689 matches
-
spaimă, momentul de singurătate care o să se întâmple, o alunecare moale, duioasă ca un cântec, când ultimele roade sunt putrede pe tâmple. Atât amar de ani, înțelepciune, zidit-ai înăuntru un templu prea umil și nu mi-ai dat puterea, chircită-n rugăciune, să pot privi cerul, cu suflet de copil !. Referință Bibliografică: Să pot privi cerul / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate
SĂ POT PRIVI CERUL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1472795542.html [Corola-blog/BlogPost/381530_a_382859]
-
cam naiv, ce-i drept, care, nimic n-a înțeles Când Dumnezeu, dintre cei mulți, să-mi fie tată, l-a ales. Săraca mama nu avea nicio putere-n fața lui Când furios îi reproșa că aș fi fata nu știu cui; Chircită lângă geamul mic îl ascultam cu frica-n sân Ca sluga care a greșit în fața crudului stăpân. Nu-nțelegeam de ce striga în miez de noapte, ca năuc Să plec din casă, și-unde văd cu ochii-albaștri, să mă duc. Mult
COPIL CUMINTE-AM FOST...ŞI-ATUNCI, DE CE? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/violetta_petre_1449467258.html [Corola-blog/BlogPost/342708_a_344037]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XVIII Lupta lui Mărțișor cu vitejii lui Soare-Împărat În timp ce furiosul împărat încerca să-și înduplece fiica de a renunța la plecarea cu Mărțișor, bietul flăcău și prietenul său rezemau un perete din apropierea unui cuptor, chirciți pe vine, căzuți pe gânduri. Norocel avea ochii plânși și nici nu mai avea putere să scâncească. Îi spuse lui Mărțișor : - Auzi, tu, cât de ticălos este acest nemernic de Soare-Împărat! Noi, spioni ai Iernii! Cred că l-a învrăjbit
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423776427.html [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
întoarce nu mai există iar eu nu mai pot zbura. Înaintez prin nisip dar se pornește împotriva mea un vânt care mă trîntește cu putere pe jos. Simt cum nisipul îmi intră în ochi, în păr și în gură. Mă chircesc la pământ ca un melc și las nisipul să mă acopere. Știu că este sfârșitul și aici va fi de acum încolo casa mea. Devin o dună de nisip la fel ca celelate. Un ultim gând îmi trece prin minte
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 by http://confluente.ro/Reintoarcerea_hanei.html [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
gândea dacă acum este momentul să-l scuipe-ntre ochi și să-i spună: mulțumesc pentru grijă! Dar se abținu.La sfârșit mormăi cu capul în jos: bine,vă salut! Când a ieșit din Combinat, a simțit cum i se chircește sufletul. După câțiva pași,s-a întors și a privit lung spre poartă...pe unde intrase și ieșise...ziua...și noaptea...aproape treizeci de ani. Parcă, cineva îl strângea de gât. Parcă inginerul Breazu, sau Bălțatu se repeziseră la beregata
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1431286875.html [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
n-are de-ale zeului cumplite gheare numai sângele-l transmitem, doi cu doi, redând suflare în anotimpuri fericite ne petrecem în putere viețile înmugurite fără nemurire-a cere doar în iarna cea geroasă ne-amintim că suntem unici ne chircim, ne ofilim, în genunchi să plecăm, pudici spre-a neantului neștire, cu umila noastră soarte lăsând pe pământ ideea-mbătrânirii fără moarte Zeul acesta-amăgitor îți va da, totuși, o șansă frumusețea-ți s-o strecori la urmași ca într-o
SONET 19 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1452709211.html [Corola-blog/BlogPost/340338_a_341667]
-
DE OMĂT, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. O palmă de omăt ascunde calea O palmă de omăt ce-a nins grăbit, A-ncremenit sculptată-n gheață valea Și pomul de la geam mi s-a chircit. Aleasă broderie ai, pădure, De franjuri țurțurânde și de nea, Cărări ascunse-n păturile sure Pe care le mai calc cu talpa mea... O veveriță neagră și flămândă Cu frică țopăind spre un pociumb Mai face-un salt, mai stă
EMILIA AMARIEI by http://confluente.ro/articole/emilia_amariei/canal [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Și pare totul alb ca părul mumii Ce-ascunde-n el tăceri ca de mormânt... Citește mai mult O palmă de omăt ascunde caleaO palmă de omăt ce-a nins grăbit,A-ncremenit sculptată-n gheață valeași pomul de la geam mi s-a chircit.Aleasă broderie ai, pădure,De franjuri țurțurânde și de nea,Cărări ascunse-n păturile surePe care le mai calc cu talpa mea...O veveriță neagră și flămândăCu frică țopăind spre un pociumbMai face-un salt, mai stă puțin la pândăPrivind
EMILIA AMARIEI by http://confluente.ro/articole/emilia_amariei/canal [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
i-a făcut pe oameni verticali, pentru că ei să poată vedea Cerul. Pe mine viața mă face să simt uneori că stau cu capul plecat în pămînt, deși Cerul este deasupra mea un fel de astrogramă, în fața căreia cuvintele se chircesc de neputința în cumpănă cu drumurile atît de parfumate ale poeziei parnasiene și iată că lucrul de care mă temeam se întîmplă clipă se sparge, se preface în ceea ce pierd neîncetat, o tăcere pe care-o simt dincolo de auz în
