233 matches
-
murit de bucurie a doua oară... — Unde să vadă moșu-tu americani ? se interesă Chisăliță, sperând că n-a înțeles bine unde bate Pârnaie. Ce, era afganistanez ? Dar lunganul îi spulberă îndoielile : Hai, puneți mâna și trageți capota aia afară... Chisăliță înghiți în sec, privind cu ochi împăienjeniți. — Șefu’... îngăimă. La asta, când era bună, împingeau vreo trei sute de cai... — Așa, și... ? — Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebui o herghelie întreagă... — Cât face un măgar în cai-putere ? întrebă Pârnaie. — Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând resemnat semn piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu izbutiră decât să zgâlțâie nițel cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, însă nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii, care, prin tablele ei clăpăuge, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltând amândoi cu înverșunare, zgâlțâielile fură mai zdravene, dar mașina, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dar fața îngrozită era doar a lui și ochii i se făcură cât cepele când văzu portiera deschizându-se de-a binelea și o siluetă strecurându- se prin deschizătură cu o repeziciune care sugera furie. Priviră tâmpi la arătarea aceea, Chisăliță trase de pantalonii lui Pârnaie, cum îi veni, după înălțime, la îndemână : — Șefu’... șopti. Rușii ăia nu erau mai blonzi ? Întrebare nu lipsită de temei, căci arătarea părea plămădită din funingine, cu părul ca niște ghemotoace de câlți, cu ochi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de rus, și doi, că nu semăna a fantomă, în general. Îngână, cu gâtul uscat : — Ce zice ăsta, șefu’ ? Răspunsul veni tot de la arătarea care strângea în mâini portiera : — Ja care, nașparlo ! Simțindu-se apărați de caroseria mașinii, Iadeș și Chisăliță apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte, și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cap și atunci Faraon o aruncă disprețuitor pe jos. Continuă cu buzunarul stâng, unde găsi ceva mărunțiș. Calu făcu iarăși semn, primi bănuții, apoi îi întinse unul, făcând semn și spre Marchiză, care își primi partea. Fu apoi rândul lui Chisăliță. Faraon îl apucă pe pitic de brăcinari și-l săltă. — Pe bulangiii ăștia doi lasă-i, că pierdem vremea, hotărî Calu, spre nemulțumirea lui Faraon, care avea o grămadă de vreme de pierdut. Așa, continuă Calu fornăind, și cum ziceați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe pitic de brăcinari și-l săltă. — Pe bulangiii ăștia doi lasă-i, că pierdem vremea, hotărî Calu, spre nemulțumirea lui Faraon, care avea o grămadă de vreme de pierdut. Așa, continuă Calu fornăind, și cum ziceați... Nu ziceam... îndrăzni Chisăliță. — Foarte rău... Și, dac-ar fi, ce-ați zice ? De-o pildă, ce pușca mea căutați aici ? — E movila noastră ! strigă Chisăliță, cu glasul lui pițigăiat. Noi am văzut-o primii... Calu își făcu privirile roată și slobozi un nechezat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care avea o grămadă de vreme de pierdut. Așa, continuă Calu fornăind, și cum ziceați... Nu ziceam... îndrăzni Chisăliță. — Foarte rău... Și, dac-ar fi, ce-ați zice ? De-o pildă, ce pușca mea căutați aici ? — E movila noastră ! strigă Chisăliță, cu glasul lui pițigăiat. Noi am văzut-o primii... Calu își făcu privirile roată și slobozi un nechezat sălbatic. Încurajați, ceilalți începură să râdă pe diverse voci, mai puțin Magdalena, căreia tusea i-o luă înaintea râsului, și Mierlă, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
