146 matches
-
în care capacul se așeza perfect. Un inel de cauciuc era fixat în interiorul gulerului pentru a asigura închiderea etanșă. În partea de jos, de sub garnitura de cauciuc ieșea o ureche din oțel beton. Același lucru îl văzu și pe buza chepengului, formând împreună o pereche de belciuge. Boris voise să se asigure astfel că, după închiderea capcanei, va putea să o și încuie. Se lipi de marginea exterioară, scoțând numai puțin capul afară. În dreapta, vedea botul vehiculului de teren în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața acestuia, căutând un orificiu prin care să iasă afară. Nu încăpea nici o îndoială, rușii construiseră capcana fără cusur. Nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața acestuia, căutând un orificiu prin care să iasă afară. Nu încăpea nici o îndoială, rușii construiseră capcana fără cusur. Nici cea mai mică găurică nu rămăsese între chepeng și marginea corpul cilindric al containerului. Pentru prima dată de când se afla în apropierea vâlvei, Cristian nu mai simțea rostogolindu-se spre el valurile de ură profundă. Dinspre ghemul cețos, care acum se scursese la picioarele lui, venea numai disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar trebuia să încerce să deschidă capacul. Poate că va reuși să învingă rezistența arcului puternic ce îl acționa, ținându-l închis. Cu toiagul întins în față, se strecură pe lângă bestia ce continua să rămână nemișcată. Nu ajunsese încă la chepeng, când, auzi afară niște zgomote slabe. Înțelese pe loc ce se întâmpla, Boris se asigura că nimic nu mai putea ieși dinăuntru, punea lacătul în belciugele pe care le văzuse mai devreme. Bătu cu pumnii și picioarele în peretele metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i se dea să mănânce. Încolo, umbla de colo până colo, fără astâmpăr, zâmbăreață și gureșă, cât era ziua de lungă. O drăgălășenie de copil! Nici găinile nu se fereau de ea. Se lăsau mângâiate de parcă erau pisici. Cât despre chepeng, nimeni nu se învrednicea să-l închidă, în schimb toată lumea stătea cu sufletul la gură nu cumva să se prăvălească fetița în beci. Păsările din curte intrau și ieșeau din odaie, oricând doreau, pe ușa lăsată veșnic deschisă, ca la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tocmai acolo s-a găsit să se oprească într-o zi un curcan încăpățânat. Alexandra voia să iasă din odaie, dar n-avea pe unde deoarece curcanul îi bara calea dintre pat și gura de beci. De partea cealaltă a chepengului se afla plita, și mătușă-mea Ana, cea mai vârstnică dintre surori, toată ziua nu făcea altceva decât să gătească. Așa că, era lucru știut, prin dreptul plitei nimeni n-avea voie să treacă era teritoriul sacru de unde izvodeau bucatele pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
opri. Și piesa nu mai începu, ci rămase încuiată în cufărul cu intarsii de carne al celor șase Ionescu. Se auzeau pași. Și asta pentru că din tavanul cerului se deschisese cu un clămpănit sec, cu doar câteva secunde înainte, un chepeng din lemn din care cobora șerpuind o frumusețe de scară rulantă electronică, cu balustradă din aur masiv ce reprezenta brațul unei canapele. Pe-aici, pe această potecă siderală ce făcea, vizibil, legătura dintre viață și moarte, ori dintre cer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
legat de el din motive prea puțin onorabile, să-l invite pe Sabinus, să-l manevreze bine și să-i câștige încrederea. Senatorul se conformă și, în spațiul liber dintre acoperiș și tavanul cu ornamentații al sălii, strecură printr-un chepeng trei senatori, care se întinseră acolo, martori inatacabili pentru a transforma dialogul în complot. Iar stăpânul casei, când i se păru că vinul cursese suficient, începu să se plângă de proasta guvernare a lui Tiberius, îi preaslăvi pe Germanicus cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
palmă liberă. Împăratul spuse: — În jurul khem-ului am văzut încăperile unde stătuseră obiectele folosite în ritualuri: aur, elektron, parfumuri, instrumente muzicale, veșminte sacre. Erau însă goale, distruse; din ele rămânea doar amintirea, inscripțiile sculptate pe ziduri. Sacerdoții au ridicat pentru noi chepengurile de piatră și am coborât în subterane; acolo, inscripțiile erau vechi de o mie patru sute de ani. Ne-au spus că înăuntrul pilonilor enormi erau săpate mici cripte acoperite de alte inscripții secrete; unele erau extrem de vechi și purtau numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine, dând huța-huța, pe viiturile lor, pe puradeii înecați din mahalalele Lucaci și Udricani, cărîndu-i și dând lovituri înfundate, cu hoiturile lor micuțe, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
