227 matches
-
mici,/ oricât de veseli,/ dacă nu-ți poți stăpâni creionul/ și-l lași să se împlânte/ - fie și numai un pic -/ în inima celui desenat.// Desenează altceva./ Desenează ceva ce n-are inimă./ Să zicem: o femeie scriind.// Căci spune chinezoaica: În meditație sunt ca o fiară».” Romanul Cubul de zahăr (1991) îmbină formula sadoveniană tradițională cu intertextualitatea postmodernă prin prezența auctorială a naratorului. Narațiunea este axată pe contrastul dintre proiecția utopică a visurilor și aspirațiilor adolescentine ale protagonistului, Sava (cubul
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
Libertate - Egalitate - Fraternitate, sute de milioane de femei, prin vocea crainicelor lor, au anunțat omenirii voința lor de a făuri un viitor mai bun unde războiul nu trebuie să aibă loc. Prin glasul avântat al Passionariei, prin cuvântul arzător al chinezoaicei Ien-Nan, prin discursul atât de edificator al Ninei Petrova, prin accentele patetice ale Anei Pauker și ale atâtor și atâtor altele, femeile care sunt purtătoarele vieții speței umane, femeile care zămislesc viața, au spus că nu o vor sacrificată cruntului
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
dar În nici un caz ca un prieten al Statelor Unite. Am Întâlnit acest lucru Într-o seară, mergând la părinții unui prieten foarte bun al fiului meu, al cărui nume de familie coincide cu cel al generalului Patton. Mama sa este chinezoaică originară din Filipine, iar tatăl, american tradițional. Bunicul a luptat În Franța, a fost propus pentru Legiunea de Onoare. Este un om de aproape optzeci de ani. Din punctul de vedere al celor care și-au vărsat sângele pentru eliberarea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
te lăsa să înțelegi dacă era vorba despre mici râsete neîntrerupte sau despre suspine. Am păstrat timp de câteva zile în suflet tonul acelui șuierat scurt, infinit de îndepărtat, acea imposibilă sosie a vocii tale, repede ștearsă de ciorovăielile unei chinezoaice. Șușotitul acela în care mi s-a părut că-ți recunosc glasul mi-a amintit de o seară de demult, în orașul care ardea dincolo de fereastra noastră, cu plasa ei pentru țânțari ruptă. Îmi aduceam aminte că în seara aceea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
femeie mondenă, proprietară a magazinului The Immortals, din Union Square, adevărat punct de reper, unde se vindeau antichități asiatice. Murise În niște circumstanțe ciudate care nu au fost niciodată elucidate. Karen Lundegaard o descrisese pe Bibi Chen foarte exact: „o chinezoaică mărunțică, certăreață, Încăpățânată și extrem de amuzantă, fără voia ei“. N-o știam pe Bibi Chen decât din vedere, deci nu pot spune că am cunoscut-o personal. Ne salutam când ne Întâlneam la colectele pentru arte sau pentru comunitatea americano-asiatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
plasă, dar luați lumânările, spuse Heinrich. În camera vedetei era și o doamnă, Îi spuseră angajații lui Heinrich, o femeie În pielea goală. Chicotiră Între ei. —Care dintre ele? Întrebă Heinrich În birmaneză. Ei Îi răspunseră că era vorba de chinezoaică. Heinrich dădu din cap aprobând alegerea lui Harry. — Și ne pare rău să raportăm, șefu’, dar iar am fost prădați. Heinrich oftă. Ce-au mai luat de data asta? — Generatorul cu bicicletă. Cu asta Încărcau baterii de mașină de doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
celor care se vând cu zece dolari În papetăriile americane. Vă vine să credeți? Zece dolari! Sau, oricum, așa Îi spuseseră lui, deși el nu le luase decât o sută de kyat. Fetița luase o foaie de hârtie și imediat chinezoaica, mama ei, cel mai probabil, se oferise să i-o cumpere. Fetița nu spusese un cuvânt, nici măcar nu se uitase la ea, de parcă mama ei ar fi fost invizibilă. Apoi fetița ochise umbrelele de soare făcute din aceeași hârtie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oferise să i-o cumpere. Fetița nu spusese un cuvânt, nici măcar nu se uitase la ea, de parcă mama ei ar fi fost invizibilă. Apoi fetița ochise umbrelele de soare făcute din aceeași hârtie cu flori, articole foarte iubite de străini. Chinezoaica din nou se oferise să i-o cumpere, doar pentru că fetița se uitase la ea! Și după ce mama plătise, fetița zâmbise - deși nu-i zâmbise ei -, iar asta o umpluse de bucurie pe femeie. Vă spun eu, copiii americani sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sec. Oraș foarte interesant. Frumos și multă istorie. —Ai văzut cumva un grup de americani, unsprezece, mai exact? Moment În care Harry făcu o pauză ca să se gândească cum să-i descrie mai bine, care sunt trăsăturile lor distinctive. —O chinezoaică foarte drăguță cu fiica ei de doisprezece ani. O doamnă de culoare, mai Înaltă, Îmbrăcată Într-un caftan lung, care pășește ca o regină africană. Mai era și un băiat adolescent, care pare asiatic, pentru că și este pe jumătate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
