116 matches
-
muiat în lapte de castraveți, apoi strânse părul alb, buclat într-un tulpan subțire. Deschise scrinul cu gesturi furișe și scoase dintr-o pungă două bomboane fondante. Ezită o clipă și mai luă una. Se vîrî în așternut, cu un chicotit înfundat. Strânse între picioarele înghețate cărămida fierbinte și stinse lumina. Șopti cu gura încleștată de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care-i alterau trăsăturile. ― Domnule Matei, șopti bătrâna înspăimîntată, domnule Matei! Tânărul părea incapabil să se stăpânească. ― E caraghios! articulă printre sughițuri. Mă uit la voi și nu-mi vine să cred. N-aveți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să fie cât se poate de neconfortabil pentru el. În timp ce era presat astfel, o tichie Îi căzu deodată de pe cap și ateriză pe bar. El nu băgă de seamă, iar eu și Lauren am Încercat din greu să ne Înăbușim chicotitul. Este Salome Al-Firaih, Îmi șopti Lauren cu malițiozitate jucăușă. Este cunoscută drept Divorțata Planului de Pace pentru Orientul Mijlociu. Întotdeauna sărută pe cineva de altă religie. Este insuportabil de cool. Ea este modelul meu. După asta, Lauren păși spre Salome și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
topită. La prima bătaie a pendulei, din cele douăsprezece, cupele se ciocniră cu clinchet una de alta și luminile fură stinse de servitori, preț de câteva secunde, ca și cum lumea s-ar fi oprit din mersul ei. Se auziră chiote și chicotit, plastroanele bărbaților străluceau în întuneric, iar copiii se încurcau în picioarele oamenilor mari. Anica își ascunse capul în poala mamei ei. Generalul tuși. Alexandru căuta să distingă prin beznă silueta Iuliei, cu talia mică strânsă bine în corset. Hristea Livezeanu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu ochiul. Celălalt mai adăugă câteva monede. Ninici era prea absorbit În gândurile lui greoaie și Încete ca să-și dea seama că lăsase să se vadă unde era valetul când făcuse cărțile. Funcționarul de la mesagerie nu-și putu reține un chicotit. — La urma urmelor, spuse Ninici, și eu sunt sărac. — Am pariat deja, spuse Lukici nerăbdător și Ninici Întoarse cărțile. Ochii lui se căscară ceva mai mari când văzu că ambele mize erau câștigătoare. Pentru o clipă, o vagă bănuială Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mine, spuse domnul Stein, pufăind din pipă printre fraze și pândind cu coada ochiului cum se lungește scrumul la trabucul lui Myatt. Dar mi-ar plăcea - de dragul tradiției, Înțelegeți - să fie cineva din familie În consiliul de administrație. Scoase un chicotit lung și candid: — Dar nu am nici un fiu. Nici măcar un nepot. Myatt spuse gânditor: — Va trebui să vă Încurajați nepoata. Râseră amândoi și coborâră scările Împreună. Janet Pardoe nu se vedea nicăieri. — Domnișoara Pardoe a ieșit? Îl Întrebă el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ci la cei ce nici nu voiau să audă de colhoz. Directoarea îmi porunci: - Îți iei clasa și cureți terenul de lîngă biserică. Acolo urmează să se facă inaugurarea. În timp ce copiii smulgeau cînepa, azvîrlind-o cu spor alandala peste hat, auzeam chicotitul lor. - Dacă ne prinde, ne belește popa. - Care popă? - Popa. Popa nostru. - Ce să aibă popa cu voi? Privindu-mă nevinovat în ochi, un băiețel mă dumeri: - Păi asta e cînepa popii. Am înțeles pe loc că dădusem de bucluc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea apei lâncezi și asemenea ținutului lor cleios și neted. Se uitau cu toții la mine cum Înfulec, cu Vindecătorul În frunte, și doar cele ce aveau să fie mame, mai scoteau câte un chicotit. Oamenii, În schimb, clefăiau și grohăiau potolit, așa cum se cade În fața stăpânului. După ce am terminat de mâncat, l-au adus Între noi pe șmecherul care mă luase peste picior la băltoaca lor leșinată. - Jos! Jos! - Îi tot spuneau, dar omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
