668 matches
-
ca pe cea mai primitivă etapă a civilizației, Însă pentru viața noastră, primitiv ar fi fost un dulce eufemism. Să-i spunem ciordeală și scormonit prin gunoaie. Era o muncă aproape sută la sută de noapte. Pozițiile de bază erau chircit, la pîndă și ghemuit. Mișcările corespunzătoare erau tîrÎtul, furișatul și năpustitul. CÎnd mi-a venit rîndul, am fost cuplat cu Luweena. Asta m-a bucurat, fiindcă ea mă tratase Întotdeauna cu indiferență, nici nu mă mușca, și nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
suprafața deșertului se zguduia. Era foarte frig, și ceva ca un pieptăn de gheață ne trecea prin blană. Era vîntul. Firește, Luweena, cu experiența ei mai limitată, ar fi trebuit să fie mai surprinsă decît mine. Mă așteptam să se chircească sau măcar să caște ochii de uimire ori să fie uluită În vreun fel, și am fost șocat s-o văd că pur și simplu miroase un pic aerul și o ia la trap după mama, de parcă era absolut normal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ele și hrana - folosesc termenul În sensul concret, literal - era mereu o problemă. Eram forțat să părăsesc În fiecare noapte prăvălia, să-mi adun curajul și să mă strecor pe sub ușa de la pivniță, ca să caut provizii În piață, să mă chircesc la umbră, să mă tîrăsc prin burlane, să alerg cît mă țin picioarele de la un loc Întunecos la altul. Jurnalul unui tîrÎtor de noapte. Pe măsură ce trecea timpul, zilele se făceau mai reci, apoi mai calde, și am Început să observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
unui pește Înfipt Într-o suliță, Moarte la Veneția. Altă solicitare l-ar putea trimite În capătul unui coridor, unde ar da colțul după un raft, ar face o fandare stînga În direcția literaturii pentru copii și adolescenți și apoi, chircindu-se, s-ar avînta spre dreapta - și acolo, vîrful săbiei lui s-ar Înfige În Cartea de bucate a lui Betty Crocker. O a treia Întrebare, de data asta din partea unei bătrîne În balonzaid, cocoșată și urîtă, are parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că nu aveam bărbie, obrajii păroși și, firește, fusese În stare să vadă dincolo de licărul din ochii mei și să intre direct În sufletul unui confrate, artist și om de afaceri ca și el. Restul zilei mi l-am petrecut chircit În adîncul ascunzătorii mele. Abia cînd am auzit ușa prăvăliei Închizîndu-se și apoi Încuiată și pașii lui Norman dispărînd pe trotuar m-am strecurat afară din Balcon ca să mă uit În jur. În luna aprilie cărasem tone de hîrtie ferfenițită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de pula. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Familia Domnul J.L.B. Matekoni era conștient de faptul că stătea chiar sub o creangă de salcâm. Se uită în sus și, pentru o clipă, văzu în cele mai mici amănunte conturul frunzelor proiectate pe cerul pustiu. Chircite din cauza căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe împreunate într-o rugă; o pasăre, o coțofană oarecare, slinoasă și ca vai de ea, era agățată ceva mai sus pe o cracă, cu ghearele bine fixate, aruncând săgeți din ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
odaie, că datorită lor, adică datorită domnișoarei K.F. și prințului, cei doi salcîmi, arbori unici în Vladia, înfloreau a doua oară în luna octombrie, că dacă n-ar fi această nemaipomenită poveste de iubire toate viile din Vladia s-ar chirci, ar da mana viței în ele și ar fi mai cumplit decît atunci cînd a fost cu dezastrul filoxerei... Și cîte altele nu se mai spuneau, sprijinindu-se între ele, hrănindu-se ca vîscul pe trunchiul unei realități care devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpânitori. Conștiința acelui gând Îl va copleși. Capul i se lăsă pe piept, umerii i se chirciră de parcă se aștepta la o lovitură (chiar fu aruncată o piatră) și se Încovoie și mai mult de spate. De‑ajuns ca gloata să simtă că l‑a părăsit curajul, că i s‑a frânt mândria. Scena provocă chiote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spus: — Dnă Clark? Apăsând cu degetele un punct de sub curea, a spus: — Au, ce doare... Privindu-l, rotind cablu tăiat, Bucătarul Asasin a spus: — Sper să fie cancer. Cu degetele încă în pantaloni, cufundat în pernele arabe, domnul Whittier se chircește cu capul între genunchi. Doamna Clark face un pas înainte, și zice: — Brandon? Și domnul Whittier alunecă pe podea, cu genunchii la piept, horcăind. Notăm cu toții în minte: „Brandon!”, pentru scena din film cu un actor celebru zvârcolindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ar fi făcut bucuroasă cale întoarsă, dar asta însemna recunoașterea înfrângerii. Continuă urcușul spunându-și, mereu, în gând: Nu e nimeni aici în afară de mine. E o prostie să-mi fie frică. Nu există vrăjitoare". Ajunsă sus pe buza podului, se chirci cu genunchii la gură și așteptă nemișcată să vină Dan s-o caute. Vezi să nu! Băiatul o ghici pe Ema, îl găsi pe Doru ascuns în cireș și după încă alte minute de zbucium îl dibui pe Silviu pitit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
inima în loc. Se așteptase ca pământul să se surpe și învățătoarea să cadă înăuntru, cu picioarele în sus. Oropsit al clasei, lipsit de apărare, Vându era bătut zilnic. Când femeia ridica mâna asupra lui, își încrucișa brațele în fața ochilor, se chircea și aștepta lovitura puternică a uriașei femei cu umilința unui câine. Mâna grea a învățătoarei îl dezechilibra și de multe ori Teodor cădea grămadă la picioarele ei. Colegul de bancă al Luanei era urât și pistruiat iar ea nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de nerăbdarea celor mari, copiii dădeau fuga, pe rând, la pătură și strigau din spatele ei, panicați: Nu-i gata! Să nu veniți aici! În sfârșit, se ridică cortina. Șocați, părinții încremenesc cu paharele la gură. Copiii, îmbrăcați în negru, stau chirciți pe covor, acoperiți de pălării înalte, cu boruri mici, negre. Încep să fredoneze unul din cântecele filmelor cu Charlot. Se ridică, pe rând, sprijiniți în bastoane. Se aliniază și pornesc spre masa spectatorilor, învârtind bastoanele și legănându-se, imitând mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe jos. Caietele ei lipseau. Se întoarse spre Violeta cu o privire de fiară. Dă-mi-le! Acum! Violența gestului o lăsă pe fată fără grai. Reuși să bâiguie: Sunt acasă. Ți le aduc mâine. Luana ridică pumnul. Cealaltă se chirci și strânse ochii. Îți jur! Ți le aduc mâine. Trezită din furie, Luana se liniști. Spuse doar scurt, metalic: Mâine. După-amiază ieși cu bicicleta. Alese un traseu oarecare, obsedată de gândul la Violeta. "Data viitoare o dau cu fundul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deloc de-a face cu alți copii. Îi Întâlnise În oraș, când mergea cu Karl la cumpărături, dar nu stătea niciodată să-i observe. Se lipea de Karl și ocolea privirile lor reci, neprietenoase. Când treceau În mașină, Îi vedea chirciți pe vine la marginea drumului, ferindu-se să nu le intre praful În ochi. Al teori, pe plajă, Îi zărea cum se stropeau unii pe alții În apa de lângă mal, de-a lungul după-amiezilor târzii, când marea e liniștită și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nu era o halucinație, În spatele mașinilor erau Într-a devăr soldați cu echipament de luptă, care se ghemuiau cu armele Îndrep tate spre inamicul imaginar. Unul dintre ei a trecut pe lângă becak-ul În care se urcase ea, apoi s-a chircit ca să evite vreun adversar misterios. Crengile care-i camuflau casca tremurau În vânt, iar radioul lui portabil hârâia din când În când. Margaret s-a uitat În jur, trecătorii priveau scena cu un aer plictisit; știau că exercițiile acelea n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe o rogojină de ratan Întinsă pe ciment. Din sforăise toată noaptea, excesul de adrenalină nu i se potolise decât pe la jumă tatea serii, când s-a prăbușit pe rogojină cu o pernă sub cap și cu alta pe burtă, chircit până În zori ca fătul În burta mamei. Cu câteva minute mai Înainte, Încă purtat de ultimele valuri de exaltare produse de dezlănțuirea din timpul după-amiezii, șezuse cu picioarele Încrucișate sub el, gesticulând și turuind vehement Împotriva lui Sukarno, vinovat că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
