212 matches
-
Bărbați sunt niște porci. Cu creierul în pantaloni. Nu mi-a plăcut niciodată acest fel de conversație între femei - despre cât e de groaznic celălalt sex și tot așa. Mai devreme sau mai târziu, întotdeauna degenerează în critici pline de chicoteli adresate sexului masculin. Așa de prostești. Așa de sub nivelul femeilor. Și, comic de-a dreptul, femeile care se pretează la acest fel de misandrie de joasă speță sunt exact acelea care se lasă subjugate de bărbați. M-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Ornesto a luat-o înainte pe scări și a bătut la ușa cu numărul zece. Cine e? a întrebat circumspect o voce groasă. Eu și Ornesto ne-am uitat unul la altul și ne-a cuprins un acces subit de chicoteli. —Anna, am strigat, cu o voce sugrumată. Anna de la apartamentul șase. I-am dat un cot lui Ornesto. —Și Ornesto de la apartamentul opt. —No, ce vreți? Să mă invitați la o recepție? Pronunțat „re-țep-ție“. Umor newyorkez, mă înțelegeți. Asta ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru travaliu. Aș fi vrut să nu mai repetăm cuvântul „travaliu“. Am găsit cronometrul, m-am întors lângă ea pe podeaua din bucătărie și am zis: —Bun. Oricând vrei tu. Hai, bagă o contracție. Ne-a pufnit un acces de chicoteli nervoase. —Cel puțin n-am avut o scenă în care să mi se rupă apa ca în filmele de comedie, a zis ea. —Cum adică? Știi cum în filme cuiva i se rupe întotdeauna apa pe covorul exorbitant al altcuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spune chiar așa: piramidele „au formă circulară“. — Asta pentru că nu le-a văzut niciodată. Sau poate de foarte departe, și noaptea, Dumnezeu să-l ierte! Dar nu-l condamna pentru atâta lucru. Când un călător își istorisește isprăvile, devine prizonierul chicotelilor admirative ale celor ce-l ascultă. El nu mai îndrăznește atunci să spună „nu știu“ sau „n-am văzut“, de teamă că se face de râs. Există minciuni pentru care urechile sunt mai vinovate decât gura. Ne reluaserămm mersul înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ești chiar așa de deosebit. Ne-am pregătit să facem dragoste. Ne-am pregătit să facem dragoste ca doi adulți - știi tu, în modul cel mai firesc. Fără nimic excitant, fără voci îngroșate, fără nechezături căprești sau schelălăituri zburdalnice și chicoteli, fără adjuvanți, coniac, desuuri de bordel, curele, pipăieli, fără un al treilea. S-a dezbrăcat repede. Are niște chiloți foarte mișto, dar nu prea merită osteneala să le dai atenție. Martina a pornit-o spre baie pe picioarele ei lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care nu se vedea foarte clar. Prin voaleta neagră care îi umbrea chipul, ochii albaștri ardeau ca flăcăra de gaz, iar privirea era vicleană și de om nebun. Cu degetul pe buze, îmi șoptea: „Secrete! Ssst! Secrete!“ și apoi chicotea. Chicotelile erau din ce în ce mai nebunești, cu ritmul regulat și tare, până când, în sfârșit, ochii mei s-au deschis brusc și am realizat că zgomotul venea de fapt de la alarma ceasului. Visul a fost ca un semn că soluția asupra căreia am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ori pe Bumbu unde stă, să știu să-i spun taximetristului, dacă se va întâmpla să apară, la ce adresă să-l ducă. Răspundea invariabil: „Într-o casă cu un cedru la poartă. Dar nu mușcă“. După care izbucnea în chicoteli gâfâite, sughițate. Glume aiurea, așa cum îi făcuse și bietului chelner când îl tot chinuise cu nota de plată. L-am întrebat dacă are buletin. A ridicat din umeri: „La ce bun? Mă cunoaște toată lumea. Cu colonelul Pancu sunt uite-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă retrag, să o trag peste mine, să intru cu toată setea în ea. Nu mă lăsa. Se aplecase peste mine, cufundându-mă în ea. Începuse să vorbească dezlânat, chicoteli, înjurături, alinturi, vorbe fără șir. Când n-a mai putut, a început să bolborosească scurt, de parcă clocotea un cazan imens în pântecele ei. Mi-a dat drumul, descătușându-se cu un geamăt grozav, ca un horcăit. A stat câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se face să te prefaci că n-ai auzit. — Da, și are și bani să cumpere benzină, continuă omul pe același ton neutru de mai Înainte. Urmează apoi o lungă tăcere În stația de autobuz. Ea e tulburată numai de chicotelile fetițelor care se joacă cu iepurele alb și de smiorcăitul lui Todirică agățat de poala bătrânei cu care a venit. Tulburată apoi, iarăși, de zgomotul Fiatului care trece, cu popa la volan și alți doi tipi cam de vârsta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
