229 matches
-
nou. Dacă se Întâmplă, trebuie s-o Închid cât de repede și să storc hainele cu mâna. — Paola, asta trebuie să faci de fiecare dată când speli rufe? — Nu. Numai dacă sunt prosoape și cearșafurile alea de flanelă de pe patul Chiarei. Aici, se opri din vorbit și ridică degetul mare deasupra butonului când aparatul scoase un clic. Brusc, aceasta izbucni Într-o mișcare smucită și hainele dinăuntru Începură să se Învârtă, apăsate de peretele cuvei. Paola se ridică În picioare, zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
poate juca o carte. — Motivul pentru care au aflat de groapă a fost acela că un băiețel a căzut În ea și și-a ars brațul cu lucrurile care se scurg din butoaiele alea. Putea fi orice copil. Putea fi Chiara. Privirea contelui era rece. — Te rog, Guido, acum ești exagerat de sentimental. Era adevărat, Brunetti știa asta. — Nu-ți pasă de nimic din toate astea? Întrebă el, incapabil să-și ascundă pasiunea din voce. Contele Își Înmuie degetul În urma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
obrajii. A, draga mea, zise contele, aplecându-se spre mâna ei. Căsătoriți de patruzeci de ani, Își spuse Brunetti, și Încă-i mai sărută mâna când ea intră În cameră. Cel puțin el nu pocnește din tocuri. Tocmai vorbeam despre Chiara, spuse contele, zâmbindu-i blând soției sale. — Da, admise Brunetti, tocmai spuneam cât de fericiți suntem eu și Paola că amândoi copiii noștri sunt așa sănătoși. Contele Îi aruncă o privire peste capul soției sale, dar ea zâmbi În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Părul Îi fusese tuns de curând și blugii pe care-l purta aveau o dungă vizibilă de-a lungul fiecărui crac, pe partea din față. Ascultă ce spuneau părinții lui fără să obiecteze și, foarte straniu, nu se certă cu Chiara pentru ultima porție de paste. La terminarea mesei, protestă când i se spuse că era rândul lui să spele vasele, lucru care-l liniști pe Brunetti, dar apoi le spălă fără suspine și mormăituri de nemulțumire, iar tăcerea aceea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu el În dimineața aceea. Trase ușa și se uită Înăuntru. Acolo era amestecul obișnuit de obiecte abandonate: o singură cizmă galbenă, o geantă de cumpărături plină cu ziare vechi, două plicuri mari, căptușite și o umbrelă roz. Roz. A Chiarei, uitată acolo cu luni În urmă. Dacă-și amintea bine, avea pe ea elefanți mari, veseli, dar nu voia s-o deschidă ca să afle. Era destul de rău că era roz. Se uită mai bine, dând lucrurile la o parte delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
commissario. Nu e În Veneția. E În Vicenza. Brunetti Își duse furia acasă, și aceasta plană Între el și familia sa În timpul mesei. Încercă să răspundă la Întrebările lor, Încercă să fie atent la ce spuneau, dar În toiul relatării Chiarei a ceva ce se Întâmplase la școală În dimineața aceea, văzu zâmbetul viclean de triumf vesel al lui Viscardi; când Raffi zâmbi la ceva ce spusese mama lui, Brunetti Își aminti doar zâmbetul nătâng, iertător, al lui Ruffolo, În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
presus de fire, mintea mai presus de minte Ce destinul motănimei îl desfășură-nainte! Ah! atei, nu temeți iadul ș-a lui Duhuri - liliecii? Anathema sit! - Vă scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și subtitlul Căsătoria Emiliei („Teseida di nozze d’Emilia”729). Emilia reprezintă o donna angelicata, cu reale calități, de o frumusețe fizică impecabilă: „la bella Emilia, stella matutina”730; „e piș bella che rosa di verziere/ con lei veniva una chiara fantina,/ Emilia chiamata, al mio parere,/ d’Ipolita sorella picciolina”731; „rosa di spina”732; „bella piș che fresca rosa”733; „sempre cantando be’ versi d’amore/con angelica voce e lieto core”734 ; când o zărește, Arcita exclamă „Quest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
d’amore/con angelica voce e lieto core”734 ; când o zărește, Arcita exclamă „Quest’è di paradiso!”735 și o portretizează mai apoi: „— Qualunque dea nel cielo è piș bella,/ nel cospetto di lei parrebbe oscura;/ ell’è piș chiara che alcuna stella,/ né dicesi che mai bella figura/ fosse veduta tanto come quella;/ ver è che per la sua disaventura/ l’altrier morì Acate, a cui sposa/ esser doveva quella fresca rosa. —”736; „bella e graziosa”737; „col visaggio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
