1,541 matches
-
poate fi vorba? Întrebă funcționarul de la mesagerie. Lukici clătină din capul lui cu păr Încâlcit și jegos: — N-avem de unde să știm. Totuși n-aș fi surprins. Ei asta-i va fi Învățătură de minte. Funcționarul de la mesagerie Începu să chicotească. Ninici Își ridică ochii Întunecați, incapabili de altă expresie decât a sărăciei cu duhul, și Întrebă: — Care ea? În imaginația lui, telegraful Începu să vorbească cu o imperioasă voce feminină. — Ah, voi, soldații! spuse funcționarul de la mesagerie. Nu Înțelegeți nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atât de iubitor“. — De ce face asta? Întrebă Ninici. — Îi este teamă că ar putea lua În pat cu el pe una din servitoare. E convinsă că dacă primește telegrama ei, s-ar căi chiar În momentul respectiv. Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Și, desigur, partea caraghioasă este că el nici măcar nu se uită la servitoare. Înclinațiile lui merg În bat cu totul altă direcție. Dar de unde să știe ea? — Cât pariați, domnilor? spuse Lukici și-i scrută cu atenție, iar ei puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Am o groază de lucruri de făcut În stația asta. Spune-i femeii să-și trimită telegramele la ore rezonabile. Ce anume? Vocea lui se schimbă brusc. — Vă rog să mă scuzați, domnule. Nu mi-am imaginat... Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Evident. Imediat, domnule, imediat. Trimit imediat, domnule. Dacă binevoiți să rămâneți pe fir două minute, domnule... Ninici oftă și ieși În aerul mușcător al micuței stații fără peron. Uitase să-și pună mănușile și, Înainte de a apuca să și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
privirea atunci când trebuie să recunoști că ți-ai pierdut soțul cam la trei secunde după nuntă.) — Pare să semene foarte mult cu luna mea de miere de după divorț. Chiar nu contează dacă ai sau nu un soț cu tine. Lauren chicoti și Îmi zări privirea. Când Îmi văzu fața, se opri brusc. —Vai! Scuză-mă! Pari atât de supărată. Sunt bine, am asigurat-o eu. Sperând că nu o să bage de seamă, mi-am șters cu dosul palmei o lacrimă fugară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
el este atât de dulce, am spus. Mi-e imposibil. Vreau doar să-i fiu o soție grozavă. Sper că ai și altceva asupra căruia să te concentrezi În afară de a fi o soție Eternity. Uite ce a pățit Jessica Simpson, chicoti Lauren. Spre norocul meu, chiar aveam și altceva. Chiar Înainte de a da fuga să ne căsătorim, Hunter hotărâse să-și mute compania la New York. Îi plăcea acolo și, de vreme ce eu crescusem În oraș, eram entuziasmată că mă Întorc acolo. Căutaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
purtând ochelari, care Îi Întruchipau pe cei doi artiști. Erau și perechi Bogie și Bacall, care stăteau pe scaune lăcuite cu negru și decorate cu auriu, ca și un foarte convingător duo Jean Shrimpton 1 și David Bailey 2, care chicotea la bar. O pereche Penelope Tree și Truman Capote stătea pe podea cu picioarele Încrucișate, discutând aprins, În timp ce o combinație de Halston și Warhol călcă indiferentă peste ei. Pe divanele lui Lauren, care fuseseră retapisate cu țesătură În stilul kimono
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
păreau luate direct de la departamentul de costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă În dimineața de după Întoarcerea lui din Europa și ne distram deschizând maldărul de felicitări care sosiseră prin poștă. —Valerie este cel mai bun exemplu din New York de parvenire grosolană În societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
este Sophia? spuse ea supărată. —... Amin, zise preotul. Acum să continuăm cu prima lectură, psalmul citit de Giles Monterey. —Poftim? articulă Lauren, În timp ce Giles se Îndrepta, În tăcere, către amvon. —Ooo! Frumosul fiu vitreg. În sfârșit, Îl vedem și noi, chicoti Salome. Dumnezeule, este adorabil. —Salome, ai spus cumva că ăsta este fiul vitreg al lui Sanford, de-abia putu Lauren să Întrebe de uimire. Ești sigură? —Mama sa, Isabel Clarke Monterey, a fost model Împreună cu mama mea, În anii ’70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Lost in Translation. Cred că mă iubește la nebunie, tu ce crezi? — Tu Îl iubești pe el? am Întrebat-o. —Dumnezeule, nu! Nu mai ții minte scopul? Cinci Cuplări până de Ziua Eroilor, fără complicații, cu implicare zero din partea mea, chicoti ea. Dar... asta a fost Cuplarea Cuplărilor, dacă Înțelegi ce vreau să zic. Adică, prin comparație cu toate celelalte, asta a fost ca și cum l-ai săruta pe Dumnezeu, pe cuvânt. Giles stăpânește cele mai bune metode de sărutat dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