istoriei cu Raicopol. Plictisit, orașul sugea asemenea istorioare ca un burete. Probabil că, prin regula amănuntului adăugat, pe alocuri, se ajunsese deja la varianta cu o echipă de parașutiști pachistanezi ce-și găsise adăpostul prin subteranele metroului și care, deschizând chepenguri secrete, puteau debarca oricând în locuința fiecăruia dintre noi. Populația înflorea ea, săraca, destule. Dar IF-ul gândi că, măcar până acum, nu se denaturase cel puțin punctul de plecare. Acela că Securitatea pusese într-adevăr gheara pe omul de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
parte. Convoiul intră va-lvîrtej. Stere strigă la cărăuși să ferească pomii și opri caii: - Ptr, boalelor! Ptr, n-auziți? Descărcară apoi butoaiele și le puseră binișor pe pământ. Proptiră două grinzi groase cu capete de fier în zidul pivniței sub chepeng și începură să răstoarne poloboacele, ținute în frânghii. Vinul suna sub doage și mirosul lui proaspăt îmbată nările negustorului. Butoaiele acelea erau averea lui, sub cercurile de fier clipocea sângele său. Abia târziu, după ce mâncase cu oamenii, Stere își aduse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vor fi lăsate în plata domnului. GROAPA DIN TAVAN Piesă în trei acte Personaje: PARASCHIV MACABEUS INAMICUL SOLDATUL BINE ECHIPAT ACTUL I O pivniță. O masă. O lumânare aprinsă pe masă. Un scaun. Intrarea în pivniță se face printr-un chepeng aflat în tavan. Din tavan coboară o scară. Un cui bătut în zid. O trompetă atârnată în cui. MACABEUS doarme pe o rogojină, într-un colț. PARASCHIV stă chircit, în prim plan. Spectatorii găsesc acest tablou la intrarea în sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS: Cară-te după apă. PARASCHIV: E rândul tău să te duci după apă. MACABEUS: Cară-te după apă. Trebuie să beau multă apă... Mi s-a făcut sete de la sticle... PARASCHIV (Ia găleata și începe să urce scara spre chepeng; distanța față de dușumea este de cel puțin cinci-șase metri; în momentul în care PARASCHIV se agață cu o mână de chepeng MACABEUS, cu o lovitură de picior, îi zboară scara; PARASCHIV rămâne agățat de mânerul chepengului cu o mână iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
beau multă apă... Mi s-a făcut sete de la sticle... PARASCHIV (Ia găleata și începe să urce scara spre chepeng; distanța față de dușumea este de cel puțin cinci-șase metri; în momentul în care PARASCHIV se agață cu o mână de chepeng MACABEUS, cu o lovitură de picior, îi zboară scara; PARASCHIV rămâne agățat de mânerul chepengului cu o mână iar cu cealaltă ține găleata.): Ce dracu’ faci? MACABEUS (Calm, sparge gâtul unei sticle și așază restul cam în locul în care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să urce scara spre chepeng; distanța față de dușumea este de cel puțin cinci-șase metri; în momentul în care PARASCHIV se agață cu o mână de chepeng MACABEUS, cu o lovitură de picior, îi zboară scara; PARASCHIV rămâne agățat de mânerul chepengului cu o mână iar cu cealaltă ține găleata.): Ce dracu’ faci? MACABEUS (Calm, sparge gâtul unei sticle și așază restul cam în locul în care ar trebui să cadă PARASCHIV.): Stai liniștit. Începem un joc nou. PARASCHIV: Ești nebun? (Privește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Își aprinde o țigară; aruncă fumul spre tavan.) Vorbești foarte urât și din cauza ta trebuie să vorbesc și eu urât... De fapt, noi doi vorbim foarte urât. E păcat că vorbim așa urât... PARASCHIV (Se zvârcolește încercând că deschidă totuși chepengul; încercări inutile.) MACABEUS: Te zvârcolești degeaba... Stai liniștit... Așteaptă. Nu poți să știi ce se poate întâmpla... Poate că totuși am să-ți dau scara... Poate că ar fi mai bine să sari... Nu cred c-ai să te lovești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dar dacă știi să aștepți îți umezește fundul paharului... MACABEUS (Chinuit, obosit dintr-o dată, într-un fel de transă; reașează