194 matches
-
-l tăiam, arțarul scotea țipete scurte care se amestecau cu loviturile toporului. Dar în fața mea nu era un arțar, ci chiar destinul care-și bătea joc de atâta vreme de mine, care mă transformase în marioneta lui, iar acum scotea chicote ascuțite. Mă răfuiam nu cu arțarul, ci cu destinul. De aceea loveam cu înverșunare, fără să mă opresc. Nu-mi păsa nici de ploaia care curgea peste mine. Simțeam că, măcar o dată, aveam și eu dreptul să nu mai rabd
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
hipnotizați de ochiul dogoritor și orb care ne fixa de peste tot. Deodată am tresărit. Am auzit un cuc. Și-a strigat numele de patruzeci și unu de ori, după care a tăcut. Și iarăși s-au auzit scâncetele ori, poate, chicotele arțarilor... Într-un târziu, mi-am adus aminte de calea ferată. Pe unde trecea? Am început să cercetez terenul din jur și n-a trebuit să caut prea mult. Destul de aproape de locul unde ne oprisem când am ieșit din pădure
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
răzgândit. N-a mai cumpărat pământul. Se mai privește o dată, nemulțumită. Oare să-mi iau mai bine costumul roz ? — Nu, rostim într-un glas Eddie și cu mine. Mă uit la chipul exasperat al lui Eddie și-mi înăbuș un chicot. Arătați foarte bine, doamnă Geiger, zic. Pe cuvântul meu. Nu știu cum, reușesc împreună cu Eddie să o dezlipim din fața oglinzii, să o facem să iasă pe ușă și să se suie în Porsche-ul lui Eddie. Are dreptate Eddie, o să fie foarte cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și un birou... cred că-și aduce laptopul cu ea. — Da, doamnă Geiger. — Melissa e o fată foarte isteață. Trish aprinde o țigară cu bricheta ei Tiffany. Extrem de motivată. Una din fetele din City. — Am înțeles, spun, înăbușindu-mi un chicot în clipa în care Nathaniel reușește să-mi dea jos espadrila. Cu ce se ocupă ? E avocată, spune Trish, și eu ridic privirea, rămasă fără grai. Avocată ? O avocată vine să stea în casa asta ? Nathaniel mă gâdilă pe talpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
magazin cu cadouri pentru copii, din Guilford. E de pânză albă cu inimioare roșii cu tot felul de inscripții peste ele, și o folosesc drept port‑fard. — Ăsta e tot? zice Luke, uimit, și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. Ha! Îi arăt eu cine își ia cel mai puțin bagaj. Sunt atât de încântată de mine. Nu am la mine decât trusa de machiaj și șamponul - dar Luke nu are nevoie să știe asta, nu? Da, ăsta e, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Daily World să te fotografieze cu obiectivul de distanță? — Nu. — Tu i‑ai sunat și le‑ai oferit un material în exclusivitate despre obiceiurile tale, propunându‑le și câteva variante de titluri defăimătoare? — Nu. Nu‑mi pot reține un mic chicot. — Deci. Mă privește întrebător. Totul e din vina ta pentru că... — Am fost naivă. Ar fi trebuit să‑mi dau seama. Trebuia să... mă aștept la asta. Am fost o proastă. — Ai avut ghinion. Ridică din umeri. Poate ușor nechibzuită. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am zis că e obsedat de muncă... și că maică‑sa e... o vacă... Ai făcut‑o pe maică‑sa vacă? Suze e atât de șocată, că nu‑mi pot reprima un chicot firav. — Păi, dacă asta e! E oribilă. Și nici măcar nu‑l iubește. Dar el nu vede asta... nu vrea decât să pună pe picioare cea mai mare afacere din lume, ca s‑o impresioneze pe ea. Numai la asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spun, aprobând din cap de parcă ăsta ar fi un scenariu perfect rezonabil. Dar îmi simt colțurile gurii fără stare și o presiune ciudată ridicându‑mi‑se în piept - jumătate șoc, jumătate râs isteric. Zău așa, Tarquin. Tarquin! Un scapă un chicot și îmi duc repede mâna la gură. Nu râde! se tânguie Suze. Știam c‑ai să râzi! — Nu râd! protestez. Mi se pare super! Nu‑mi pot opri un hohot și încerc să mă prefac că tușesc. Scuze! Scuze. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
