195 matches
-
rândurile acelui public, am luat o carte și am început să citesc. Deși de-abia m-am uitat în direcția lor în timpul acelui prânz, am auzit întruna râsul lor. Când m-am ridicat să plec, în scrumiera mea erau cinci chiștoace, iar eu mă simțeam mizerabil. Pentru a putea transmite efectul pe care episodul l-a avut asupra mea, trebuie să explic cum, cu câțiva ani în urmă, am primit o lovitură serioasă când prietena mea Jennifer Dodd a anunțat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lansare, câte-o sută de oameni. Zach s-a ridicat și și-a trecut degetele prin păr. Salmon-ul e considerat ca ultima zonă sălbatică, dar odată ce treci de Black Canyon, zona devine o suburbie. Dacă nu-ți așezi cortul peste chiștoace de țigări și sticle, trece pe lângă tine o barcă de viteză, care coboară pe același curs pe care tu ai navigat cu ochii-n patru. Sau vezi câte-un cretin care escaladează pereții canionului nu de dragul priveliștilor și nici ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de bere abia aduse de la bar. Atunci, făcând impact Între ele, adevărurile se umflau, acoperindu-se de o spumă albă care urca până la buze și mustăți, iar de aici picura pe masă și de pe masă pe jos, amestecându-se cu chiștoacele și scrumul de țigară căzut din belșug pe mozaic. Conversația le Înfierbânta chipurile, iar tăcerea le răcorea... Vântul cel bun, sosit de nicăieri, strecurându-se pe sub haine, le insufla mereu și idei din cele mai neașteptate. Deși uza de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l ținea tot timpul la Îndemână, inclusiv atunci când cineva, prefăcându-se că aprinde o țigară, striga: foc. Oliver și Braic se Întâlniseră de câteva ori În timp ce se plimbau prin curte, foșnindu-și pașii printre frunzele căzute pe alee. Braic ocolea chiștoacele de la distanță, temându-se deopotrivă de apă și de foc. Fața lui era pe jumătate arsă, iar mâinile acoperite de cicatrici. Omul-paie avea oroare de singurătate și de oglinzi, care aveau proprietatea de a-l multiplica În mii și mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe computer. Noimann mergea clătinându-se pe stradă. Abstracțiunile cu fund și coapse alungite Îl Împingeau din spate. Noimann Însă nu se grăbea. Clătinându-se pe picioroange, cifrele așteptau alături, semănând acum cu niște păsări cu ciocuri mari, care ciuguleau chiștoace În bălțile umede ce se lățeau pe asfalt. O Întreagă carte de algebră se ținea de capul lui. Tot ce nu Învățase stomatologul Paul la timpul potrivit În școală Îi apărea acum În față, desigur, Într-o formă cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe o scrumieră sau o ceașcă de cafea cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci ca pe o masă sau o față de masă, pe care zac acum chiștoace și tot felul de firimituri...” „Scuzați”, se Înroși picoloul, poate că ar fi fost cazul să fiu mai atent... Acum am Înțeles aluzia...” „N-ai Înțeles nimic”, zise inginerul, „dar n-ar fi rău să Încerci să-l percepi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe jumătate. Curentul rece de pe culoar era atât de puternic, Încât, dacă voiai să Înaintezi Într-o direcție sau alta, trebuia să te ții cu mâinile de bară sau de pereții compartimentului. Duduitul roților trenului acoperea conversațiile. O mulțime de chiștoace și tot felul de hârtii zburau În zigzag, săltate de ritmul roților trenului ce tocmai intra Într-un tunel. Noimann privi În față și În spate: nicăieri nu se vedea urmă de Mathilda. Atunci Încercă să-și aprindă iarăși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și În spate: nicăieri nu se vedea urmă de Mathilda. Atunci Încercă să-și aprindă iarăși o țigară, dar țigara se smulse din degetele lui și dispăru pe geam. Ceilalți călători, parcă speriindu-se de Noimann, Își lepădară și ei chiștoacele, unii pe geam, alții În scrumierele de pe culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
