284 matches
-
voinicia, taina chimirului era tocmai încingerea mijlocului, a vieții care circula în trup prin sânge. Cu cât cămașa era mai scurtă, cu atât chimirul era mai lat, pentru a proteja și susține, la diversele acțiuni ale moțului, trupul zvelt. Astăzi, chimirul se poartă mai rar, doar la muncile din gospodăria omului sau la câmp, protejându-i pe oșeni în muncile lor de la munte. În drumul meu, trecând prin Târșolț, Cămărzana, Lechința și apoi Gherța am tot văzut oșeni în mândrul port
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
mai rar, doar la muncile din gospodăria omului sau la câmp, protejându-i pe oșeni în muncile lor de la munte. În drumul meu, trecând prin Târșolț, Cămărzana, Lechința și apoi Gherța am tot văzut oșeni în mândrul port al dacilor. Chimirul lor, indiferent de momentul când se cădea să fie purtat, atrăgea atenția, prin prezența unei teci special construite. Această teacă adăpostea cuțitul, al cărui mâner din os sau lemn era observat de la distanță. Cuțitul era folosit de locuitorii din Țara
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
al oamenilor munților și numai în cazul în care acesta le-ar fi fost ofensat. Sunt atât de molcomi și de pacifiști încât niciodată nu ai să-i vezi ripostând fără motiv. La arma pe care o au întotdeauna la chimir, ei nu recurg decât în cazuri speciale, mi-a spus blând un bătrân al locului. Și tot el mi-a recitat două versuri dintr-o ”țâpuritură(5) bătrânească”, lămurind parcă și mai mult portul acestei arme și atitudinea valahului din
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
partea sacră a trupului care revigora prin puterea de mișcare a viteazului. Semn al vigurozității și potenței, cultul cingătorii mijlocului a jucat un rol important în întruparea voiniciei, a tânărului care se definea prin vitejie și mlădiere a trupului. Cingătoarea (chimirul) dădea căldura constantă mijlocului și elementelor constructive ale spatelui voinicului, apăra abdomenul de atacuri neprevăzute, tocmai datorită lățimii acesteia. Brâul era bariera morții, el strângea măruntaiele: Mațele că-și aduna, / Cu brâu lat se încingea, / Mijlocelul că-și strângea”(8
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
viața până la lămurirea neînțelegerilor, după care sufletul i se desprindea și înălța la ceruri. Brâul era curcubeul lui Dumnezeu și, poate, de aceea bărbatul din Țara Moților a crezut mereu că trupul lui este parte din crestele munților. ”No, fără chimir mă simt un om slab, căzut în genunchi”, îmi zise la un moment dat un locuitor din Țara Zarandului: ”și fără el nu-mi pot purta cuțâtul, care mi-i drag, că mă ajută la multe trebi”. Și omul avea
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
de semnele neînțelese ale spiritului care căuta să-i domine sufletul. Numit în unele zone și șerpar, brâul conducea spre ceea ce ar fi putut aduce cu acea pasăre răpitoare, asemănătoare acvilei, cu spatele de culoare brună, ca și a culorii chimirului și care vânează șerpii de pe cărările văilor. Motivul legăturii cu un obiect simbolic, pentru dominarea unei ființe, se regăsește și azi în imaginarul tradițional, cu variații de la o categorie folclorică la alta. Sinonime ale acestei cingători, ce încorseta mijlocul și
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
Sinonime ale acestei cingători, ce încorseta mijlocul și făcea zvelt trupul, numit, în unele părți ale țării brâu, au umplut cu semnificații vocabularul limbii române, spunându-i-se când șerpar, praștie, tisău, chingă (în zonele Banatului și ale Olteniei), când chimir. Ultima denumire datând deodată cu nemurirea, adică din sanscrită kemer, cu același sens pe care îl are și astăzi în portul nostru bărbătesc. Bărbatul din Apuseni e mândru când își petrece mijlocul cu brâul din piele, ”mă ține aprig la
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
îl are și astăzi în portul nostru bărbătesc. Bărbatul din Apuseni e mândru când își petrece mijlocul cu brâul din piele, ”mă ține aprig la muncă”, spune el, îi dă vigoare și siguranță în mișcări și îi spune mai repede chimir decât brâu, cu toate că îi sunt cunoscute toate apelativele acestuia. Șerpar i s-a spus într-o vreme, când hunii au vrut să vină și în țara lor, identificându-l cu o armă de apărare, pentru că desfăcut de la brâu devenea aprig
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