che alcuna stella,/ né dicesi che mai bella figura/ fosse veduta tanto come quella;/ ver è che per la sua disaventura/ l’altrier morì Acate, a cui sposa/ esser doveva quella fresca rosa. —”736; „bella e graziosa”737; „col visaggio chiaro”738; „dolce”739. Remarcăm că unele epitete sau comparații se repetă insistent, sărăcia procedeelor artistice fiind parcă și o marcă a lipsei unei personalități autentice a personajului feminin descris. Din păcate, Emilia rămâne izolată în perfecțiunea ei, acceptă tot ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și subtitlul Căsătoria Emiliei („Teseida di nozze d’Emilia”729). Emilia reprezintă o donna angelicata, cu reale calități, de o frumusețe fizică impecabilă: „la bella Emilia, stella matutina”730; „e piș bella che rosa di verziere/ con lei veniva una chiara fantina,/ Emilia chiamata, al mio parere,/ d’Ipolita sorella picciolina”731; „rosa di spina”732; „bella piș che fresca rosa”733; „sempre cantando be’ versi d’amore/con angelica voce e lieto core”734 ; când o zărește, Arcita exclamă „Quest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
d’amore/con angelica voce e lieto core”734 ; când o zărește, Arcita exclamă „Quest’è di paradiso!”735 și o portretizează mai apoi: „— Qualunque dea nel cielo è piș bella,/ nel cospetto di lei parrebbe oscura;/ ell’è piș chiara che alcuna stella,/ né dicesi che mai bella figura/ fosse veduta tanto come quella;/ ver è che per la sua disaventura/ l’altrier morì Acate, a cui sposa/ esser doveva quella fresca rosa. —”736; „bella e graziosa”737; „col visaggio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
che alcuna stella,/ né dicesi che mai bella figura/ fosse veduta tanto come quella;/ ver è che per la sua disaventura/ l’altrier morì Acate, a cui sposa/ esser doveva quella fresca rosa. —”736; „bella e graziosa”737; „col visaggio chiaro”738; „dolce”739. Remarcăm că unele epitete sau comparații se repetă insistent, sărăcia procedeelor artistice fiind parcă și o marcă a lipsei unei personalități autentice a personajului feminin descris. Din păcate, Emilia rămâne izolată în perfecțiunea ei, acceptă tot ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Daly"Daly, Mary, Social Exclusion as concept and Policy Template in the European Union, Working Paper Series #135, Center for European Studies, http://www.ces.fas.harvard.edu/publications/docs/ pdfs/xe "Daly"Daly135.pdf. xe "Daly"Daly, Mary; Saraceno, Chiara, 2002, „Social Exclusion and Gender Relations”, în Barbara Hobson, Jane Lewis, Birte Siim (ed.), Contested Concepts in Gender and Social Politics, Edward Elgar Publishing, UK. Directiva Consiliului 2000/43/ CE, 29 iunie 2000, cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
Jacques Blanc, Libération, 25 mai 2001. - „À visage découvert, vivre au XXIe siècle”, Julie Lasterade, Libération, 2 septembrie 2001. - „Des garde-fous contre la cybersurveillance”, Olivier Zilbertin, dosar „Les nouvelles technologies”, Le Monde interactif, 3 octombrie 2001. - „Il gioco del Panopticon”, Chiara Somajni, Repubblica, 13 ianuarie 2002. - „Les nouveaux détecteurs de mensonge sondent les cerveaux”, Hervé Morin, Le Monde, 20 martie 2002. - „Les puces sous la peau pour communiquer”, Boca Raton, Libération, 12 mai 2002. - „Dosarul dosarelor”, Dilema, București, 20 decembrie 2002
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
trei picături din tine au căzut... / una de vin, / una de lapte / și alta de venin; / cel de-a băut laptele s-a săturat, / cel ce-a băut vinul s-a îmbătat, / iar cel cu veninul a crăpat; / așa să chiară pociturile din post, / pân-ntr-o clipă să fie lecuit / și să rămâie ca pomul înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn, pasărea prevestește începutul și sfârșitul ritualurilor de trecere care consfințesc hotarele dintre anotimpuri. Astfel, cucul, care prevestește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aspectul unui pitic. Capul este căzut înainte, se observă o fractură spontană a unei coaste, este inconștient, are halucinații, moare după 8 ani de la începutul primelor simptome subiective. La autopsie se găsesc tumori multiple în măduva osoasă. După câtva timp Chiari, profesor de anatomie patologică din Viena, a constatat că acest caz a fost un Edoteliom generalizat al oaselor. Un caz clasic este acel al lui Jellinek. Bărbat de 45 ani fără antecedente, se îmbolnăvește brusc, cu dureri și fiori în
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