colibă din vremea Tudorilor, luată din Penrith, și i-am pictat exteriorul În așa fel Încât să semene cu o caricatură a reședinței Mock Tudor din Beverly Hills. Expoziția se cheamă Mock Mock Tudor 1. Ha ha ha ha ha! chicoti el. Minunata Salome este celibatară? — Ar putea fi, pentru ... musulmanul potrivit, spuse Tinsley, uitându-se la Prince Angus cu un pic de Îndoială. A luat hotărârea să se Întâlnească de-acum numai cu tipi de aceeași religie ca și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
persoana care nu părea să fie oripilată era Salome, care era cocoțată pe canapea, fericită, lipindu-se Întruna de Prince Angus. Când ușa se Închise după Sophia și Faisal, Salome pur și simplu căzu de pe canapea și rămase pe podea chicotind și râzând prostește, ca o păpușă mecanică a cărei cheiță a fost răsucită. —Sunt un geniu!!! Haahhheeeehhahhahaha! făcu ea, râzând de parcă o luase razna. — Ce vrei să spui? am Întrebat-o. —Așteaptă și ... Chicoteli... râsete... —Hahahahaha... și ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
strâns pe bust, care se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de vis, era o rochie mult mai șic decât ceea ce se poate vedea acum la Oscaruri. —Thack, nu a venit, protestam În zadar. —Ha! chicoti el, plin de voioșie. Rochia asta e mortală. —Thack, registrele de contabilitate pe luna asta un sunt nici pe departe mortale, i-am atrás atenția. Totul va fi bine, Sylvie, nu te mai agita atâta, Încetează. Și acum, ia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deja la Moscova. Tare Îmi e că Giles și cu mine am tot țesut intrigi luni Întregi până În momentul acela, zise Hunter. Dacă ea ar fi venit cu noi În seara aceea, ne-ar fi stricat planurile. Asta este adevărat, chicoti Lauren. S-au purtat absolut teribil cu noi! Se Îndreptă spre scara În spirală din mijlocul punții. — Haideți să urcăm pe puntea superioară. Cel mai fabulos hamac din lume ne așteaptă acolo. Am urmat-o cu toții. Partea de sus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se loveau de barcă. Dacă ți-aș fi spus cum stătea treaba de fapt, te-ai fi dus direct la Lauren să Îi spui și nu am mai fi avut această frumoasă poveste de dragoste, răspunse, Într-un final, Hunter, chicotind. Giles m-a pus să jur că o să păstrez secretul. Era nebun după ea. A intenționat de la Început să-i dăruiască bijuteria aia, dar știa că dacă ar fi părut foarte interesat de persoana ei, Lauren s-ar fi speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se întrerupe și ea. Mona izbește din toate puterile în spătarul scaunului meu, zicând: — Nu e deloc amuzant! Predicatorii de la radio sunt oameni în carne și oase. Și eu îi zic că n-am făcut nimic. Iar Helen și Stridie chicotesc. Mona își încrucișează brațele pe piept și se trântește pe canapea. Zice: — Nu aveți nici un pic de respect. Nici un pic! Vă bateți joc de un milion de ani de puteri ale vrăjii. Mona îl împinge pe Stridie cu toată puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
oară, prelung, Paula strigă un "da" nervos și imediat se ridică din fotoliul în care a adormit ascultînd muzică. Tu erai... șoptește deschizîndu-i larg ușa lui Radu. Am degerat de-a binelea. Dă-mi, te rog, ceva cald. O îmbrățișare? chicotește Paula, ajutîndu-l să-și dezbrace haina de piele. Ți-am văzut omul cu motoreta încearcă un rîs înfundat Radu -, era și el la autogară. Fără Honda, evident. Zău?! vrea să se antreneze în glumă Paula, pîndind momentul să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de necaz... Acum, tata, știindu-se cu flăcău de trei ani, cînd o vede, "sărut mîinile, doamna doctor!" Noroc că mă duc mai des pe-acasă, altfel părinții m-ar uita. Stau la cămin cu poza lui pe noptieră; fetele chicotesc, zic că-i al meu. Mi-i așa dor de el!... Îți dai seama, dacă a crescut mai mult cu mine... În locul tău, nu te supăra că-ți spun așa, n-aș fi apelat la Săteanu. De ce! tresare Lazăr. