42,748 matches
-
că firavă) a criticii de televiziune, dinspre textul scris, care s-a înfiripat și la noi în ultimii ani. Și apoi, mai există și minoritatea produselor culturale care adaugă la portretul monstruos al televizunii tușe mai blânde, dându-i acesteia chipuri / închipuiri mai umane. O asemenea emisiune rulează la Analog TV din Timișoara. Se numește, cum am mai spus-o, A Cincea Roată și este un talk-show cultural. Cu argumente, de la cele statistice până la cele analitice, emisiunea cu pricina este, de
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
cum îi spun mai nou constănțenii - după numele fîșiei de nisip unde s-a dat în spectacol inventivul popă. Ba de Sfînta Maria s-au găsit niște pesediști ai lui Dumnezeu să împartă cîteva zeci de mii de iconițe cu chipul Maicii Domnului pe față și cu sigla partidului pe dos. Auzind de această binefacere de partid, starețul mănăstirii Nicula, unde a avut loc împărțeala, s-a pronunțat că a spurcat PSD-ul iconițele. Cu tot respectul pentru sfîntul stareț, n-
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
fost ucenicul lui Follin. Al lui Rhuys Reformatul, la Toulouse. Al lui Heemkers, la Bruges. La Bruges iubeam o femeie, iar fața mi-a fost în întregime arsă. După Bruges, am trăit singur. Timp de zece ani am ascuns un chip hidos într-un sălaș săpat în faleza de lîngă Ravello, în Italia. Oamenii disperați trăiesc în colțuri retrase. Îndrăgostiții trăiesc în colțuri retrase. Cititorii de cărți trăiesc în colțuri retrase. Oamenii disperați trăiesc suspendați în spațiu la fel ca figurile
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
pălească. Spune că sînii o dor. Îi spune că acum floarea îi e mereu deschisă, înmiresmată, înrourată. Se întîlnesc adesea, dar nu se pot iubi de fiecare dată. Ciudat, atunci cînd plăcerea o înfioară, cînd trupul ei o arată deslușit, chipul nu-i este fericit. Asta îl uimește pe gravor. Într-o zi, ea îi spune: "Mi-e rușine să-ți spun, însă parcă am jăratec în pîntec." El îi răspunde: "Să nu te rușinezi. Și mie sexul mi se întărește
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
a dat Dumnezeu se mișcă. Și chiar destul de ușor. Cu ele îți scriu, nu mai am cîrcei și pot să le mișc în voie. Darul pe care mi l-ai trimis mi-a făcut plăcere. Portretul în care îmi înfățișezi chipul și pieptul e atît de meșteșugit încît par mai frumoasă. Rama roșie din baga e drăguță. Am tăiat cu foarfecele pieptul, căci l-ai înfățișat dezgolit și nu mi s-a părut cuviincios. Adineaori, după dejun, privirea mi-a căzut
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
umăr. Bărbatul e gol. Ea însă nu vrea să-l privească. Din contră, îi aruncă o cămașă pe pîntec. Îi spune cu voce joasă, cu o voce imperativă: "Ascultă-mă! Ascultă-mă!" Privește înapoi ca și cum ar urmări-o cineva. Are chipul unei femei îngrozite. Ochii îi strălucesc de spaimă. Fața îi este roz, blîndă, prelungă, slăbită, gravă. Sub ochi are cearcăne. Părul lung e legat simplu la spate, peste boneta cenușie. Poartă o rochie cenușie, un guler alb. E mai frumoasă
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Meaume se așază pe pat. Își freacă ochii cu degetele. Își aranjează părul cum poate. - Trebuie să pleci din oraș. Chiar azi. - De ce? - Chiar acum. - De ce chiar acum? - Pentru că o să vină. Vrea să te ucidă. Ea îi atinge cu repulsie chipul și spune: - Îmi plăcea chipul tău dinainte. Sînt mîhnită că l-ai pierdut. - Dar ce ai făcut? De ce trebuie să plec chiar acum? întreabă Meaume trăgîndu-șui capul din mîinile ei cu un gest violent. Nanni Veet Jakobsz tace. Își apropie
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Își freacă ochii cu degetele. Își aranjează părul cum poate. - Trebuie să pleci din oraș. Chiar azi. - De ce? - Chiar acum. - De ce chiar acum? - Pentru că o să vină. Vrea să te ucidă. Ea îi atinge cu repulsie chipul și spune: - Îmi plăcea chipul tău dinainte. Sînt mîhnită că l-ai pierdut. - Dar ce ai făcut? De ce trebuie să plec chiar acum? întreabă Meaume trăgîndu-șui capul din mîinile ei cu un gest violent. Nanni Veet Jakobsz tace. Își apropie încet mîinile de cămașa pusă
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
meșterului, discută cu el și cu soția lui. Pleacă neîntîrziat. Meaume spune: "Aveam să-mi duc în altă parte cîntecul meu amar. Așa cum există cîntece de pierzanie, există și o pictură de pierzanie." Acidul este mai ciudat decît o culoare. Chipul fiindu-i ars, cunoscuții nu-l mai puteau recunoaște. Dintr-o năpastă, a făcut o șansă. Schimbîndu-și înfățișarea, s-a dus la Bruges unde s-a apucat de furat. S-a dus la Anvers fără să-l știe nimeni și