asta din felul În care mirosul lui devenea din ce În ce mai asemănător cu al tăciunilor stinși. - Hai, că se lasă seara, l-am Îmboldit. Vrei să legăm frăție de sânge sau te temi de frigurile ce le poartă țânțarii? Am auzit un chicotit Înfundat. Mirosul omului Începu să se răspândească În aer precum fuioarele norilor, semn că se potolea. Cu toate astea, Încă nu venea. - Am niște pește tocmai bun de mâncat. Cu asta l-am convins. L-am auzit cum se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din nou. CÎnd se mai potolesc puțin, un bărbat din grup Începe să spună cu glas strident și șovăielnic, În timp ce-și șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile: Spune-i... Elsei... și glasul i se frînge Într-un chicotit subțire, e nevoit să se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune-i Elsei, Începe din nou cu mai multă forță, că mătușa... Bertha... ah, Doamne! geme din nou istovit, se oprește, Își șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
habar n-am cine sunt și mă simt mi-nu-nat. Și deodată îi vine să râdă și chiar râde, ceea ce pică bine fiindcă Aurora tocmai a spus un banc. Hai să vă arăt ceva, începe Aurora când prietenii au terminat de chicotit. Pascal se bucură. Pictorul rămâne indescifrabil. Profesoara scotocește în buzunarul vast al paltonului său vișiniu și pune pe masă, lângă tava cu pahare, un pachet de cărți de joc. Figurile reprezintă domni, doamne și domnișori din istoria României: cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
durere, gînduri negre, plîns și levitație? Dacă poți levita În poziție chircită, Într-o gogoașă. Nu poți. Vezi Teorema lui Pasolini. Se poate Însă și presupune că informațiile pe care le-am primit cu toții nu-s complete, omițîndu-se cu obstinație chicotitul Învățătorului. Miracolele n-ar mai fi avut nimic miraculos de-ar fi fost Însoțite de hohote de rîs. E drept că știind prea bine ce-avea să urmeze, cunoscînd pe dinafară din școala divină primară ori pur și simplu genetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asta ea e deja Într-o stare avansată de dezintegrare alcoolică. — Mda, mi s-a spus că ai o micuță prietenă acuma, a zis ea, una care nu poasă fugă de tine! Una cun picior de lemn! Tu Îi ignori chicotitul de vrăjitoare și te refugiezi În camera ta. În rest toți joacă același joc. Își spun că ești un pervers. Fiul Bestiei și Handicapata. Rhona nu se fardează niciodată la școală, așa că pare mai mică. În clasa a cincea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mai văzusem. — Budweiser? am Întrebat eu și am arătat cu un gest spre sticla din mâna lui. Nu credeam că se servește ceva atât de plebeu la o asemenea petrecere. A râs, un râs profund, din toată inima, nu un chicotit, cum mă așteptasem. — Tu chiar spui ce gândești, nu-i așa? Trebuie că arătam Îngrozită, căci a continuat: Nu, nu, asta e bine. Și este o raritate În domeniul ăsta. Nu aveam chef să beau șampanie cu paiul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îi prepara prânzul În fiecare zi, darămite pe cel al șefului de tură din ziua respectivă, dar el părea Întotdeauna extrem de fericit când Îi spuneam ceva de genul ăsta. Astăzi a fost atât de entuziasmat, Încât s-a pus pe chicotit. — Superb! De-a dreptul superb! O să pregătim prânzul să Îl ai aici pe când ajungi, a zis el cuprins de un nou val de entuziasm. Abia aștept. Și transmite-i toată dragostea mea, firește! — Firește. Ne vedem curând. Era obositor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
incredibil. — Nu-i așa? Clatină din cap absent, Încă dus pe gînduri. — Pe vremea cînd eram la Cambridge, făceam parte din același cerc de prieteni. Mă rog, pe vremea aia ea era Venetia Grime. — Grime? Nu-mi pot reprima un chicotit. — Nu prea e un nume potrivit pentru un doctor, zise Întorcîndu-mi zîmbetul. Nu mă mir că și l-a schimbat. — Și ai cunoscut-o bine? — Am fost la același colegiu, Încuviință Luke. Întotdeauna a fost incredibil de deșteaptă. Extrem de talentată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]