălțătoare. Are și momente grele, dure, chiar de umilință, iar eu nefiind un tânăr prea cuminte am gustat din toate. Bietul meu comandant de pluton! Când mă vedea, înnebunea! „Te tund chel, te tund chel!”, țipa ca nebunul. M-am tuns eu, să nu-l mai aud țipând. „Nu mai pupi învoire în oraș”. Și s-a ținut de cuvânt, n-am mai primit până în 17 decembrie. Mă întorceam din oraș cu
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
Dar armata nu are numai momente înălțătoare. Are și momente grele, dure, chiar de umilință, iar eu nefiind un tânăr prea cuminte am gustat din toate. Bietul meu comandant de pluton! Când mă vedea, înnebunea! „Te tund chel, te tund chel!”, țipa ca nebunul. M-am tuns eu, să nu-l mai aud țipând. „Nu mai pupi învoire în oraș”. Și s-a ținut de cuvânt, n-am mai primit până în 17 decembrie. Mă întorceam din oraș cu 2 sticle de
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
conversație pe care nu o Înțelegeau. Rămase doar doctorul Thomas care, În calitatea lui de vechi camarad și vecin de apartament, era Întrucîtva obișnuit cu asemenea discuții. — Te iubesc, spuse Christina. — De ce mă iubești? Întrebă Vic nedumerit. — Fiindcă nu ești chel. Dacă aveai chelie nu te-aș fi putut iubi. — Oamenii cu chelie vor constitui o asociație și vor protesta. — Ah, tu nu Înțelegi nimic, prostule! - și Închise. Căci urma să plece, În cîteva minute, la studioul de radio. Avea Întîlnire
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apăsa ușor pe creștetul Christinei, mai precis pe chakras-ul ei coroană. Pe cît de agitat și dezordonat fusese cu puține minute mai devreme, pe atît de disciplinat și hotărît era acum. Îl urma, oarecum surprinzător, soțul doamnei Eftimia, bătrînul acela chel. Chel este un concept vag, cum a demonstrat cîndva filosoful matematician Bertrand Russel, care a observat că unii oameni sunt cheli, alții nu sunt cheli, iar despre alții nu se poate spune nimic În această privință. În tinerețe, bătrînul domn
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ușor pe creștetul Christinei, mai precis pe chakras-ul ei coroană. Pe cît de agitat și dezordonat fusese cu puține minute mai devreme, pe atît de disciplinat și hotărît era acum. Îl urma, oarecum surprinzător, soțul doamnei Eftimia, bătrînul acela chel. Chel este un concept vag, cum a demonstrat cîndva filosoful matematician Bertrand Russel, care a observat că unii oameni sunt cheli, alții nu sunt cheli, iar despre alții nu se poate spune nimic În această privință. În tinerețe, bătrînul domn căzuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a lungul anilor, firele Îi căzuseră unul cîte unul și părul i se tot rărise (rar este, de asemenea, un concept vag), iar Într-o bună zi Îi căzu tocmai acel fir fără de care putea fi numit, de acum Încolo, chel. După el veneau două doamne Îmbrăcate În uniforma neagră a Federației Anarhisto-Comuniste, urmate de alte două doamne, afișînd un surîs enigmatic și complice care le trăda Îngrijorarea, membre ale organizației Femeile Trimise. Nimeni nu știa ce se ascunde Îndărătul acestui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ușoară nedumerire. — Vrei să stăm cu mama, vrei să ne Întoarcem la ea? Îl Întrebă pe Kiki. Da, răspunse el, vreau cu mami. Îl lăsă jos din brațe și, luîndu-l de mînă, porniră Încet Înapoi. Cei rămași În preajma Christinei, bătrînul chel, doamna Agneta, doamna Tamara, două din femeile anarhisto-comuniste și alți cîțiva, nu se temeau, aproape că nici nu se mirau, doar priveau, ca și cum ceea ce vedeau ar fi intrat În ordinea obișnuită, previzibilă a lucrurilor; un fapt lipsit de consecințe. Contemplau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și-a găsit locul și s-a uitat la mine. Îmi spusesem așa În sinea mea, observând că bărbatul era puțin bronzat și că purta un costum de vară de culoare deschisă, Într-un stil casual foarte plăcut. „Nu e chel“, remarcasem fericită observându-i claia de păr castaniu, o binecuvântare de care, din păcate, duc lipsă mulți bărbați de treizeci și patru de ani. „Zâmbet cuceritor“, m-am gândit, roșind fără să arăt atunci când mi-a strâns mâna. Avea o expresie veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
diazepamul. Era convins că Margoulies îi prescrisese un antibiotic. Bull se foise o vreme pe lângă Lincoln’s Inn în căutarea unui loc de parcare și, în acest timp, izbutise să se ia la harță de două ori cu același taximetrist chel și belicos. Reușise în cele din urmă să găsească un loc cu staționare limitată și pornise pe Grays Inn Road către birourile Get Out!. Ziua de primăvară se înseninase, iar norii se îngrămădeau spre Sveningen, lăsând Londra curată și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