DESPRE LUCRURI AŞA CUM SÎNT, ÎN FUNCŢIE DE NATURĂ... de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_lucruri_asa_cum_sint_in_functie_de_natura_.html [Corola-blog/BlogPost/375125_a_376454]
-
la vaduri noi să-și sape, Isi ies din fire râuri și năpădesc pe noi Parcă-a venit potopul din vremea de apoi. Ce-a mai rămas pe câmpuri acum e nimicit, Nu mai dau roada pomii, florile s-au chircit, Ici colo câte-o frunză mai cere vieții drept Și-încearcă prin furtună să țină vieții, piept. Natură nu mai poate în lupta cu știința Nici omul nu mai poate căci și-a pierdut credință. Tot încercând să fie cu
VREMURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1465796897.html [Corola-blog/BlogPost/378798_a_380127]
-
o durere, cine e mama lui și atunci mi-a răspuns, gâtuit de emoție dar mândru: -Sunt băiatul Linei și am venit să-mi conduc mama spre cele veșnice. Parcă mi se prăbușise cerul! În sufletul meu de adult se chircise durerea, ca într-o patimă răstignită pe buzele unei mănăstiri. El, renegatul îi îmblânzea acum sufletul celei care nu vruse să-l vadă niciodată... Referință Bibliografică: El, renegatul îi îmblânzea acum sufletul... / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1453192442.html [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
Berni cu burta la gură, îi venise la început să pice din picioare de uimire. Isprăvind lectura scrisorii, simțise cum o gheară de fier, rece, îi încleștează inima. Nu ți-e bine? îl întrebase neliniștită Ingrid, văzându-l că se chircește cu mâna la piept. Cred că vom avea ceva probleme cu casa, îi spusese el, evitând să dea amănunte despre suferința lăuntrică ce-l încerca. Se străduise să lămurească lucrurile, scriind și el, apoi la telefon, căci Sigi își instalase
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
se zbătea lângă ea, nefiresc. La început crezu că visa urât. O mângâie pe frunte, dar tremurul deveni mai puternic. Întoarse copilul cu fața spre ea și înlemni de groază. Ochii măriți ai fetiței priveau în gol, în timp ce trupul se chircea spasmodic, ca al unei marionete trase cu furie de ațele care o conduceau. - Nu mi-o lua, Doamne! Nuuuu! O duse urgent în baie, îi umezi fața crispată cu apă rece, o pălmui ușor: - Trezește-te, puiule, o sperii pe
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1420614577.html [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
de la capăt cu lucrul. Dar ce i-a venit ei în minte? S-a făcut profesoară de limba rusă, auzi tu? Că era la căutare după război. Îi plăcea să i se spună Anna Georgevna! Ca să vezi!... Un fotograf se chircise în fața noastră, îl mai văzusem, cutreiera plaja de la un capăt la celălalt, însoțit pretutindeni de un câine-lup alsacian năpârlit, pe care copiii se repezeau să-l mângâie spre disperarea mamelor lor. O poză de la mare, domnilor, ne îmbiase băiatul, gata
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_1_dan_florita_seracin_1342536471.html [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
puțin din lumina ochilor Apoi din auz, din puterea mușchilor Se răresc firele de păr, dar și bătăile inimii, Oasele se pulverizează, somnul se micșorează, Traheea se îngustează și chiar intestinele se lenevesc splina, ficatul, rinichii își uită menirea, se chircesc Creierul e ultimul Amic care te însoțește El lucrează, coordonează Dirijează trupul rănit de bătrânețe Încă trăim, sperăm, visăm, dar Sfârșitul spectacolului e aproape Așteptăm doar gongul final, Căderea cortinei grele de pluș, Ultimele aplauze ale celor care ne-au
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 by http://confluente.ro/harry_ross_1462877160.html [Corola-blog/BlogPost/381303_a_382632]
-
să lunece printre căldările de fum ale începuturilor... mai lasă mâinile cu degetele destinse, să simtă culorile, punctele, liniile și chipurile rătăcitoarelor necuvinte. și mai lasă... lasă fereastra deschisă jocului imaginilor când sunetele redevin picuri de rouă într-un trup chircit în așteptări. se vor aduce ofrande artiștilor prea plastici pentru a schimba penelul, cu bagheta de ametist a gândului curat, în ruga mireanului, în plină frică de absolut. cu sângele clocotind a uitare, va accepta uimirea ca pe viața simplă
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atingi.html [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
mea va merge la Craiova, va ajunge om mare!” Când nu învăța, Romelia își ajuta mama la treburile gospodăriei. Mama spăla, Romelia căra surcelele, lemne și cărbuni din magazie. Ca să le aducă trebuia să umble prin frig. Romelia se zgribulea, chircindu-se, apoi, ușoară ca o pisică își ținea respirația și în goană mergea până în magazie și înapoi cu brațul cu lemne, roșie ca focul, la înapoiere simțind că îi este chiar cald. Apoi avea grijă de cea mică, dându-i