hotelului N. era Încă destul de compozită și curba ei urca Încet spre selecția high-life din luna lui iulie. Puteau fi auzite și cuvinte nemțești spuse cu patimă de câteva tinere (40-45 ani) cliente ale firmei Neckermann deja bete, dar și chicotelile celor câteva manechine ale fabricilor de confecții din toată țara venite la „contractări“ Împreună cu directorii și șefii lor contabili care râdeau gros, din guși. La una din mesele lungi, timp „fileu“ se vorbea franțuzește, era expus steagul „bleublancrouge“ și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
știi asta, Bette. Desigur, asta Îmi readuse În memorie o serie de imagini de la brunch-urile de duminică: Will, Simon, The Essex, eu și paginile duminicale de stil. Pe toată durata mesei disecam nunțile și niciodată nu ezitam să pufnim În chicoteli răutăcioase În timp ce citeam printre rânduri În mod creativ. De ce naiba ți-ai dori să intri Într-o relație pe viață, al cărei unic scop ar fi să-ți Înăbușe fiecare grăunte de individualitate din tine? continuă Will. Vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prenupțiale, pe linia doi“, iar Kelly Îmi făcu semn să stau jos, Înainte de a se Întinde și a-și potrivi ceva ce semăna cu o cască minusculă. O clipă mai târziu, saluta pe cineva de la celălalt capăt al firului cu chicoteli și complimente, În timp ce se plimba În sus și-n jos pe lângă ferestrele care dădeau spre sud. M-am așezat lângă fata extrem de slăbănoagă și m-am Întors ca să mă prezint, dar m-am pomenit holbându-mă la mâna ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lui îl opri. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL UNSPREZECE Trabucurile erau cubaneze, havane, iar aroma lor îl făcu pe Mal să-și dorească să nu se fi lăsat de fumat. Tirada lui Herman Gerstein și acompaniamentul lui Dudley Smith - zâmbete, gesturi, mici chicoteli - îl făcură să-și dorească să se întoarcă la Academia LAPD, ca să intervieveze recruți pentru rolul de tânăr idealist de stânga. Trecuse aproape o zi întreagă, dar nu apăruse nici un candidat cât de cât potrivit pentru rolul de cârtiță, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un soi de ulei. Îi remarcară pe cei trei, iar cel mai înalt îi aruncă un sărut lui Danny. Partenerul lui se strâmbă, își vârî degetele în chiloțeii celuilalt și îl trase înapoi pe hol, unde dispărură amândoi. Se auziră chicoteli. Lui Danny îi veni să vomite și se îndreptă spre ușă. Gordean îi aruncă din spate: — Nici o întrebare suplimentară, domnule detectiv? Danny se întoarse. — Nu. — Nu ești de părere că totul e exact inversul vieții tale? Sunt sigur că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ador“, pentru variație. Apoi adaugă „cu adevărat“, dar i se pare cam lipsit de convingere. Se oprește. Apucându-se de una dintre frânghiile care susțin cortul, ca să se sprijine, Lily Parry începe să râdă ca nebuna. — Continuă, îi zice printre chicoteli. Spune-o din nou. — Te iubesc, repetă Bobby, devenit brusc sfios. — Mă iubești? O, dragă, mă iubești? Poate că lucrurile se mișcă în direcția cea bună. Bobby desface brațele. Rămâi acolo, soldat! Mă iubești? Dumnezeule, bietul de tine! Biată corcitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trăit, l-ar fi așteptat și ea la aeroport, cu noi. Ele i-ar fi făcut loc În mijlocul banchetei și și-ar fi trecut pălăria ei din mână În mână, dându-și coate, pe furiș, și scoțând cele mai ascuțite chicoteli și exclamații. Momentul următor fiind la sigur cel În care s-ar fi luat de pantofii ei, ce formidabili, că de unde i-a luat, că ar vrea neapărat și ele, pufnind de râs pe furiș și dându-și coate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
influențele nefaste, dar poate că și mai bine ar fi să nu îngădui picior de femeie lângă tine, să nu le mai vezi în veci... Le vedea, le auzea, le simțea aproape, se lăsa dus, se abandona în vorbăria și chicotelile lor încercate de vibrații erotice. Se buluceau în jurul lui, îl întrebau, câtă curiozitate și ignoranță dezinvoltă, lasă-mă să te-ating și să te îmbib, să te umezesc, și buzele tremurând imperceptibil aruncându-te și amestecându-te în hăul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