apoi din povestiri, s-a odihnit cam un deceniu și jumătate între copertele unui dosar și în memoria mea, a ieșit de-acolo acum vreo doi ani, când a redevenit personaj principal într-un alt textuleț, semnat de-un Filip chel, pe care au început să-l roadă reumatismele, tusea tabagică, gastrita și nostalgiile. E nostim și plăcut să te autocitezi, e ca și cum ai îmbrăca o cămașă pe care ai spălat-o și ai apretat-o singur, căreia i-ai cusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dacă tot nu reușisem să dau de ea în carne și oase, Patria mi-a făcut hatârul să vină ea la mine. Era simplu. Ca bună ziua. Ce nu puteam înțelege era ce făcuse să merite acel nene mic, gras și chel o asemenea distincție înălțătoare. Pentru că, hotărât lucru, nu părea să fie tocmai demn să îndeplinească așa o misiune. În primul și-n primul rând, judecați și voi singuri, gestul lui automat atunci când intra pe ușă era să se descotorosească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
șoptit întrebător: „Ce copil negru! o să trăiască?“. Mama n-a râs, dar nici n-a făcut febra laptelui. Ca lehuză, auzise ceva asemănător cu șaisprezece ani în urmă, când vechiul Mircea, tatăl ei, spusese despre mine (cercetându-mi capul perfect chel, pentru care o moașă mă poreclise Gingis-Han) că arăt ca un avorton. Sunt convins că din patul în care tușea, transpira, își măsura regulat temperatura și trasa pe hârtie milimetrică graficul unei febre stranii, de obicei 37 și câteva liniuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
barză ciudățică își făcuse cuib în burtă la mama și clocise oul uriaș din care (tot după nouă luni) a ieșit fratele meu mijlociu. Așadar mult timp, foarte mult timp, aproape unsprezece ani scurși de când apărusem în orașul București complet chel și cu buricul gata să se usuce și să cadă, bunicul nostru (Mircea Chiril în certificatul de naștere religios, numai Mircea în actele de stare civilă) a fost doar bunicul meu. Al meu și atât. Or, cum el era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
birou. Citea un ziar, cu coatele pe brațele scaunului. Grație vederii mele ieșite din comun, aș fi putut foarte bine să citesc și eu ziarul odată cu el, Însă În clipa aceea eram mai interesat să citesc ce scrie pe creștetul chel al lui Norman. Viața mea a fost marcată de o serie de coincidențe extraordinare - mult timp, am luat aceste semne ce-mi tot apăreau În cale drept certificare a faptului că am un Destin, special scris pentru mine - și Întîmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Acum, cînd mă uit În urmă, Îmi dau seama că șirul de evenimente ce-aveau să culmineze aproape cu o tragedie, la care voi ajunge cît de curînd, a fost cauzat de simplul fapt că țeasta lui Norman nu era cheală chiar ca-n palmă. Investigația pe care am făcut-o asupra caracterului său, oricît de temeinică, a fost obturată de niște zulufi negri și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca pe umărul lui și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se destindea În cel mai amabil surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva, la fel de precis. Cu țeasta lui cheală și tufa de păr de la ceafă În formă de potcoavă, arăta ca un călugăr bine dispus. CÎteodată, Îl confundam cu părintele Tuck. SÎmbăta după masa, mai ales cînd era frumos afară, prăvălia era Înțesată de clienți, iar Norman Își părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se Întîmple cu mine, fără librărie și fără Rialto ? Și mi-am dat seama că nici lui Norman nu i-a picat prea bine, fiindcă a vorbit mult despre asta. A vorbit despre asta cu Alvin Sweat cel Înalt și chel, proprietarul prăvăliei Sweat’s Sweets de alături, și cu rotofeiul George Vahradyan, care Încă nu chelise de tot și avea un magazin jumătate drogherie, jumătate prăvălie de covoare peste drum, numit Drugs and Rugs. Conform ziarului Globe, În unele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iminentă, În altele era În stadiu de proiect, iar În altele era gata să Înceapă. Probabil că În zilele ploioase, cînd nu erau clienți, amenințarea plutea În aer de zece ori mai grea, fiindcă În acele zile cele trei capete chele se bălăbăneau grav În jurul biroului lui Norman de dedesubtul Balonului, Îi beau cafeaua, vorbeau despre ce urma să se Întîmple - și cînd avea să se Întîmple și ce Dumnezeului or să facă după ce se Întîmplă - și-și plîngeau de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]