511 matches
-
tot ce ne trebue, suntem nevoiți a recurge la industria străină, iar din cauza evenimentelor, prețull diverselor materiale a ajuns astăzi aproape întreit, iar unele nici nu se mai pot obține" Ca elemente de coifură erau prevăzute: capela - pentru trupă și chipiul - pentru ofițeri. Pentru ținuta de iarnă era prevăzută o căciulă din blană de oaie, de culoare cenușie. Începând cu anul 1917, pentru ținuta de campanie se introduce Casca Adrian, de model francez. Chipiul ofițeres era de tip „moale”, de campanie
Uniformele Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/337186_a_338515]
-
coifură erau prevăzute: capela - pentru trupă și chipiul - pentru ofițeri. Pentru ținuta de iarnă era prevăzută o căciulă din blană de oaie, de culoare cenușie. Începând cu anul 1917, pentru ținuta de campanie se introduce Casca Adrian, de model francez. Chipiul ofițeres era de tip „moale”, de campanie, confecționat din stofă verde-cenușie, de dimensiunile celui de postav negru, cu trese, având cozorocul din lac de culoarea fondului. Era prevăzut cu o singură tresă de mătase verde cenușie, circulară și verticală pentru
Uniformele Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/337186_a_338515]
-
responsabil medicul "Brutus Macavei"). Împărțirea efectivului s-a făcut în cinci companii. Cu scop de individualizare a soldaților, din 9 noiembrie 1918 comandantul acesteia a dispus renunțarea la la vechile însemne imperiale și purtarea în locul acestora la braț și pe chipiu a unei panglici tricolore cu inscripția „Legiunea Română”. În perioada 4-24 noiembrie 1918, comandamentul Legiunii a luat o serie de măsuri în ceea ce privește asigurarea unor condiții acceptabile de igienă, instituirea ordinii și disciplinei, echiparea și înarmarea, organizarea unei propagande active contra
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
-i descuraja pe ceilalți. În sălile de clasă franceze de modă veche, elevii care au un comportament necuviincios trebuiau să stea într-un colț al clasei, purtând un semn pe care scria „Âne” (măgăruș). Ei erau siliți să poarte un chipiu de bufon cu urechi de măgar, care avea câteodată o formă conică și era cunoscut drept „cap d'âne” (chipiul prostănacilor). În sălile de clasă tradiționale britanice și americane, acest chipiu, adesea marcat cu litera „D” ("eng. donkey"), era folosit
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
stea într-un colț al clasei, purtând un semn pe care scria „Âne” (măgăruș). Ei erau siliți să poarte un chipiu de bufon cu urechi de măgar, care avea câteodată o formă conică și era cunoscut drept „cap d'âne” (chipiul prostănacilor). În sălile de clasă tradiționale britanice și americane, acest chipiu, adesea marcat cu litera „D” ("eng. donkey"), era folosit ca simbolul rușinii pentru elevii defavorizați. Chipiul nu mai este utilizat în educația modernă. Cu toate acestea, alte forme de
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
scria „Âne” (măgăruș). Ei erau siliți să poarte un chipiu de bufon cu urechi de măgar, care avea câteodată o formă conică și era cunoscut drept „cap d'âne” (chipiul prostănacilor). În sălile de clasă tradiționale britanice și americane, acest chipiu, adesea marcat cu litera „D” ("eng. donkey"), era folosit ca simbolul rușinii pentru elevii defavorizați. Chipiul nu mai este utilizat în educația modernă. Cu toate acestea, alte forme de rușine sunt încă folosite pentru a pedepsii elevii, precum izolarea în afara
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
care avea câteodată o formă conică și era cunoscut drept „cap d'âne” (chipiul prostănacilor). În sălile de clasă tradiționale britanice și americane, acest chipiu, adesea marcat cu litera „D” ("eng. donkey"), era folosit ca simbolul rușinii pentru elevii defavorizați. Chipiul nu mai este utilizat în educația modernă. Cu toate acestea, alte forme de rușine sunt încă folosite pentru a pedepsii elevii, precum izolarea în afara clasei pentru o perioadă limitată. În timpuri trecute, arestații și deținuții erau cu regularitate deposedați de
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
formației s-a lansat în cel de-al doilea cântec al serii, „Touch Me”, Morrison a început să emită strigate de protest, forțându-și colegii să se oprească. La un moment dat, Morrison i-a luat unui ofițer de poliție chipiul de pe cap și l-a aruncat în mulțime; drept răspuns, polițistul a luat pălăria lui Morrison și a aruncat-o. Impresarul Bill Siddons își amintea: „Concertul avea o atmosferă bizară, de circ, era acolo un tip care căra o oaie