buton, începe să‑mi sune mobilul în geantă și tresar, speriată. Drace, telefonul! Slavă Domnului că nu s‑a întâmplat cât stăteam ciucită în spatele biroului lui Mel! — Alo? zic, intrând în lift. — Bex! Suze sunt. — Suze, zic și scot un chicot. Nu‑ți trece prin cap în ce belea erai să mă bagi! Dacă sunai acum, să zicem, cinci minute, ai fi... — Bex, fii antenă, zice Suze însuflețită. Tocmai ai primit un telefon. — Da? Apăs pe butonul de parter. De la cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în cabina de machiaj. Ea e Becky... — Zelda, o cunoaștem pe Becky, spune Chloe, care m‑a machiat de când am apărut prima oară la Cafeaua de dimineață. Se strâmbă spre mine în oglindă și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. — Sigur c‑o cunoști! Scuze, Becky, dar în mintea mea ești la categoria invitați! Acum, Chloe. Și n‑o aranja prea tare. Nu vrem să arate prea fericită și radioasă, nu? Coboară vocea. Și vezi, dă‑i cu rimel rezistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și-am svîrlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. {EminescuOpI 30} Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal, Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie Din ochirile-ți murdare ochiu-aurorei matinal. Dar azi vălul cade, crudo! dismețit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece Mă învață cum asupră-ți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
împotrivă. —Finn, obraznicule! îl apostrofează Charlotte, ca și cum ar fi o profesoară care îi face morală unui băiat neastâmpărat, și asta mi se pare de-a dreptul amuzant. Câteva secunde mai târziu, toți râdem în hohote. Capetele ni se clatină din pricina chicotelor celor de care ne sprijinim. E o mare ușurare. Fiecare, în felul său, este stresat de această primă întrunire a Ex-ilor Anonimi. Râsul ne eliberează de emoții și ne apropie. Simt mușchii lui Ben contractându-se și trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
impact imediat. Tot ce era critic la adresa Americii era perfect. — Firmele americane cheltuiesc pentru publicitate mai mult decât orice altă țară din lume, spuse Koss. Bineînțeles, este necesar să o facă, dată fiind calitatea produselor americane ... Din întuneric se auziră chicote. — Și inteligența publicului american ... Râsete temperate, înăbușite. — Așa cum remarca recent unul dintre redactorii noștri, majoritatea americanilor nu-și pot găsi nici dosul, cu propriile mâini. Râsete la scenă deschisă. Spectatorii se încălzeau la spusele lui. — Un popor primitiv și lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nou forfota gospodinelor, bucuroase că pot din nou să trebăluiască, unele mătură, altele scutură, unele sădesc, altele aerisesc. Prin fereastra deschisă intră soarele binefăcător. Razele lui încă firave se strecoară prin unghiurile casei și a sufletului. Glasuri de copii, de chicote și râs vin în sunet de tobă și fluier! Mielușeii zburdă pe câmpii. Toți oamenii, păsările și animalele au ieșit din amorțeala iernii și se citește pe chip o undă de frumos și bine. Pe cerul albastru-azuriu, se poate vedea
ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
apucă râsul. Abține-te. Abține-te. — Vrei să Încerci și tu, Emma ? spune Kerry. Să mergi ca mine ? — Ăă... nu prea cred, zic. Cred că... În mare, am prins ideea. Fără voia mea, nu pot să-mi țin În frâu chicotul, pe care Îl transform, cu greu, Într-o tuse. — Emma, Kerry nu vrea decât să te ajute ! spune mama. Ar trebui să-i fii recunoscătoare ! Ești foarte bună cu Emma, Kerry. Îi surâde cu toată fața, iar Kerry Îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
chiar se Întâmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima o mică tresărire de mândrie, când o aud. Eu și Connor. Cuplul perfect. Modele pentru alții. — Ei, nu e chiar atât de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie pare sincer surprinsă. Nu v-am văzut niciodată certându-vă. — Sigur că ne certăm ! Îmi scormonesc creierii, străduindu-mă să-mi amintesc când m-am certat ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spre el. În aer e un fior de anticipare, iar Artemis exultă arogantă. Da, domnule Harper ! spune. — N-am nici cea mai mică idee despre ce vorbiți, zice el. Întreaga asistență