scara, îi aruncă găleata lui PARASCHIV.): Nu mai vreau să aștept... Du-te și adu apă... Apă multă... (PARASCHIV deschide chepengul și dispare.) De ce să aștepți? Se scurge prea încet... Mult prea încet... (Se întinde în culcuș; se scarpină; mormăie; se răsucește; se ridică și-și îndreaptă rogojina.) MACABEUS: Grijania... (Și-o apasă, și-o întinde.) Pfff... (Începe să-i îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o mângâie, se așază din nou, se răsucește, își caută un culcuș pentru spate, se liniștește, oftează.) (Pauză.) MACABEUS (Nemulțumit.) Nu, no, nu! (Se ridică, își trage rogojina mai aproape de masă, îi schimbă de câteva ori locul.) Imbecil! (Privește spre chepeng.) Uah! (Se așază înapoi pe rogojină, sprijinit de zid, scoate o oglindă mică dintr-un buzunar și începe să se privească atent; își schimbă rând pe rând expresiile, de la ură la tandrețe, de la grotesc la melancolie, în tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apropie? Cum? (Îl trage înapoi, îl ține în brațele sale cu forța.) Stai odată! PARASCHIV (Aproape nebun.): Vine ora la care trebuie să te omor! MACABEUS: Parcă ziceai... PARASCHIV: Ți-am promis că te omor... (Tunete, zguduituri, prin crăpăturile din chepeng curg fire de praf.) MACABEUS ( Pentru sine.): Ce tâmpit! PARASCHIV: Ți-am promis, ți-am promis... MACABEUS ( În punctul de sus al morbidității și excitației.): Ia dă-ți pantalonii jos! PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta? (Urletele Apocalipsei; sunetele pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
puiuțule, fii liniștit... PARASCHIV (Încercând, în panică, să-l rețină.): Maco... Maco... Stai... (Icnet.) Vin și eu... MACABEUS: Vezi-ți de cartofi. PARASCHIV: Vin și eu, Maco... Nu rămân aici... Nu stau aici fără tine... MACABEUS: Gura! (E sus, la chepeng.) Curăță cartofii! Își scoate baioneta de la picior și i-o înfige în masă lui PARASCHIV!) Ia-o și curăță bine... Și subțire... PARASCHIV (Stins.): Maco... (Mai stins.) Prostule... MACABEUS (De dincolo de deschizătură.): Psst! (MACABEUS a dispărut din scenă; PARASCHIV, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de scară cu disperare; MACABEUS scoate un urlet îngrozitor, își duce mâinile la față, se rostogolește apoi urlând și rămâne înțepenit la piciorul mesei, cu fața în jos și cu mâinile ghemuite la piept; fluxul exploziei a stins flacăra lumânării, chepengul a căzut de la sine în urma celor doi; întuneric și tăcere totală.) (Pauză; gâfâitul lui PARASCHIV; PARASCHIV începe să se miște ușor din locul în care a fost proiectat în cădere; se târăște într-o direcție incertă.) PARASCHIV (Tremurând, în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și începe să cânte; lumina scade treptat; lumânarea se va stinge singură în timp ce PARASCHIV cântă; cei doi sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin crăpăturile chepengului și ale tavanului. MACABEUS și PARASCHIV dorm aproape îmbrățișați. Trompeta lipită de ei. Somn senin, respirații calme. De departe se aud bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai încet decât în cazurile precedente, se vor apropia semnele celei de-a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a treia apocalipse. Pe aceste semne sporadice, undeva, sus, se aud pași. Cineva face efortul de a găsi o intrare în pivniță. Un ciocănit ușor. Test. Un alt test, în alt loc. O apropiere de locul în care se află chepengul. În sfârșit, pașii rămân imobilizați pe zona chepengului. Un instrument metalic lucrând asupra gurii de intrare. Eventual un fierăstrău a cărui lamă poate fi văzută pătrunzând în interiorul încăperii. Personajul va lucra mult timp până va reuși să deschidă chepengul. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sus, se aud pași. Cineva face efortul de a găsi o intrare în pivniță. Un ciocănit ușor. Test. Un alt test, în alt loc. O apropiere de locul în care se află chepengul. În sfârșit, pașii rămân imobilizați pe zona chepengului. Un instrument metalic lucrând asupra gurii de intrare. Eventual un fierăstrău a cărui lamă poate fi văzută pătrunzând în interiorul încăperii. Personajul va lucra mult timp până va reuși să deschidă chepengul. Pe fondul acestor eforturi se apropie apocalipsa. Zguduituri ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]