The Doors () [Corola-website/Science/300057_a_301386]
-
se intonează imnul național astfel încât durata sa să se suprapună peste procesul de înălțare a drapelului. Civilii își arată respectul printr-o poziție demnă; bărbații își descoperă capetele. Membrii organizațiilor cu uniformă stau în poziție de drepți; dacă uniforma cuprinde chipiu, atunci ei salută cu două degete. Purtătorii drapelelor de regimente își coboară drapelele lor în fața celui național. (Vezi video) Conform standardelor general acceptate de respect, drapelul național nu trebuie coborât în fața niciunei persoane. Trebuie avută grijă ca acesta să nu
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
recunoaștere a graniței și se interesează de la soldații de pază unde sunt posturile fixe de grăniceri (românești și sovietice) și dacă gheața este suficient de rezistentă. A doua zi dimineața, patrulele de grăniceri care inspectau malul Nistrului au găsit un chipiu de locotenent și un toc de revolver, iar pe gheață se vedeau urme ce duceau spre malul stâng al Nistrului. Nu se cunoaște cu ce s-a ocupat în Uniunea Sovietică, dosarul său de cadre de la Moscova menționând ocupația de
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
deruta criptanaliștii japonezi și dintr-o eroare a operatorului nu a fost îndepărtat de operator, ajungând la Halsey. Halsey a crezut că "LUMEA SE MIRĂ" este o critică aspră și sarcastică din partea lui Nimitz. Halsey s-a înfuriat aruncându-și chipiul pe punte. Șeful său de stat, contraamiralul Robert Carney l-a liniștit, spunând lui Halsey: "Opriți-vă! Ce naiba e cu dumneavoastră? Adunați-vă!" La ora 11:15 Halsey după mai mult de trei ore de la primul mesaj disperat în sfârșit
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Carol Davila, survenită la 24 august 1884. Statuia este turnată în bronz și are 2 metri înălțime. Carol Davila este reprezentat în picioare, în uniformă de general, cu sabia prinsă la șoldul stâng. În mâna dreaptă, îndoită la spate, ține chipiul, iar în cea stângă, un document făcut sul. Faptul că generalul Carol Davila este prezentat cu o mână îndoită la spate nu ține atât de estetica sculpturii, cât de o realitate medicală: Davila avea, în urma unui reumatism articular, un braț
Statuia dr. Carol Davila () [Corola-website/Science/327416_a_328745]
-
de luptă din Flandra. Bătălia de la Ypres a fost redenumită "uciderea pruncilor". În unele zone ale frontului, în ziua de Crăciun s-a stabilit un armistițiu în care soldații britanici, francezi și germani au fraternizat, jucând fotbal, făcând schimb de chipie, decorații și țigări, făcând fotografii, fiind un scurt moment de răgaz pe "pământul nimănui". Între zilele 17-22 august, armatele ruse comandate de Rennenkampf și Samsonov au atacat Prusia Orientala, obligându-l pe von Prittwitz să se retragă de pe poziția defensivă
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
potriveau cu stăpânii, cu oamenii de pe stradă și nici cu lacrele și lavițele lui de-acasă. Era stilul "tăițeilor fierți". Din aceste case se oprește pe lângă zidurile școlii de arte și meserii, încântat de uniforma impozantă a vreunui școlar-bursier, "cu chipiu cu ceaprazuri, nădragi cu vipuști și tunici cu nasturi de metal lucitor, încizmuit și cu potcovițe cazone", mult mai altfel decât ostașii de la 26 Rovine sau decât amărâții ce făceau de pază la penitenciarul Bucovăț. Colindă cimitirele, "unde pe lângă cruci
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
eu am fost copil Înfiat. Eu sunt născut În Caracal... Nu Înregistrați asta... $...$$ Când ne-au depus aici, la fabrica de cărămidă din Cluj, jandarmii cu pene, maghiari, Împreună cu Gestapo-ul... Atunci am văzut pentru prima dată soldat neamț, cu chipiul ăla așa și cu cizmele alea, am văzut primele crime... Oameni spânzurați la intrarea În ghetou - nu s-au spânzurat ăia singuri, că era scris În germană, maghiară și română: „Cine nu se supune așa pățește, aici se muncește”. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu vreun tablou sub pulover. I-am salutat deferent, exagerat, ipocrit. „Instituția prezidențială“ - suna ca un epitaf. Acum chiar mă stăpâneam cu greu. Te-apuca râsul când îi vedeai în uniforma lor bleumarin închis, cu epoleți mustăcioși, cu biluțe, și chipiuri cartonate pe dinăuntru. Mai ales femeile, jurai că le-au turnat într-un costum de ghips, cu revere de ipsos. Abia afară, am pus întrebarea care-mi stătea pe limbă: „Ai reușit să scoți ceva?