altfel s-ar putea s-o pățesc, să mă îmbolnăvesc de-a binelea, cum mi-a prezis Maria. Ciorba părea a fi bună. Se îndopase atâtea luni cu lecturi și-și neglijase digestia cu o superioară indiferență. Stomacul i se chircise, i se pliase, i se îngrămădise sub coastă, un măr, o felioară de pâine erau pentru el un adevărat chilipir, secreta acizi și mistuia totul cu un zel desăvârșit, apoi se strângea iarăși ghem și aștepta cu aceeași aleasă răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
picioare, nu le mai arăta nodurile reumatice, dintre coaste, de la subraț, nu mai ruga pe nimeni s-o maseze, poate chiar dispăruseră, dizolvate de acel suflu nou ce-i iriga sângele. Tatăl, departe de a se împăca cu situația se chircea în sine, se strângea ca ariciul, nu mai discuta cu vecinii pe stradă, nici cu colegii de birou, trecea ca o nălucă peste tot, afișând un calm aparent, dar era evident era foarte evident că fusese atins, fusese cumplit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unei pălărioare albe. O privi apoi pe Carmina cu nădejde, parcă-i trăgea cu insistență vorbele, i le capta înainte de a fi rostite. Omul se mai schimbă, murmură Carmina fără nici o convingere. Oare? întrebă Sidonia sceptică și fața i se chirci din nou și i se plie de riduri. Unde n-ar da Domnul, drăguță. Dar n-am eu inima aia, nu am, ce să fac? Poate sunt absurdă, poate ei îi este bine și eu mă frământ fără rost? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pic? Își încrucișă brațele cuprinzându-și șoldurile înguste, se cocoșă de parcă ascundea o durere. Fața toată pliată de riduri îi era imobilă ca o stană de piatră. Nu, nu mă înțelegi, strecură printre buze, n-ai cum. Cum ședea acolo chircită în fotoliu parcă era o șoricioaică bătrână și o clipă Carmina gândi că poate de la ea provenea mirosul de șoarece ce se simțea iute, pronunțat, intrat de mult în cărți, în mobilă, în stofa scaunelor, în varul de pe pereți. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea, trăgându-mi genunchii de pe podea și vârându-i sub bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se chirci, disperat s-o ia la fugă, dar întunericul, tăcerea și panica mă paralizau, țintuindu-mă locului. Am încercat să respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau toate frânte, hăcuite, sfâșiate, ferfenițite. Nu puteam auzi nimic și nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mișcare de care să vă pară rău după aceea, zice Curistul simțind tot mai tare încordarea lui Roja, nu e deloc bine să vă lăsați orbit de nici o patimă, îi recomandă Părințelul, în timp ce Roja simte cum întreg corpul i se chircește ca un arc sub presiunea nervilor, nu vă privește pe voi ce conturi am eu de reglat și cu cine, și dacă o să izbucnesc o fac pe barba mea, așa că fără alte comentarii, le spune, și pînă nu-mi pierd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la față. — Te verifică, asta face, spune Regizorașul triumfător, aici am vrut să ajung, nici acum nu ți e limpede? Poate că ar trebui să mă mai socotesc o dată, lasă Comandantul impresia că ar fi dispus să dea puțin înapoi, chircindu-se în fotoliu. — Nu te costă nimic o grupă sau două în sus sau în jos, începe să viseze din nou Regizorul, rupt de realitate, unu doi PSL-iști, cîteva foi de cort, ceva muniție, se îndîrjește. — îți dai seama
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd venise să-l viziteze în ultimul timp îl găsise dormind ziua în amiaza mare, chircit în fotoliul său de la birou, mirosind a băutură, uneori cu urme de vînătăi și julituri pe mîini și picioare. Își făcuse degeaba atîtea probleme, chiar dacă s-ar fi trezit, n-ar fi avut chef să-l întrebe nimic, în cel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-o! i-am răspuns înciudat. Și n-aș avea nevoie de nimeni! Dar cum să plec cu un picior beteag?! Abia mă mișc pe lângă casă!" "Un picior beteag?! Care? " spuse el. "Uite-l, ăsta, ce, nu se vede că-i chircit?!" și am dat să-ntind piciorul să-i arăt că nu se poate. Și n-o să mă credeți. În clipa aceea, cum mă uitam la el, și-a ridicat ochii spre cer, a chemat pe nume pe cineva îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]