al lui Forrester de încropelile indienilor făcute din pânză de cânepă și bețe de bambus. N-au cum să facă foc, așa că se strâng la un loc oropsiți, ghemuindu-se unul în altul, ca un stol de păsări, trăgând din chiștoace. Moti Lal urcă pe marginea șanțului, să-l atragă pe Forester într-o altă discuție fără rost, apoi îl urmează până la cort și se proptește în ușă. În cele din urmă, Forrester este forțat să cedeze și-i vorbește. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lor... O trimitea pe Mirela după țigări. Păi, să se ducă pe străzi să ceară dacă ține cu tot dinadinsul... Se cam codea, mă rog, avea o reținere. I-o fi fost rușine probabil. La o adică, erau bune și chiștoacele dacă-i era rușine se ceară ori socotea că nu-i de rangul ei. Să adune chiștoace, deh, din stațiile de tramvai, păi, când se grăbește omul să prindă tramvaiul, aruncă țigara aproape întreagă... — Adică ce să țin cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu tot dinadinsul... Se cam codea, mă rog, avea o reținere. I-o fi fost rușine probabil. La o adică, erau bune și chiștoacele dacă-i era rușine se ceară ori socotea că nu-i de rangul ei. Să adune chiștoace, deh, din stațiile de tramvai, păi, când se grăbește omul să prindă tramvaiul, aruncă țigara aproape întreagă... — Adică ce să țin cu tot dinadinsul? Ce vrei să spui? Tonul de reproș îl face pe Rafael să întârzie răspunsul. Adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nopții, o oră la care Mirela dormea de obicei, în timp ce Rafael ar mai fi avut de picotit până să i se facă să se bage-n pat. Aveau căni cu ceai de izmă dinainte și o farfurioară cu scrum și chiștoace folosită ca scrumieră, iar alături, aliniate pe un ziar, chiștoace de lungimi diferite, din mai multe feluri de țigări, la care Rafael parcă s-ar fi încruntat în timp ce-i spunea că-i repetă aburelile astea atât de des fiindcă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael ar mai fi avut de picotit până să i se facă să se bage-n pat. Aveau căni cu ceai de izmă dinainte și o farfurioară cu scrum și chiștoace folosită ca scrumieră, iar alături, aliniate pe un ziar, chiștoace de lungimi diferite, din mai multe feluri de țigări, la care Rafael parcă s-ar fi încruntat în timp ce-i spunea că-i repetă aburelile astea atât de des fiindcă i se pare că nu se prea lipesc de ea... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael parcă s-ar fi încruntat în timp ce-i spunea că-i repetă aburelile astea atât de des fiindcă i se pare că nu se prea lipesc de ea... N-are nimic, deh, la o adică se poate mulțumi și cu chiștoacele astea prăfuite, adunate de prin cine știe ce gunoaie și rahați de câine. În definitiv, n-ar trebui să aibă pretenții la ea, dacă el, unul, nu e în stare să se umilească până într-atât încât să se lase de fumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ăla... Orice rău e de fapt un bine de care nu-ți dai seama când îl ai, dar cu timpul s-ar putea să-l descoperi. Aprinse căpătâiul de țigară și trase însetat. Dădu drumul fumului cu un șuier prelung. Chiștoacele astea mizerabile, de exemplu, poate că mi-ar face un bine, scârbindu-mă până într-atât că o să mă las de fumat. — N-aș crede, mai degrabă îți deschid pofta. Nu mai spun că te incită să mă trimiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
parfumul Givenchy. - Ia d’ aici. - Să-ț dea ’mnezău sănătate la familie, inginerule! Odată târgul încheiat, țiganul obez strânse taraba și dispăru în mulțimea care se dădea la o parte cu respect din fața casetofonului cu vocea bărbătească. Ceilalți doi aruncară chiștoacele în mijlocul aleii, traseră un scuipat pe zidul magazinului din față și se topiră în chioșc. L III Sabina s-a mutat la mine. Cum mă știam un tip tandru și casnic, mi-am zis că nu vor fi probleme deosebite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Urăsc lanțurile alea și cătușele. Suntem sătui de noi ca de ciorapi, după Callo Mi-am dat seama că ambiția să mă țină, asta e rețeta la pușcărie, dar nu să mă tai. Ambiții mici. Ambiția să fac douăzeci de chiștoace învelite în ziar. Să face curios pe Biblie. Că altfel ce să fac? Că ne luăm în fiecare zi din te miri ce. Pe pușcărie nu faci decât să te urăști... Că ăla are, tu nu ai. Păi, cum suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
