179 matches
-
Islington. Capitolul 17tc " Capitolul 17" A doua zi m-a trezit telefonul care, din moment ce nu îl pusesem pe robot, suna întruna, țipând la mine ca un disc zgâriat cu o soprană proastă de coloratură, până când, bombănind, m-am îmbrăcat în chimono și am coborât scările să răspund. Luasem hotărârea, pentru a mia oară, să cumpăr un prelungitor. Acum chiar îmi permiteam să fac asta. Nu mai aveam nici o scuză. La telefon era o femeie pe care nu o cunoșteam. Părea emoționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cumpăr un prelungitor. Acum chiar îmi permiteam să fac asta. Nu mai aveam nici o scuză. La telefon era o femeie pe care nu o cunoșteam. Părea emoționată, dar hotărâtă. — Aș putea... Sam Jones la telefon? a întrebat. — Da. Am tras chimonoul împrejur și l-am prins cu șnurul. — Voiam să vorbesc cu dumneavoastră - mi-a dat cineva numele dumneavoastră - despre moartea de la Mowbray. Am înțeles că încercați să aflați ce s-a întâmplat de fapt. — Îmi știți numele, însă eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lua un taxi sau ieșea de la metrou, susținând că are o întâlnire cu un client. Am mai dat un telefon scurt și apoi am început să mă schimb. Nu cred că aș fi impresionat-o prea mult pe Nicola în chimono. Neavând un halat și o pipă în mână, ar fi fost mai bine să port pantalonii negri și cămașa verde de mătase care funcționaseră atât de bine la Suki Fine încât o făcuseră să se încreadă în mine. Nu atribuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acum semne cu mîna. Ea era absorbită Într-o discuție cu bucătarul despre rămen, undeva În stînga. Ba nu, doar el Îi vorbea și nu-mi puteam da seama dacă-l ascultă atent sau nu. Își tot agita mînecile de la chimonoul de doliu, cu care nu era deloc obișnuită: ba le lăsa să atîrne, ba le răsucea apoi În sus și le făcea ușor vînt În spate. Pe cer se adunaseră iar nori alburii, dar vîntul Încetă. Mă conduse Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
chip... Stătea cu spatele la perdeaua lămîiatică ce pălea Încet-Încet. Culoarea pielii se asemuia cu cea a unei piese de mobilă nelăcuită, maturitatea și prospețimea se dizolvau, dulce, una În cealaltă. Se lăsase seara și pistruii nu i se mai distingeau. Poalele chimonoului de doliu făceau front comun cu dușumeaua Întunecată. Îți lăsa impresia că s-a transformat În plantă... Un negustor ambulant Își striga mărfurile printr-un megafon portabil, din fereastră În fereastră... — A doua oară cînd m-am Întîlnit cu fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fața de masă dantelată... A ridicat ușor o mînă și, dînd draperia la o parte, a intrat În bucătărie. Părea să-și fi ridicat mîna În semn de scuză că părăsește camera sau poate voia să arunce o privire mînecii chimonoului de doliu. Mi-am umplut paharul cu bere și l-am dat peste cap dintr-o Înghițitură: am simțit vîrtejul ce sălășluia undeva În străfunduri ridicîndu-se la suprafață. Fără să ne dăm prea bine seama, am terminat și a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
obicei nu mă deranja tonul lui, ci, dimpotrivă, Îmi lăsa o impresie favorabilă. Astăzi Însă, nu știu de ce, dar n-a avut nici un efect asupra mea, Îmi suna a gol. Clienta mea se Întoarse În toiul conversației. Își schimbase și chimonoul de doliu, chiar prea repede după părerea mea. Aparent, nu mai era cazul să mă sîcÎie ideea morții. Purta o rochie din crep negru ce i se mula perfect pe corp. Oare și-a amintit că i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se zărea nicăieri. Dacă așa stăteau lucrurile, unde naiba mă aflam?... Privit de această ființă inexistentă. — CÎt e ceasul? — Mai sînt cinci minute bune... Aprinse veioza de lîngă pat și apăru dinaintea ochilor mei. Pijamaua matlasată fusese schimbată cu un chimono de un galben pal; fileul dispăruse și părul Îi curgea În cascade pe umeri. — Bine, bine, dar ce oră? — Mai sînt cinci minute pînă la expirarea contractului. — Ce? Luat prin surprindere, m-am ridicat brusc. Ce vrei să spui ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că s-a și făcut seară. — Cinci minute... Am dormit așa de mult? Nu, eu acum mă culc. Dădu din cap, expunîndu-și privirilor mele ceafa goală, căci Își cuprinse părul cu mîinile și-l arcui de la dreapta la stînga. Prin chimono i se vedeau distinct coapsele și cei doi stîlpi circulari de susținere răsucindu-se și Întorcîndu-se. Am coborît În liniște din pat și-am rămas la marginea lui, cu piciorul stîng pe dușumea. LÎsîndu-mă cu toată greutatea pe el, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