telefonul, dacă zici că ești ăla. — Să vin cu sabia? Ți-am spus că ești dus. Acuma lasă-mă, vorbim mâine... Vocea se îndepărtă puțin râzând, comentând, auzi cine zice ăsta că este, hă-hă-hă, auzi peste cine-am dat, și chicoteli, glasuri amestecate și vai de pula noastră, Nemuritorule, vino repede, te așteptăm cu fripturile pe masă, și alt glas pițigăiat, de fetișcană: — Vino, Nemuritorule, să te punem la treabă, că lui Zizi i-a murit. — I-a murit la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Matt. Am format apoi numărul și m-am chinuit să leg câteva fraze în franceză, ca să verific încă o dată dacă Matt lucra în seara asta („Puteți să-mi spuneți dacă Matt va lucra mâine seară? Mulțumesc foarte mult. Nu, mulțumesc... chicoteli... Nu, nu doresc să-mi las numele.“ Alte râsete și închid). N-ar fi avut rost să pun în aplicare planul meu diabolic dacă Matt n-ar fi fost prezent la locul faptei. Îl zăresc imediat, undeva în spatele încăperii, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
E un râs nervos, dar măcar râd. —De aia nu prea am făcut mare brânză când a fost să te țin; eram foarte speriat ca nu cumva să încep să te pipăi și să te scap cu capul de podea. Chicoteala mea se întețește... Și nu vreau să fiu o distracție de moment care doar te ajută să-l uiți pe Patrick. Poate că trebuia să mai aștept puțin... Îl iau de mână, jenată, pentru că stau în continuare pe burtă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-mă de râs, m-am întrebat dacă nu era fecioară din nou, iar eu urma s-o dezvirginez pentru a treia oară. S-a oprit din zbucium descumpănită. Părea că nu pricepe nimic. A început să se pipăie, iritată de chicotelile mele. - Aaa! De asta nu mergea: am uita să-mi scot dress-ul. S-a ridicat în picioare, și-a dat jos ciorapii de mătase cu chilot. Imediat a sărit pe mine și am penetrat-o. Mă călărea într-un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lucruri care le stânjeneau. Tot ea adusese în clasă diverse cărți, în care, căutând mult, puteai găsi vagi pasaje erotice, și atunci fetele mai îndrăznețe se strângeau și citeau împreună, roșii la față, zâmbind ciudat, reținut, în orice caz fără chicotelile cu care ar fi citit băieții. De altfel, lecțiile cele mai penibile din tot anul erau cele de biologie în care se vorbea despre reproducere. Unii profesori ne săreau , căci nu te puteai înțelege cu treizeci de rânjiți, gata oricând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gonit de Erinii. Pași mari și repezi, gesturile bruște care mimează energia, suferința sufletului tău, delicat și milos : pentru că ceea ce i-ai strigat Leliei a fost chiar adevărul. Pentru că, într-adevăr, de când te știi, te-au umilit gătelile lor sărace, chicotelile strecurate în conversație, degetele prea scurte de la mâini și gleznele groase, dinții zimțați și gălbui, și încă, și încă atâtea alte amănunte pe care le-ai înregistrat, rușinat într-o măsură mult mai mare decât ar fi fost cazul. Umilit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Deși timid, se complace în societatea doamnelor, vara vine cu trăsura, iarna vine cu sania să le ia la plimbare, ninge fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc, Margot și Sophie își scot năsucurile din blănurile în care s-au înveșmântat, ce chicoteli, ce râsete în timpul plimbării prin acest București micșorat de zăpadă, deasupra căruia se arcuiește un cer ivoriu și, ca în gravuri, se desenează perfect ziduri, acoperișuri, coșuri prin care iese, ondulat, fumul ! Niciodată, de fapt, nu a agreat prea mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
liber. — Hello, spuse preotul, ridicând mâna, în timp ce-și continua plimbarea cu Rozanov, și trecând printre cei doi bărbați, care se retrăseseră de o parte și de alta. Bună ziua, părinte. Cei doi drumeți auziră în urma lor o izbucnire de chicoteli și de fou rire. — Ăsta-i un om fericit, spuse părintele Bernard. Fericit pentru că e inocent, inocent pentru că e fericit. — Cine e? — Tom McCaffrey, cel cu plete, nu l-ați recunoscut? Celălalt nu știu cine e. Înaintară în tăcere. Se zărea pasajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]