altă parte, emoționată de vederea casetelor ei - succesele Loredanei Berté, Diana Ross, Celentano, Antonella Ruggiero - Încă pe bordul mașinii. Pe parbriz stăruia abțibildul lipit cu ani În urmă de Valentina: MAKE LOVE NOT WAR. În Tipo plutea un miros de chiștoace vechi și de sex. Emma rămase uimită, căci nu-și imaginase că Antonio are pe altcineva, dar poate că simțind nevoia de a fi Însoțit Își luase o târfă. Îi păru că ar putea fi un progres Încurajator. Când Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acesta, care cântărea cel puțin un chintal, trebuia să adăpostească o plantă de merișor, care Însă era de mult timp trecută În neființă. Un câine acrobat sau foarte Înalt depusese niște excremente cilindrice pe pământul ars al acesteia semănat cu chiștoace de țigări cu fluturași de hârtie care făceau reclamă meniului restaurantului-pizzerie La Taverna del Duca. În piața pentru pietoni, mașinile invitaților erau totuși parcate: șoferii nici măcar nu se chinuiseră să le parcheze la marginea pieței. Le aranjaseră În centru, În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o sugea și Îl Îngrijea când era bolnav; Christiane era importantă. În același moment, știu că nu-și va mai revedea fiul niciodată. Patrice, fiul Christianei, lăsase apartamentul Într-un hal fără hal: bucăți de pizza strivite, cutii de Coca-Cola, chiștoace Împrăștiate pe parchetul ars pe alocuri. Ea șovăi un moment, vru să se ducă la un hotel; apoi se hotărî să facă curat, s-o ia de la capăt. Noyon era un oraș murdar, anost și periculos; Christiane Își făcu obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
m-a gâdilat pe obraz: vin imediat, a zis, stai să arunc astea la ghenă. Deschide tu geamul să iasă fumul, și vezi că e o sticlă de bere în frigider. A luat scrumiera în care se mai vedeau niște chiștoace groase, fumate până în ultimul moment, și s-a ridicat. A deschis ușa, și ușa nu s-a mai închis. S-a dat de perete, iar pe măsură ce se deschidea o vedeam pe Carmen cu spatele la mine, luminată de o lanternă jucăușă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ceilalți trebuiau să audă când le venea rândul. Am intrat în micul biroul al directorului de scenă ca să-mi fac niște cafea. Era plin de cutii de băutură, pahare cu bere stătută, scrumiere pline de coji de banane și de chiștoace și grămezi de hârtii care păreau a fi importante. În aer plutea miros de chimicale, Lysol și soluție de curățat covoarele, în strânsă competiție cu fumul de țigară. Nu mai văzusem biroul într-o așa dezordine. — Dumnezeule, ce jeg, scânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
are nici o logică. Brunetti se gândi la ordinul lui Patta și Întrebă: — Ce se va Întâmpla acolo? — Poliția lor militară va Încerca să afle de unde-a făcut rost de heroină. S-a găsit asupra ei și alte urme de droguri, chiștoace de țigări cu marijuana, niște hașiș. Iar la autopsie a reieșit că a băut alcool. — Chiar că n-au lăsat loc de Îndoială, nu-i așa? Întrebă Brunetti. — Nu sunt semne că ar fi fost forțată să-și facă injecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
studente ce și-ar fi tăiat sânul stâng, numai să împartă, o oră, armătura metalică a unui pat de cămin cu somități precum Vișniec, Mareș, Mușina, Bucur, băieți ale căror versuri și le imprimaseră pe tricouri și pe ale căror chiștoace de țigări, după încheierea lecturilor, se încăierau. În rândul doi de fotolii, scriitori consacrați - Dan Deșliu, Ana Blandiana și Toma George Maiorescu - indivizi căzuți de mult timp în cazanul cu ciorbă al manualelor comuniste și dezrădăcinându- se de acolo doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bagaje se bulbucaseră de teroare. Stăpânii acelor ochii, cele patru bagaje, fugiră mâncând pământul, încercînd să scape în direcția contrară. În cinci metri însă, vuietul de pași îi ajunse. Îi încălecă. Îi strivi de asfalt ca pe o mână de chiștoace fumegânde. Îi mână înapoi însiropați în propriul lor sânge. Obligîndu-i ca, lipindu-se de bara din spate a taximetrului și alcătuind un soi de piramidă sportivă, să-și prăvale făpturile, primii doi (Fiorosul Marcel și Gabi cel Norocos) în prăpastia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]