puteam să-i zăresc mai Întâi coatele Îndoite și apoi curba abruptă a nasului, iar În final, sfârcurile Întărite de frig, ieșite În evidență prin material? Sau era acel neglijeu lucios și alb, aruncat de obicei peste piciorul patului, lângă chimonoul din mătase artificială? Îmi era imposibil să disting culorile În Întuneric, așa că am continuat să bâjbâi și să explorez alge. Mai Încolo, am dat peste fuste, rochii și toalete de seară din mătase. Câteva rochii atârnau până jos pentru că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de preocupată de problema sexuală și că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei În serios chestiunea sexuală. Băgând de seamă că sunt Încurcat, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umbla cu pași greoi În apartamentul de deasupra. După ce am ajuns În dormitorul care dă spre curte și am zăbovit În lumina mătăsoasă, dar deloc defavorabilă a lunii, am descoperit că Dora se Îmbrăcase din nou. Stând pe pat În chimonoul ei de mătase artificială, Își aranja o eșarfă pe umeri. De ce... — Pentru că acum e rândul tău să fii dezbrăcat și al meu, să fiu Îmbrăcată. Ar fi timpul să Înveți ceva. Cu degetul Întins, nerăbdător, arătă pălăria. Jos, jos, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu crezi? Dora nu scoase nici un cuvânt. „Dorothée“ e același lucru, numai că, În franceză. Pe când... Pe când „Dorothea“ are ceva... Ceva nobil și bine proporționat. Ca un... Stai. De ce te-ai oprit? Hai să schimbăm subiectul, spuse Dora, desfăcându-și chimonoul. — De ce? am repetat după un an, mutându-mi privirea de la muscă la masa din spatele doctorului. De ce a ales să păstreze copilul? Se pare că nu existau dovezi categorice cum că incestul ar avea urmări negative. Am putea presupune că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Apoi, simțindu-se mai idioată și mai abătută decât își amintea să fi fost vreodată, porni spre casă. După ploaie se lăsase răcoare, primul semn că venea toamna. Își scoase hainele de serviciu și își puse pe ea dragul ei chimono alb, de mătase, pe care i-l adusese tatăl ei dintr-o excursie în Hong Kong. Începuse să se rărească, dar avea să-l poarte până când avea să se rupă de tot. Aprinse toate luminile din apartamentul ei pustiu și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că Jack încerca să-și păstreze calmul în fața dispariției tatălui ei ca să n-o sperie. Însă era amândoi conștienți că se putea întâmpla orice dacă nu-l găseau curând. — Ai anunțat poliția? — Da. Sunt pe fază. Fran întinse mâna spre chimono și-l trase pe ea. — O să-l caut și eu. Se poate să se fi dus în vreunul din locurile prin care umbla de obicei. La stadionul de curse, poate. Sau la clubul de crichet. O să vin cu mașina. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
totul e ereditar, să știi. Jack o ignoră. — Și acest lucru e obiceiul vostru neliniștitor de-a ieși în lume în ținuta de culcare. — Nu-ți face griji, chicoti Fran, dându-și seama dintr-odată că era încă îmbrăcată în chimono-ul din mătase albă, de îndată ce ne căsătorim, promit că n-o să mai port nimic. Jack o strânse în sfârșit în brațe. — De ce oare nu mă liniștește lucrul ăsta? întrebă el. Și înainte de a merge mai departe, vreau să-mi promiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fluturau În jurul brațelor. Jim era sigur că mama sa venise acasă și-l saluta pe unul dintre musafirii ei. — Basie! SÎnt japonezi... Jim Îl auzi pe Frank zbierînd și văzu că siluetele erau doi soldați japonezi ieșiți din schimb, În chimonourile lor militare. Soldații Îi văzuseră și strigau către ușa deschisă. Un sergent În uniformă ieși din lumina lămpii cu petrol care umplea holul. Se opri pe treapta de sus, cu un toc de revolver Mauser la șold. Frank Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strigau către ușa deschisă. Un sergent În uniformă ieși din lumina