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după care o pune între buzele lui Mihai, așteptînd pînă ce bărbatul își umple și el plămînii, ca apoi să i-o înapoieze. Că ești măgar, nu-i vina ta continuă Maria un gînd. Așa a vrut Dumnezeu să fii, chicotește ea -, dar nu te las să fii și prost: n-avem nici un viitor împreună, crede-mă! Și dacă te rog să ne dăm un timp mai lung de gîndire? Mihai... rîde Maria amuzată iar începi?! Trebuie să-ți interzic chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pisică, fie legătura telefonică era bruiată. Când termină de vorbit, torsul păru că se transformă într-o chicoteală. Așa că merse mai departe. — Trebuie să mă înveți. Știi că sunt ignorant în materie de teatru și, deci, de viață în general. Chicoti din nou. — Ce vrei să spui, Bull? — Mă gândeam... Mă gândeam să luăm cina împreună. După ce îi iei interviul lui Razza. Vreau să detaliezi puțin pentru mine analiza pe care o faci numărului său. — Săptămâna asta e imposibil. Am mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-și dea seama că e ușurat de mărturisire. — Păi și de ce n-ai zis nimic? Ce naiba, am fi înțeles cu toții. Of! Băieți, Johnnie a călcat un pic strâmb. De asta se fofila el în turneu. Membrii echipei Wanderers începură să chicotească. Tipi mari, siguri pe ei, îmbrăcați în pulovere. Bull era apreciat pentru constituția lui atletică. Pentru că înscrisese așa de multe puncte, chiar dacă încă se resimțea după noaptea de dinainte. Fusese bătut pe spate și pocnit prietenește. Încă o dată, camaraderia masculină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
seara în care se întâlnise cu Alan la De La Warr Pavilion, Bull trebuise să îndure și umilința de a-i mărturisi acestuia, care începuse să se dezbrace în perimetrul strâmt al camerei cinci, că e „perioada aceea a lunii“. Alan chicotise la gândul că Bull ar putea avea menstruație, chiar și după ce văzuse feșele uscate și întărite. Îi explicase detaliat lui Bull cum vaginul său era un organ independent, separat de zona care îl înconjura. Îi spusese că nu are ureteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mare acoperit de albeață, privind cîș. Arăta ca un copil prins că face o năzbîtie. Și, ori de cîte ori reușea Într-adevăr să resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră rîzÎnd În hohote și chicotind de unul singur. Reparînd lumea: lupta unui mecanic. CÎnd Îl vedeam așa, Îmi venea să pun lîngă el cuvîntul radios. Pur și simplu emana fericire, care umplea camera, era palpabilă și o puteam inhala și eu. După ce Îngrămădea patru sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
grădină, zise el. — Mă gîndeam să punem cozonacul la mezat, Între noi, cei rămași, răspunse pastorul, strîngîndu-i din nou ușor brațul. Dă-mi voie să mă prezint. Mă numesc Sinclair și se spune că am un noroc fenomenal, adăugă el chicotind. O vezi pe doamna de colo? E doamna Fraser, da, acea doamnă Fraser. O mică licitație Între prieteni i-ar da prilejul să facă, În mod discret, o donație pentru cauză. — Față de mine, Însă, Îmi face impresia că sînteți cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu un soi de satisfacție. Ștergîndu-și o mică urmă de găinaț de pe haină, adăugă: Va să zică, n-aveți un cine stie ce simț al sublimului, sau... al ridicolului. — Probabil, pentru că prefer natura omenească În simplitatea ei, răspunse Rowe. — Știu ce vreți să spuneți, chicoti omulețul. A, credeți-mă, făceau ei loc și pentru natura omenească În peșterile alea. În fiecare dintre ele era de găsit și cîtea o canapea confortabilă! Nu uitau niciodată de canapeaua confortabilă. Rowe simți din nou răsuflarea puturoasă a entuziasmatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu amîndouă mîinile un melon, de parcă ar fi purtat un lighean cu apă. Se opri gîfÎind În pragul ușii și se zgîi la Rowe. — Ăsta-i ticălosul! exclamă el. N-am nici o Îndoială, În ciuda bărbii lui. E o mască... — Excelent! chicoti domnul Prentice. Piesele Încep să se potrivească. — A intrat În hotel cu valiza, zicînd că vrea doar s-o lase acolo, urmă individul cu melon. Eu, Însă, primisem instrucțiuni precise, așa că i-am spus să-l aștepte neapărat pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]