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
o năpastă, a făcut o șansă. Schimbîndu-și înfățișarea, s-a dus la Bruges unde s-a apucat de furat. S-a dus la Anvers fără să-l știe nimeni și acolo iarăși a furat. Fura, dar încă o iubea. În chip inexplicabil, cînd a înțeles c-o iubea doar pe ea, s-a lăsat de furat și n-a mai căutat plăcerea în brațele tîrfelor, care nu se arătau scîrbite de fața lui sau mai degrabă i-o suportau pentru bani
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
de grajd. Douăzeci de zile de suspine înăbușite, dormind în fîn și în mirosul greu. Apoi a plecat mai departe, a trecut prin Württenberg, a străbătut cantoanele helvete, Alpii, statele pontificale, Roma, Napoli. Timp de doi ani și-a ascuns chipul la Ravello, mai sus de micul sat, într-un sălaș săpat în faleza ce domină golful Salerno. În sfîrșit, în 1643 au urmat Roma, colina Aventino, terasa acoperită, stampele nocturne, albumul scandalos din 1650, cărțile de joc erotice în care
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
jos, Meaumus sculpsit. Tatăl său fusese lumînărar. Puțini fii de lumînărari au ajuns gravori. Lasne, Callot, Poilly erau de familii de aurari. Copilul avea un incredibil talent de a desena atitudinile naturale și expresiile trupului, de a scoate din umbră chipuri și mîini, de a reprezenta scene sordide, sau umile, sau rușinoase, nicicînd văzute pînă atunci. Fusese dat la meserie foarte devreme.
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
discut cel mai în voie cu François Villon meditând în mijlocul unui rond de flori mereu proaspete. Ce-mi place mie e că sculptorul René Colameri nu l-a făcut hoț, tâlhar, ca-n legendă, pe autorul Baladei spânzuraților, ci sub chipul unui tânăr teolog de pe la 1400 înfășurat într-o rasă de călugăr cu nodul frânghiei apăsat cu palma pe șoldul drept. Un cap frumos de efeb. Seamănă cu Nichita. Și îi spun în taină primului și celui mai important liric modern
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
găsește reperul sculptural, prezența monumentală unică pe care statuia lui Lenin a reprezentat-o preț de cîteva decenii. în acest context, ridicarea unui alt monument care să disloce prezența fizică și sugestia mistică a bolșevismului expansiv și triumfător, pe care chipul lui Lenin le-a purtat neobosit prin Europa estică și centrală, trebuie să-și propună mai mult decît o simplă substituție de forme și de mesaj, anume regîndirea urbanistică a întregului spațiu și reconfigurarea, prin baraje optice și prin redistribuirea
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
am așezat pe reclamele cu lânuri și mi-am auzit propria respirație amplificată de spațiul închis. Atunci când mintea rămâne singură cu sine însăși începe să se roage. Așa e natura minții. "Înger, îngerașul meu" - mi-am zărit îngerul cu un chip atât de frumos, încât trebuia să fie mort - "întotdeauna fii cu mine" - aripile sale ca de ceară cuprind drăgăstos spațiul din jurul meu. "Dimineața" - mirosul de cafea și ferestrele luminate ce rănesc privirea încă adormită, "seara" - vremea încetinindu-și mersul, atunci când
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
Slobozia și Călărași, cu ceva extensii și prin mediile naționaliste din Ardeal, mai exact din Tîrgu-Mureș, iar crucile de toate felurile și soboarele de preoți ortodocși s-au răspîndit cam peste tot, cele din urmă căpătînd o slăbiciune patetică pentru chipurile cioplite, drept pentru care și-au scuturat busuiocul pe unde au fost convocate, fără crîcnire, fără prejudecăți și, mai ales, fără pic de rușine. Doar Timișoara și Bucureștii au scăpat de această epidemie a pseudomonumentului, aici realizîndu-se și cîteva dintre
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
cineva care știe să perceapă și să "mânuiască" materia magică a cuvintelor. Arhitectul Antonio Dorigo, obișnuit să cumpere plăcerea într-o casă de prostituție, cade în plasa unei pure-impure, o profesionistă a lupanarelor care știe să păstreze misterul. Era un chip hotărât, inteligent, ingenuu, viclean, curat, provocător. își aminti o Madonna a lui Antonello da Messina". Din primele gesturi, de o copilărească naturalețe, de o "nerușinată siguranță de sine", perversa Laide (nume derivat din Adelaide, dar ales prin sugestia de laidezza