reverberează șocată, iar eu nu-mi pot abține un chicot. După cum știți, am lipsit o vreme din arena afacerilor. Zâmbește. Mi-ați putea traduce ce ați spus În engleza normală ? — A, spune Artemis, complet luată prin surprindere. Păi, ziceam doar că, din punct de vedere strategic, dacă facem abstracție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bine. Foarte Încet, cu corpul total rigid, Își târșâie picioarele până la geanta Louis Vuitton, aflată pe un scaun. — Și ce faci dacă ai nevoie la budă ? zic, fixând-o. — Sau dacă te invită la el acasă ? spune Lissy cu un chicot. — E doar a doua noastră Întâlnire ! Nu mă duc la el acasă ! spune Jemina șocată. Nu așa obții - se chinuie să-și regăsească suflul - un inel cu piatră pe deget. — Dar dacă te trezești purtată de valul pasiunii ? Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
când ai chef. Se Îndreaptă cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te grăbi. Ești sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
iar pantalonii îi ajungeau doar până la jumătatea gambei unde fluturau, dezvelind vreo cincisprezece centimetri din șosetele albe pe care le purta. Arăta exact ca un nebun. Ulterior am aflat că era psihiatru. Ceea ce mi se părea absolut normal. Pe fundalul chicotelor lui Helen, doctorul m-a invitat înăuntru pentru „evaluare“. Chestie care însemna că amândoi trebuia să ne convingem că eram într-o stare destul de precară ca să fiu internată. Billings m-a privit îndelung cu o expresie gânditoare, a zis „Mmmmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
OK“ și am promis c-o să mă străduiesc. Nu mai merge de parc-ai studia iarba de pe cărare, m-a avertizat mama. Mergi dreaptă ca o prăjină! Găselnița asta i-a smuls niște sunete ce aduceau mai degrabă cu niște chicote isterice. Sigur, cum altfel ai putea să mergi? a pufnit ea ieșind valvârtej din cameră și lăsându-mă privind nedumerită în urma ei. Nu cumva își bătea joc de mine? Totuși... era mama mea... Cum a ieșit mama, Claire a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nici cât negru sub unghie. Chaquie simțea nevoia să se descarce și pentru ea nu conta cine afla. —... iar soțul vine acasă după o zi lungă la birou - sau la salonul de înfrumusețare... La replica asta și-a permis un chicot ușor. —... iar casa e un dezastru, copiii urlă... Cina nu e pe masă, am întrerupt-o eu de sub pături, hotărâtă să i-o iau înainte. Așa e, Rachel, mi-a răspuns ea părând plăcut surprinsă. Cina nu e pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
față situației cu mai mult aplomb decât mama. —Mary, a izbucnit ea, n-aș fi bănuit niciodată că ești alcoolică. Mama a făcut eforturi să râdă. — Dar tu pentru ce ești internată, Philomena? Din cauza pariurilor la cursele de cai? Alte chicote forțate, care puteau să-ți provoace o criză de hernie. Se comportau de parc-ar fi fost la un cocteil. Davy, cartoforul, stătea la celălalt capăt al mesei. Am văzut expresia mohorâtă de pe fața lui și am simțit cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era inteligibil: —TICĂLOSNENOROCITTÂRZIULABĂ ALTELEMAIBUNEDEFĂCUTLABAGIU CRETINARZIÎNFOCULIADULUI! A terminat zicând: —Intră, labagiule! Și a apăsat pe buton. Abia după asta Brigit a părut să-l vadă cu-adevărat pe Daryl. —MAMA Mia, a zis ea întunecându-se, după care a scos un chicot ciudat. MAMA Mia. MAMA MAMA Mia. Ha! Ha! N-ar fi trebuit să-i povestesc despre noaptea petrecută cu Daryl, mi-am dat seama îngrozită. Acum c-o luase razna pe câmpii, amănuntele alea ar fi putut deveni foarte periculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-ți pasă? Se pare că accidentul chiar ți-a afectat creierul, zise Maria imitând prost surprinderea. Înainte ai fi dat orice să te bagi În viața mea personală. Am dat ochii peste cap, lăsând să-mi scape un mic chicot. ― Exagerezi! ― Ok...ce trebuie să fac ca să te reanimez, Alisia? M-am strâmbat. Nu Înțelegeam ce voia să spună. ― Mi-e dor de sora mea enervantă care Îmi mânca zilele. Acum aproape că pari...deprimată. ― Te-a trimis mama să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]