știu. Câinele i se Închina de fiecare dată când Regele Naților striga cine este. În sfârșit, Regele e gata să ne facă puternici. Pată Neagră se așeză pe buturugă lângă Marlena. Simțea că această americancă era bună. Fața ei de chinezoaică semăna cu a lor, făcând-o astfel să pară mai apropiată de ei. —Domnișoară, spuse el timid, pot Întreb ceva? Desigur, dă-i drumul! răspunse Marlena, privindu-l cât mai prietenos. —Domnișoară, băiatul Rupi poate ajuta la noi? Crezând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să fiu mai atent, să intru în joc și să scriu tot ce se petrecea, se discuta, se făcea, desfăcea și refăcea...] Dragoș-Sebastian de 3 ani avea o papușică - mică de tot, dar frumoasă și colorată, ca un fel de chinezoaică. Tatăl lui i-o dăduse și-i spusese că o cheamă Mihaela-Cosânzeana. Mama lui Dragoș, pe care o chema întâmplător tot Mihaela, protestase la început, dar apoi se afundase în treburile ei zilnice... Dar nu a trecut prea mult timp
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
metalice și sclipici, de la „vaporeni”. Femeia voia să mă integreze în lumea modei de atunci. Pe cine? Pe mine, haiduca? Rebela? Să mă urc pe toace în cais, sau ce? Să-mi fâțâi fundul prin cartier mișcându-mă ca o chinezoaică al cărei picior e forțat să nu mai crească, să nu o ia dracu’ razna dincolo de bătătură? Și uite-așa am ajuns eu să am 39 la picior, o talpă lată și țeapănă, bine înfiptă în pământ, și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Iocasta hotărî să nu intervină în seara aceea. Va trebui totuși să vorbească cu Gilles cât de curând. Fata indiană, Kamala, nu era în camera ei. Madame Iocasta își aminti de prezența unui oaspete special în camera alăturată, în patul chinezoaicei contorsioniste Lee Kok Fook. Contele Cerkasov solicitase compania celor două doamne favorite ale sale și, în timp ce doamna contesă Cerkasova dormea neștiutoare în patul ei, cele două maestre în arta orientală convingeau sângele aristocratic al prostovanului de conte să curgă cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
încă nu se îmbătase. Îmi părea cunoscută fața ei, cu negul de sub nas, cu dunga aceea maronie fină, de piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă concentram să mi-o amintesc, convins fiind că o mai întâlnisem undeva. — Poți să te holbezi cât vrei, chicoti ea. S-a terminat. Se dă pronunțarea și ce-o să mai scrii? — Scriam cu totul altceva, nu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Artelor și Industriei și la clădirea Guvernamentală a HM, niște hangare vaste care domină pavilioanele mai mici, câte unul pentru fiecare colonie a imperiului. Jonathan își petrece dimineața rătăcind prin fața exponatelor, oprindu-se în fața spațiilor demarcate să se uite la chinezoaicele care confecționează evantaie și la Inuiții canadieni, care simulează că scot intestinele unei căprioare împăiate. În cele din urmă, se trezește aplecându-se peste un gard, uitându-se la un grup de negri îmbrăcați în șorturi kaki, stând posaci în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în jos, ca și cum ar studia firele de iarbă din pădure. E un bărbat solid, cu trăsături dure. După o clipă se întoarce spre mine. Mă aștept să vorbească, dar nu o face. În cele din urmă, mă întreabă: Nu ești chinezoaică, nu-i așa? Ochii lui sunt ațintiți spre picioarele mele, care sunt lăsate libere, neînfășurate. — Nu, domnule, îi răspund. Sunt manciuriană. — Câți ani ai? Cincisprezece? — Șaptesprezece. El dă din cap. Ochii lui continuă să se plimbe în sus și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
diamante și are brodate flori de lotus, prun, magnolie, mâna lui Buddha și piersic. Părțile laterale ale pantofilor sunt pline de simboluri aducătoare de noroc și longevitate, de pești și fluturi. Fiind manciuriene, noi nu ne legăm picioarele așa cum fac chinezoaicele, dar nici nu vrem să pierdem prilejul de a fi la modă, motiv pentru care purtăm pantofi-platformă, cu talpa foarte înaltă. Calitatea acestora este de a ne face picioarele să pară mai mici, precum cele ale chinezoaicelor. Picioarele încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