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
scrieri (Barnabo, omul munților și Secretul pădurii bătrâne), așa că pot risca să afirm că nici Goethe nu i-a fost străin. Lectura lui Faust a lăsat urme ușor detectabile în acoperirea cu pulbere autobiografică a acestei povești de dragoste. Un chip zărit cândva, pe o străduță obscură, reapare copleșitor, modifică destinul. "Cu una dintre acele aparent absurde intuiții sufletești, de care pe moment nu ții seama, însă rămân înauntru, ca să iasă la lumină peste luni și ani, când mecanismul destinului se
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
la copist. Numele acestuia devine esențial, fiindcă e ultima persoană identificabilă care a avut jurnalul în mînă. Totuși Darie Novăceanu îl ține sub tăcere. Din mica istorisire, împănată cu diverse paranteze, prin care actualul deținător al dactilogramei explică în ce chip a ajuns în posesia ei n-am înțeles cîteva lucruri. De pildă ce căutau la Ministerul Justiției manuscrisele lui Preda. Ele puteau fi luate fie de Procuratură, fie, mai degrabă, de Securitate, pentru a fi copiate și puricate. La Ministerul
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
existe nimic? - Nu, de vreme ce există. - Cu alte cuvinte, dumneavoastră legați faptul de necesitatea lui. Atunci, prin aceeași logică, ajung la concluzia necesității morții mele și a azvîrlirii în fîntînă și nu mă mai interesează nimic altceva. Văzînd că nu era chip să-l scot dintr-ale sale și fiind convins că nimeni nu poate fi scos dintr-ale sale, l-am lăsat în pace. Simt însă nevoia să adaug că, deși mă îndoiam de integritatea facultăților mintale ale prietenului meu, istorisirea
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
Sibiu, unde era studentă în anul I al Facultății de Litere și Filosofie (aflată, ca toată Universitatea clujeană, în refugiu), pe care Doinaș tocmai o încheia. Prietenia dintre dna Ercea și Doinaș a durat o viață. Autoarea articolului evocă, în chip decent și emoționant, episoade mai mult sau mai puțin cunoscute din biografia poetului, îndeosebi acelea legate de căsătoria cu Irinel Liciu, celebră deja ca balerină în 1956 cînd s-a zbătut să-l scape de închisoare pe viitorul ei soț
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
nouă, o altă critică, alt fel de cronică literară etc., etc. În această privință, M. Cărtărescu își dă, iată, peste vremi, mîna cu I.B. Lefter, inventatorul Structurilor în mișcare de la fosta revistă Contrapunct și care trebuiau să fie un nou chip de a face cronică literară. N-a fost să fie. Cronica a rămas ce era. Vezi, între altele, chiar Observator cultural. Ar fi de adăugat și că ideea partizanatului îi macină pe optzeciști, nu de azi, de ieri. Dacă nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
lui Mihai Eminescu" de George Călinescu. Cu alte cuvinte, cercetarea biografiei "poetului național" nu a avansat în nici un fel timp de mai bine de jumătate de veac. Doar perioada de după 1983 a interesat exegeții, care au speculat în fel și chip "nebunia" poetului, ajungîndu-se la ipoteze precum Eminescu, victima unui complot politic (a se vedea N. Georgescu). Tot ce a fost înainte de 1983 nu a mai interesat aproape pe nimeni: lumea a luat de-a gata informațiile. Era mult mai comod
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
primul rînd, radiografia unui secol a cărui dinamică este fără precedent în istoria umanității. Mai mult decît o cronologie a artei ca fenomen de sine stătător, acest album este o radiografie a existenței însăși, o analiză, prin imagine directă, a chipului interior pe care omenirea și-l descoperă din mers. În acest sens, capitolele albumului sînt chiar marile momente - de criză, de echilibru, de narcisism sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
de persistent e încă un asemenea reziduu post-ideologic, încît - fapt memorabil - la decesul lui Eugène Ionesco, actualul premier Adrian Năstase a găsit cu cale a-l mustra pentru "desțărarea" sa. Virgil Nemoianu e personalitatea asupra căreia se poate testa, în chip concludent, ideea "exilului american" deoarece d-sa e, la ora de față, românul cel mai realizat și mai cunoscut în mediul cultural din Statele Unite. Deținător al catedrei speciale "William J. Byron Distinguished Professorship in Literature and Philosophy" la Catholic University
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]