Magris prin cartea sa "Danubio" (1986), tradusă inclusiv în limba română (Adrian Niculescu) în 1996 sub titlul "Danubius". Pentru această carte i se acordă premiul Bagutta, iar în 1997 premiul Strega pentru romanul "Microcosmi". I s-au mai decernat premiile Chiara, Giuseppe Acerbi, Premiul special pentru eseistică. Amintim câteva titluri din acest ultim domeniu: "L'anello di Clarisse", "Utopia e disincanto", "Alfabeti". Magris a fost senator între anii 1994 și 1996. Alla cieca, romanul publicat în 2005, tradus atent și fluent
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tetti, albergo e regno / alle macere cure, innalza; (...). (vv. 43-47) L'infinito: E come îl vento / odo stormir tra queste piante, io quello / infinito silenzio a questa voce / vo comparando: (...). (vv. 8-11) La seră del dì di festa: Dolce e chiara e la notte e senza vento, (...). (v. 1) La vită solitaria: Ivi, quando îl meriggio în ciel și volve, / la sua tranquilla imago îl Sol dipinge, / ed erba o foglia non și crolla al vento, / e non onda incresparsi, e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
della terra / dove cântă alla riva la mia gente / a vele, a nasse, / a bambini anzi l'alba dești. I morți: Gazzelle alle fonti bevevano, / vento a frugare ginepri / e râmi ad alzare le stelle? Mai ți vinse notte così chiara: Era Iddio allora timore di chiusa stanza / dove un morto posa, / centro d'ogni cosa, / del sereno e del vento del mare e della nube. Vicolo: una rete di sole che și smaglia / șui tuoi muri ch'erano a seră
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nord della mia isola e nell'est / è un vento portato dalle pietre / ad acque amate: a primavera / apre le tombe degli Svevi; / i re d'oro și vestono di fiori. Elegos per la danzatrice Cumani: Îl vento delle selve / chiaro corre alle colline. Già vola îl fiore magro: Non saprò chi amavo, chi amo, / oră che qui stretto, ridotto alle mie membră, / nel guasto vento di marzo / enumero i mâli dei giorni decifrati. Alle fronde dei salici: Alle fronde dei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
chiama antiche, e del seguir che fanno / dopo gli avi i nepoți, / stă natură ognor verde, anzi procede / per sì lungo cammino / che sembra star. (vv. 289-294) 8. antico în poezia lui Salvatore Quasimodo Antico inverno: Desiderio delle tue mani chiare / nella penombra della fiamma: / sapevano di rovere e di roșe; / di morte. Antico inverno. Nell'antica luce delle maree: Città d'isola / sommersa nel mio cuore, / ecco discendo nell'antica luce / delle maree, presso sepolcri / în riva all'acque / che
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Bari, 1947. Floră, Francesco, Storia della letteratura italiană, vol. III, Mondadori, Milano, 1942. Floră, Francesco, Poetica e poesia di Giacomo Leopardi, Malfasi, Milano, 1947. Folin, Alberto, 'Solăria', 'Letteratura', 'Campo di Marte', Canova, Treviso, 1973. Folin, Alberto, Leopardi e la notte chiara, Marsilio, Venezia, 1993. Folin, Alberto, Pensare per affetti, Leopardi, la natură, l'immagine, Marsilio, Venezia, 1996. Foscolo, Ugo, Opere complete, f.e., Napoli, 1860. Frattini, Alberto, Poeți e critici italiani dall'Ottocento al Novecento, Marzorati, Milano, 1966. Frye, Northrop, Anatomia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sensibilmente condizionata da una creatività tutta risonanze auditive e musicali. I riecheggiamenti leopardiani sono i primi a rivelare questa particolare attenzione alle cose concrete, collocate nell'alone fantastico dell'evocazione: vedi quel gettarmi a terra (Mai ți vinse notte così chiara), che richiama, con un ricalco sensibilissimo, e qui per terra mi getto della Seră del dì di festa; oppure îl telaio batteva nel cortile (Vicolo) che fă immediatamente pensare al percorrea la faticosa tela di A Silvia: due esempi che
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
219 Quasimodo a plecat din Calabria și în 1931 s-a stabilit la Imperia, în Liguria. S-a transferat apoi în Sardinia, mai târziu în Valtellina și s-a oprit la Milano în anul 1938, când a fost numit per chiara fama profesor de literatură italiană la Conservatorul Giuseppe Verdi. 220 Cesare Zavattini povestea cum lasă bicicletă în fața faimoasei cafenele, intră și participă la discuții, dar mai ales asculta, căci era acolo un barbat mai autoritar și mai important decât ceilalți
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]