ne-a dat sensul potrivirii acestui element auxiliar al îmbrăcăminții, descoperindu-i semnificațiile atât materiale, cât și spirituale. Rostul lui este de a încinge, a vindeca, a întreține viața și nicidecum a împresura mijlocul mărginindu-i trăirea, pentru că brâul (cingătoarea, chimirul) are și rolul de a poziționa biped omul, tocmai pentru a-l diferenția prin fel de toate ființele pământului. Spiritual, el semnifică simbolul unirii strânse cu cosmicul, cu planul sacru al divinității, al acelei legături constante întru binecuvântare și al
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
undeva în mijlocul satului cu pânzele pictate întinse pentru a fi văzute de trecători, se afla în trecere prin acel loc o fată foarte frumoasă, însoțită de un om ce părea bogat, după ceea ce se vedea prin straiele sale pricopsite și chimirul său lat și împodobit cu nestemate în care se întrezăreau, într-o pungă mare, o mulțime de bani. Nerun nu vânduse mai nimic în acea zi, dar văzând o fată așa de frumoasă care-i admira rezultatul creației sale, deveni
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
până aici. Iată acum explicațiile altor porecle din satul meu natal, Greblești: Boactăru (Dumitru Șandru) - om mătă¬hălos, cu capul mare și fălcile proeminente și cărnoase, care-i atârnau și se mișcau în ritmul mersului; Briceag (Ion Gârtonea) - purta la chimir un briceag special, cu plăsele de sidef, bine ascuțit, pe care-l mânuia în permanență atunci când stătea de vorbă și cu care, la nevoie, amenința; Buca (Rica Mandea) - femeie scundă și grasă, cu bazinul mare, ieșit în afară, când se
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
nr. 2013 din 05 iulie 2016 Toate Articolele Autorului În gest imperial de fermier către final de trudă și de zi c-un fir de iarbă între dinți stă gându-mi tolănit pe-o stea, își lasă pălăria la pământ, chimirul și-l aruncă peste deal, cămașa, borangic cusut de maica lui, în patru fire și-o-mpăturește tot în patru, sfios și-o trece peste buze, în dreapta o așează și-ncă timid își spune : coapsa lunii răsturnată a odihnă peste
C-UN FIR DE IARBĂ ÎNTRE DINŢI de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366605_a_367934]
-
vremi afunde, Între pagini mi-ai rămas un semn de carte. Nu știu nici umbra ce te ascunde, Cu ani sfioși cu tot ai rămas departe. 06-07-11 Port zilele-nvechite Îmbogățit cu-a vârstei mele cruce, Port zilele învechite la chimir. Un „Vrăjitor din Oz” parcă mi-aduce Suspinele prelungi când te respir. Ademenit de-a vremurilor curse, Părea că țin în mâna mea dârlogi; Înspăimântând regatul Marii Urse Pe cer struneam nu cai, ci doi buldogi. Să mă privești și
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
ori Lucreții, Elisabete sau Ilene își relevă măiestria lor neîntrecută, conturează cu sârg și temeinicie în fir de borangic roșu, albastru, galben, motive florale, antropomorfe și zoomorfe pecetluite în creații de artă populară neasemuite: ii și fote, tulnici și dulmane, chimire și pieptare înflorate inegalabil, toate admițând echilibrul preocupărilor țărăncii din Muscel. Se numesc cusătorese, și-atât. A încercat cineva să le zică altfel și au zâmbit. Binevoitor sau nedumerit. Măiestria lor a fost mărturisită și încercată -în creații de artă
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. În gest imperial de fermier către final de trudă și de zi c-un fir de iarbă între dinți stă gându-mi tolănit pe-o stea, își lasă pălăria la pământ, chimirul și-l aruncă peste deal, cămașa, borangic cusut de maica lui, în patru fire și-o-mpăturește tot în patru, sfios și-o trece peste buze, în dreapta o așează și-ncă timid își spune : coapsa lunii răsturnată a odihnă peste
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
acum prin minte dar... dac-o pierd ? Citește mai mult În gest imperial de fermier către final de trudă și de zic-un fir de iarbă între dinți stă gându-mi tolănit pe-o stea,își lasă pălăria la pământ, chimirul și-l aruncă peste deal,cămașa, borangic cusut de maica lui, în patru fireși-o-mpăturește tot în patru, sfios și-o trece peste buze,în dreapta o așează și-ncă timid își spune :coapsa lunii răsturnată a odihnă peste coșul plin cu
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
Nu știu, zău, ce să mai spun De bătrânul Moș Crăciun! An de an, câte un pic, I-a rămas costumul mic, Nici pe față, nici pe dos Nu-l încape de burtos, Iar chimirul, ce mai jale! De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân' la ghete, Mama lor, azi, de șirete! Râgâind a usturoi Și a doage de butoi, E un drum atât de lung, Nu e chip să mai ajung! Fi
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365711_a_367040]
-