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1456931496.html [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
Îmbrăcate-n învolburate mătăsuri grele Și bolta amorțită se-nfașă-n blană albă Să-i țină-n izolare de cald și de tăcere. Steluțe pufoase te-opresc în loc, de vrei să treci. Nehotărâtă, privirea se-nvârte printre fulgi, În timp ce se chircește-n ochi, de-atâtea lacrimi reci, Lumina în haină nouă (de-abia de poți s-o smulgi). Printre sitele iernii se zbat flori de narcise! Crește pământul surpând goluri în albe spume... Aburii se sparg lunecând pe aripi de vise
FEBRUARIE ÎN JOC de LIA RUSE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1422793036.html [Corola-blog/BlogPost/376065_a_377394]
-
crezând că au fost pedepsiți să ispășească pe nedrept pedeapsa celuilalt... Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 (1980) Loviți, oamenii se întunecă, ceva străin pune stăpânire pe ei, le spulberă frumusețea privirii, le ia surâsul, le chircește sufletul și le desfigurează chipul. Marin Preda în Viața ca o pradă Există astfel de bărbați peste care dă norocul de le iese înainte o femeie ca un vis și trăiesc lângă ea și îi fac copii fără cea mai
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1430903451.html [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
o bună zi va trebui să pierim... gândim! dar această bună zi o să fie cândva, pană atunci, ehe, mai e!... și continuăm prizonieri ai forței noastre vitale să urmărim nemăsurat cu secreta și puternica lupă, gesturi și cuvinte care ne chircesc sufletul! citat din Marin Preda Politica mea e să nu fac politică. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Ceea ce este, este, ceea ce nu este, nu este! Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) A ști
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1430903451.html [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
noaptea asta? ... Toată noaptea? ... Hm! Da, da... sigur... E mașina lui? ... La Secție, da?... Bine, vin cu domnul procuror de îndată... Mulțumesc! ... Da, da... vă salut! În salon s-a instaurat o liniște mormântală în momentele imediat următoare. Fata se chircise de tot, panicată, în brațele grijulii ale mamei sale, iar aceasta îl fixa încremenită pe polițist, lăsând a i se citi pe față doar nedumerire și neîncredere. - L-au descoperit și reținut pe nenorocit, doamnă. E la secție, deja. Va
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1435401871.html [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
sparg dimensiunea ce m-a ținut închisă, Să îmi împrăștii toată ființă, în văzduh. Nu mai găsesc cuțitul ce nimicește ceață, L-am rătăcit prin lume, sub malul unor bălti, Lăsând să cadă storuri, mi-e neagră dimineață, Mi se chircește trupul sub rană unor dălți. Văd uneori tunelul care m-ar duce-acasă, Inelele vibrânde cum se rotesc în jur, Dar nu știu să-mi iau zborul, iar lanțurile-apasă, Apoi își pierde calea divinul ei contur. Sunt plumbuit în mine că
IAR TIMPUL E-O MINCIUNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1470164907.html [Corola-blog/BlogPost/374150_a_375479]
-
un negru spălăcit al unei pălării ce amintea de un violet suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei a cărei față nu se vedea. Pe unul din cele patru scaune de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul plecat și răsucit, în încercarea de a se răzima pe umărul dinspre geam pentru a ameliora durerea ce-o simțea permanent la baza gâtului, dar și pentru a putea urmări cu privirea încețoșată mișcarea copacilor de pe marginea drumului
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 by http://confluente.ro/Partajul.html [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
se naște în el o dorința oarbă și aprigă de răzbunare. Îi tremurau mâinile pe sticlă la fiecare altă înghițitură și pândea cu înverșunare, dintr-un loc mai retras, intrarea localului. Când i-a văzut apărând în cadrul ușii, s-a chircit într-o încordare proprie felinelor sălbatice ce-și pregătesc atacul. Erau toți. Doi bărbați tineri și trei adolescente, așa cum a presupus el după vocile auzite. Din păcate, nu au staționat în fața localului și nu s-au despărțit. Au mers toți
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_6_marian_malciu_1326823158.html [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
din fața lui. Auzind vocea Violetei, când a răspuns „prezent” cu hotărâre, a avut o tresărire prin care umerii i s-au ridicat și bărbia i-a coborât mai mult spre piept. A intuit că îl privește și, involuntar, s-a chircit și mai mult. Violeta îl văzuse de când a intrat în sală, dar nu s-a manifestat în vreun fel. Pe fața ei nu se putea citi nimic, deși simțea cum inima îi bate mai puternic. Și-a stăpânit foarte bine
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_6_marian_malciu_1326823158.html [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]