picioarele așa cum fac chinezoaicele, dar nici nu vrem să pierdem prilejul de a fi la modă, motiv pentru care purtăm pantofi-platformă, cu talpa foarte înaltă. Calitatea acestora este de a ne face picioarele să pară mai mici, precum cele ale chinezoaicelor. Picioarele încep să mă doară. Trecem prin luminișuri înconjurate de bambuși și copaci mai mari. Cu fiecare cotitură, cărarea devine mai îngustă și treptele mai alunecoase. Eunucul-șef Shim ne zorește, și toate fetele încep să gâfâie. În momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratului și am devenit o concubină la fel ca și ea. Îi fac complimente lui Nuharoo pentru frumusețea și norocul ei și o întreb dacă îi vin bine pantofii. Răspunsul ei mă surprinde: — Majestatea Sa le-a asigurat prin testament chinezoaicelor sale palate, pensii și servitori. Mă uit în jur, temându-mă ce s-ar întâmpla dacă Majestatea Sa ar auzi asta, însă el a adormit. Nuharoo împachetează la loc pantofii în piersică și trimite un eunuc să pună cutia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de el: l-am luat de piciorușe și l-am azvârlit printre cartofi. Abia mai târziu, seara, Înainte să adorm, am plâns, amintindu-mi de ochișorii puiului. Cotrobăiam În geanta mamei până găseam portofelul vișiniu pe care era pictată o chinezoaică ascunsă după evantai. Luam (furam, adică) din el mărunțeii care Îmi lipseau și o tuleam iarăși către atelierul plin de minuni al meșterului făurar. Așa eram eu pe atunci și nu m-am schimbat: prost. Titel ăsta nu doar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
E convins că poate fi o zeiță. Tang Nah îi spune lui Lan Ping ce înseamnă o femeie modernă, ce anume o definește. E vorba de goana ei după cultură. Asta e diferența dintre o femeie din Shanghai și alte chinezoaice în general. De aici vin încrederea în sine și eleganța femeilor din Shanghai. În comparație cu cele din interiorul țării, femeile din Shanghai au o atitudine mult mai echilibrată față de viață. De exemplu, ele admiră cultura străinilor, dar niciodată nu încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ca să scape de ce? De chist sau de realitate? Este întâmpinată de oameni de la Biroul pentru Relații Externe din Moscova. Agenți cu nasul precum cartofii roșii o tratează de parcă ar fi concubina părăsită a lui Mao. Cu ei este interpretul, o chinezoaică scundă, rozalie în obraji. E înfofolită într-un palton breumarin în stil Lenin și se mișcă precum un trianglu uriaș. După ce iese din gară, Doamna Mao e bătută de vântul aspru. Aerul Siberiei vă salută! zice un nas roșu. Tovarășului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aparte tuturor acestor petreceri. Ceva mai târziu, când intră mucagiul ca să taie mucurile lumânărilor din sfeșnice, îl găsi întins între pernele divanului din colț. Mariam privea de departe, acoperindu-și pe jumătate fața cu evantaiul pictat. Purta un costum de chinezoaică de culoarea piersicii. La fiecare pas, crăpăturile laterale lăsau să se întrezărească puțin din roșul viu și alunecos al dublurii de mătase. Era ca un surâs discret, dar cu atât mai îmbietor. Își văzuse soțul ieșind din bibliotecă împreună cu Marioritza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
expedia emisari către stăpânul Alamutului. Emirilor, care bodogăneau auzind-o dând porunci trupelor, ea le răspundea: „La noi, bărbații sunt cei care duc războiul, dar femeile sunt cele care le spun Împotriva cui să lupte”. În haremul sultanului, e poreclită „Chinezoaica”. S-a născut la Samarkand, dintr-o familie originară din Kashgar, și, asemenea fratelui ei mai mare, Nasr Han, chipul nu-i dezvăluie nici un amestec de sânge străin, nici trăsăturile semite ale arabilor, nici trăsăturile ariene ale persanilor. Este, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o neplăcută ședință de lucru cu Nizam, Malik Șah Își găsește liniștea În brațele lui Terken. Dă la o parte mătasea vaporoasă care o acoperă, vine să se lipească de pielea ei, se zbenguie, răcnește, Își povestește isprăvile și plictiselile. Chinezoaica Învăluie fiara Înfierbântată, o dezmiardă, o primește ca pe un erou În adânciturile trupului ei, o ține Îndelung, o strânge, nu-i dă drumul decât ca s-o atragă din nou; Malik Șah se Întinde cât e de lung, cuceritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]