lămpii cu petrol care umplea holul. Se opri pe treapta de sus, cu un toc de revolver Mauser la șold. Frank Încercă să dea cu spatele, cînd soldații În chimonouri săriră pe treptele mașinii, lovind cu pumnii În geamuri. Încă doi soldați, cu bețe de bambus, coborîră În fugă treptele de la intrare. CÎnd motorul se opri, Jim se simți tras din camion și trîntit la pămînt. Japonezi În chimonouri ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În chimonouri săriră pe treptele mașinii, lovind cu pumnii În geamuri. Încă doi soldați, cu bețe de bambus, coborîră În fugă treptele de la intrare. CÎnd motorul se opri, Jim se simți tras din camion și trîntit la pămînt. Japonezi În chimonouri ieșeau alergînd din casă, ca un grup de femei furioase tocmai ieșite din baie. Jim zăcea pe pietrișul ascuțit, Între cizmele lustruite ale sergentului japonez, ale cărui coapse furioase loveau În tocul revolverului. Soldații Îl prinseseră pe Frank În interiorul cabinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
predării, care cerea curaj și chiar o anumită viclenie. Cum reușeau oare să facă asta armate Întregi? Își dădea seama că japonezii Îl prinseseră doar pentru că fusese Împreună cu Basie și cu Frank. Se Îngrozea cînd se gîndea la soldații În chimono atacîndu-l pe Frank cu bețele lor, dar măcar spera să-și revadă părinții În curînd. La centrul de detenție, prizonierii veneau și plecau Întruna: doi britanici muriseră cu o zi Înainte, o femeie bandajată pe care lui Jim Îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dinspre plajă și construită pe piloni înfipți în nisip. Lângă cutia poștală scria „Felix Gordean, esq.” cu litere art deco. Danny parcă direct în față și sună. Aceleași triluri ca la Marmont. Îi deschise un băiat drăguț, îmbrăcat într-un chimono. Danny se legitimă. — De la LASD. Vreau să vorbesc cu Felix Gordean. Băiatul se întinse în cadrul ușii. — Felix e indisponibil acum. Danny îl studie cu atenție, simțind o undă de greață la vederea părului său blond, ce-și avea originea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
păr blond și începu să-l pălmuiască până când își simți degetele ude de sânge. Luna lumină fața aceea: nici o lacrimă, ochii larg deschiși, supuși. Danny îl lăsă pe băiat să îngenuncheze pe ciment și îl privi cum se ghemuiește în chimono. — L-ai văzut pe bărbatul acela dând târcoale biroului lui Gordean. De ce n-ai spus nimic? Christopher își șterse sângele de pe nas. Spuse: — Felix n-a vrut să mă lase să vorbesc despre el. Nu se văicări, nu îl înfruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era crispată și ochii mari albaștri, ochii de sticlă limpede, erau plânși; ondulările regulate ale părului oxigenat, auriu ca o perucă, erau deformate și corpul majestuos, plin, totdeauna conștient de statura lui bogată, sta lânced, obosit, învelit fără grijă în chimonoul de dimineață. Din când în când apuca brusc mâna Linei fără să spună nimic. Lina șoptea atunci cuvinte liniștitoare și îi lua pulsul. O invita să bea apă zaharată, în care turnase o lingură de valeriană, dar Lenora respinge;, paharul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i arate o fotografie. Mini o cercetă cu atenție. Nu-și putea deloc închipui pe Leonora la oraș și în ținută de stradă, departe de un pat cu polog de tulle și panglici mauve, altfel decât conturată plastic de un chimono indiscret, pe care, strîngîndu-1 printr-un gest permanent în jurul corpului, părea a se dezbrăca astfel la fiece minut. Pe bună dreptate Mini se mira ca de o anomalie de o Lenoră aiurea și altfel decât în cadrul amorului și capotului conjugal
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
avioanele să se zguduie, atât de puternică a fost. — Se scria în ziare că temperatura degajată de explozie a fost de mai multe milioane de grade. Oamenii au fost calcinați. Cei care au fost îmbrăcați în țesături înflorate de genul chimonourilor, li s-au imprimat desenele pe piele ca niște tatuaje. — Au urmat apoi efectele de durată ale bombei, radiațiile radioactive care au dus la moartea atâtor oameni. — Blestemul s-a întors asupra americanilor când cei din familia Kennedy apropae niciunul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]