inimă dreapta credință. Împreună, folclorul și credința străbună se răsfrâng integral în toată complexitatea trăirii Dorului și a Ortodoxiei. În fiecare stih, în fiecare psalm, în fiecare strună de vioară, în fiecare suspin de fluier, în fiecare joc, în fiecare chimir, în fiecare Iie, în fiecare ștergar, în fiecare scoarță, în fiecare catrință, în fiecare chilim, în fiecare mărgea, în fiecare maramă se află sufletul câte unui român, hotărât să rămână peste veacuri. Toate acestea transpuse în plan istoric, viu, capătă
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
cu care ai mei conlucrau și conviețuiau. Surpriza a constituit-o prânzul exclusiv românesc , sarmale, smântână cu ochiuri și telemea cu mămăliguță ca și ambientul din bucătărie și living-room, cu ștergare cu motive de la țară, chenare cu râuri la un chimir, la cămașă cu poale sau la ie de costum popular bărbătesc și femeiesc din ținuturile Romanaților și Teleormanului, antren cu muzică populară românească înregistrată pe CD-iuri, cântată de rapsozi din aceste ținuturi, inclusiv formația condusă de un fiu al acestor
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA (15) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350952_a_352281]
-
citat; ,,Portul de aici e unic în Banat. Femeile poartă oprege dinainte, și dinapoi, cămașă de bumbac cu râuri roșii și negri, încingându-se cu brăciri mult împodobite cu ciucuri de diferite culori. Bărbații se încing cu cureauă, brăciri sau chimir. Iarna poartă cojoc sau burcă frumos împodobită și de la opincă în sus obielele negre cu alb sunt înfășurate cu curele obicei moștenit încă de la romani.” De acum începe portul internațional care a luat locul celui din bătrâni. Referință Bibliografică: ALTE
ALTE CATEGORII DE MESERIAŞI DIN CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 667 din 28 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346549_a_347878]
-
ai auzit, preasfinte, Cum e și la procurori? Avocați, judecători... Cum, ce zici, te trec fiori? Cum să nu te înfiori, Că nu poți nici ca să mori! Cele sfinte-s pentru noi, Au și preoții nevoi; Nu bagi mâna la chimir, Nu ai loc la cimitir! Cum ce drepturi avem noi? Noi n-avem, avem nevoi, Doar atâta, să muncim, Datorii ca să plătim, Impozite și dobândă, La străini ca să ne vândă! Mai avem, avem ceva: Dreptul să votăm câțiva Ca s-ajungă-n
SCOALĂ, MĂRIA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355822_a_357151]
-
uneltele celor care, ocazional, tăbăceau pieile, croiau cojoacele sau aveau piuă de făcut pănură pentru sumane. Tata, când a venit după mama la Udești purta costum național, cu bundiță și pălărie sau căciulă brumărie. Întrebat de ce a renunțat la ițari, chimir și celelalte ne-a spus că nu se mai fabricau. Mama era din familia Camilarilor, cu oameni fruntași, veniți aici din Maramureș, O necăjeam că e abalfabetă, și ne miram cum poate avea un văr scriitor, membru de nu știam
IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354954_a_356283]
-
în frig, uitat de moarte. O bătrână suie pe cărare. În poiană face un popas; La cruci aprinde o lumânare, Murmurând o rugăciune-n glas. E-atâta liniște în cimitir...! Se-aude somnul din morminte; Uncheșii dorm cu mâinile-n chimir, Trăgând cu ochiul pe la sfinte. Clopotul din turlă bate-n dungă, În vechea biserică de lemn. Un lătrat anemic, jos în strungă, Când își amintește, dă un semn. Prin ramuri vântul șuieră pustiu, Smulgând și ultimile frunze; Le duce hăt
CE CHESTII!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356979_a_358308]
-
toate fiind intens îmbodobite cu motive florale de diferite culori: verde, portocaliu, galben, bej, albastru, predominant fiind roșul aprins. Balea Ioan Daniel, Cugir, județul Alba, expune obiecte din piele lucrate în atelier propriu, după un meșteșug învățat în familie: curele, chimire, opinci, harnașamente, portchei, portcuțite, tolbe de vânătoare, huse de arme. Curelele sunt împodobite cu motive florale: lalea, floare-de-colț, ghinda specifică obiectelor de vânătoare. Sticlăritul, meșeteșug străvechi, își are și el reprezentanții lui la târg. Mihai SRL Miercurea-Ciuc, județul Harghita, produce
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
VREMI ! JURAM, PE SLAVĂ LUI BRÂNCUȘI, PE RĂSĂRITUL CEL DE SUS, SĂ REÎNVIEM DIN NOU POPORUL PRIN CRUCEA BLÂNDULUI IISUS ! JURAM, PE CODRU’ ATÂT DE VERDE, PE LUMINIȚA MINȚI, PE CEI CE GLIA O LUCREAZĂ CU DOINA SFÂNTĂ PRINSĂ LA CHIMIR ! JURAM, PE CRUCI, PE RĂSĂRITURI, PE TOT CE-NVEȘMÂNTEAZĂ GLIA, PE TOT NORODUL REÎNFRĂȚIT, MARTIRI ȘI MĂRTURISITORI, PE VOI ! JURAM PE DULCEA BUCOVINA, SĂ N-AVEM PE PAMANT HODINA, PÂNĂ CE HOTARUL STAMOȘESC NU VA CUPRINDE ȘI SFÂNTĂ BASARABIE MARTIRA ! JURAM
LEGĂMÂNT DE NEAM ŞI CREDINŢĂ – CREZUL ROMÂNILOR PENTRU ROMÂNIA UNITĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370273_a_371602]