“ „Cea mai clară poză făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se chema acum Poliție, și nu te mai oprea la controale generale. Se făceau „filtre tematice“, verificări în serie pe-o singură direcție, ca la ora de literatură. Băieții demarau din Udriște sau Candiano, se-aglomera orașul de bastoane și chipiuri, mai ales seara. Echipajele pândeau după colț, hoțește, în unghiurile moarte ale intersecțiilor sau după tufișuri, cu Passat-urile combi ca niște castraveți albi spoiți pe burtă cu tricolorul. Planul de-amenzi era sfânt, pe zone, categorii și interval orar. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu familii nobiliare și cumsecade, care încep în negura istoriei și se termină sub ochii tăi, într-o baltă de sânge. Pe-al treilea computer se înghionteau câțiva malaci cu mutre patibulare: un soi de milițieni aduși la zi, fără chipiu, dar cu pantofi cu găurele. Grupul forfotea lângă o dubă parcată pe faleză, în Constanța. Mașina părea scoasă din anii ’80: un Aro 144, cu ușiță rabatabilă și plasă de sârmă în dreptul geamului interior. Nu era nevoie să te străduiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
interiori fuseseră întăriți tot cu grătare de lemn, frecate cu peria; oriunde mergeai, te înțepa un miros acru, pișcăcios, de sodă caustică: parcă tot tramvaiul spăla rufe. La „Blauer Stern“, ne-am oprit. Vatmanul a deschis cabina, și-a luat chipiul într-o mână și servieta într-alta și, după ce a încuiat ușa, a coborât din tramvai. L-am urmărit cum traversează strada și pleacă liniștit, spre stația de metrou. Am rămas așa câteva zeci de secunde, singur într-un tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
staționeze 40 de secunde. După încă 10 secunde, am observat alt vatman traversând strada, din direcția opusă celei în care plecase primul. Omul s-a urcat tacticos, a deschis cabina cu propria lui cheie, și-a așezat paltonul în cuier, chipiul pe cap și-a închis ușile. După care a răsucit maneta și 38-ul a pornit din stație, imperturbabil, la minut. Am simțit că iau foc. Precizia asta dementă, de ceasornic reglat acum 300 de ani la Geneva, mă exaspera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Am ajuns la vreme, ne explică Gertrud. Peste câtva timp urmează să se schimbe garda regală. Într-adevăr, suntem martorii unui veritabil spectacol medieval. În acordurile fanfarei militare, o gardă de ostași în costume albastre, centuri și mănuși albe, cu chipiuri albe metalice, strălucitoare, terminate cu un cucui lucitor și ascuțit în vârf, cum aveau însă de culori gri-argintiu ostașii germani și austrieci prezintă onorul pentru două șiruri de călăreți, care preiau serviciul pentru următoarele ore. E un ritual cazon impresionant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
președinte, și l-am invitat odată la noi. Și m-a văzut, și m-a cunoscut, zice: „Cum să nu-mi aduc aminte de tine, sigur că-mi aduc”. Cum era Alexandru Paleologu În perioada aceea? Domnule, niciodată nu avea chipiul ăla mizerabil de pușcăriaș. Pe cap nu purta decât o bască, pe care tot timpu’ și-o ținea așa, pe o ureche... Și avea un prieten bun, tot bucureștean... probabil că s-au cunoscut Încă din libertate. Basmacian Îl chema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Jilava, comandant era colonelul Gheorghiu... Am fost de față la un moment dat când a venit la un fel de inspecție anuală, el și tovarășul Gheorghiu. Era un om mai vârstnic, cam În jur de 50 de ani, cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel și avea un miros vag de votcă sau de ceva... oricum, de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pretextul de a crea din ce în ce în mai multe posturi, plătite tot din punga lui, direct sau indirect. într-o țară care n-are export industrial țăranul muncește pentru toți: sigur și necontestabil. Dantela de Bruxelles, galonul de pe chipiul generalului, condeiul de fier cu care scrim, chibritul cu care ne aprindem țigara, toate ne vin în schimbul grâului nostru și acest grâu îl produce numai țăranul; grâul e productul muncei sale. Cu cât mai mulți indivizi se sustrag de la producerea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și care nu-i decât pretextul de a crea din ce în ce mai multe posturi, plătite tot din punga lui, direct sau indirect. Într-o țară care n-are export industrial țăranul muncește pentru toți: sigur și necontestabil. Dantela de Bruxelles, galonul de pe chipiul generalului, condeiul de fier cu care scriu, chibritul cu care-mi aprind țigara, toate-mi vin în schimbul grâului meu și acest grâu îl produce numai țăranul, grâul e productul muncei sale. Cu cât mai mulți indivizi se sustrag de la producerea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]