potrivită în care să-i așeze pentru a-i hăcui. — Bine, hotărî Calu. Ziceți că-i al vostru mormanu’, atunci așa să fie. Luați-l în spinare și cărați-vă de- aicea cu el ! — Ba cărați-vă voi ! se oțărî Chisăliță, mirându-se singur de curajul lui, dar ascunzându-se după Pârnaie, care nu părea însă dispus să-l ia asupra sa. — Bă, juma’ de buletin ! rânji Calu, făcând un pas înainte. Ai vărsat vorbele astea din tine înainte sau după
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bună. Și-acuma uite-o câtă e, că nu mai știi care e orașul și care gunoiul... — Aici, unde suntem noi, e adevărul și viața, hotărî Isaia. — Of, devla, devla, se văită Faraon, strângând portiera în brațe. — Auzi, tataie, ricană Chisăliță, căruia ciuda nu-i trecuse. Ziceai că te-a căutat moartea pe-acasă și nu te-a găsit ? — Ba m-a găsit, răspunse Bunelu, căci era obișnuit cu întrebări de felul ăsta. Da’ era o moarte mică, uite, cam cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a căutat moartea pe-acasă și nu te-a găsit ? — Ba m-a găsit, răspunse Bunelu, căci era obișnuit cu întrebări de felul ăsta. Da’ era o moarte mică, uite, cam cât pentru pitici ca tine. — Băga-mi-aș ! sări Chisăliță, cu pumnii strânși. I- auzi, Marchizo, necheză Calu. Ai un client... Marchiza râse, lovindu-se peste pulpele încrucișate turcește. Chisăliță se îmbujoră și lăsă pumnii jos. Citi în privirile înjumătățite ale lui Isaia presimțirile morții mici de care pomenise Bunelu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebări de felul ăsta. Da’ era o moarte mică, uite, cam cât pentru pitici ca tine. — Băga-mi-aș ! sări Chisăliță, cu pumnii strânși. I- auzi, Marchizo, necheză Calu. Ai un client... Marchiza râse, lovindu-se peste pulpele încrucișate turcește. Chisăliță se îmbujoră și lăsă pumnii jos. Citi în privirile înjumătățite ale lui Isaia presimțirile morții mici de care pomenise Bunelu și se așeză, cu năduf. Iadeș își goli buzunarul de semințe, le vărsă în fes și începu să le crape
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bine, moșule, dacă e de-atâta vreme groapa asta, de ce n-au mutat gunoiul de-aici ? — Io cred că la început le-a fost frică. După aia au văzut că merge și-așa. — Adevărul e, se băgă în vorbă și Chisăliță, că ți se face frică dacă te uiți așa la ea, cât un munte. Și cu fumurile astea, parcă respiră. Acuma zici că se scoală și vine peste tine... — Odată a explodat înăuntru, spuse Bunelu. Gunoaiele au țâșnit până la cer
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cer, trei zile a plouat peste oraș cu tot felul de drăcii, cârpe, ghemotoace și mucigaiuri... Și-a mai explodat și altă dată, dar mormanul crescuse prea mare și s-a surpat doar pe dinăuntru. Da’ ce-o fi ? întrebă Chisăliță, speriat de-a binelea. — Sunt bombele de la avion. Alea pe care n- apucase încă să le arunce peste rafinării. Nu știu cum, da’ când a căzut avionul, n-au explodat toate... — Te pomenești că a mai rămas vreuna... N-a mai rămas
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai întâmplat. Zice că s-au interesat cam câte bombe putea să care avionul ăla și au numărat... De-acuma nu se mai întâmplă nimic, lucrurile or să rămână cum sunt. — Măcar de n-ar fi mai rău... se resemnă Chisăliță. — Or să vină într-o zi să ia gunoiul de-aici, nu vezi că ajunge până la cer ? mai zise Bunelu, răsucind un fir de păpădie în colțul gurii. Da’ acuma-i degeaba, oamenii s-au obișnuit să le care aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în bocanc. Ridică din umeri : De colo colo, spuse. — Și încotro mergeți ? — Păi, dacă nu știm de unde venim, de unde să știm încotro ne ducem ? — Da’ de ce-ți spune Pârnaie ? — Da’ ție de ce-ți spune Calu ? La întrebarea asta, Chisăliță nu se putu abține și pufni în râs. Lipițanul îi aruncă o privire cruntă. — Nu mi-a zis Calu de când m-am născut... — Nici io nu m-am născut în pușcărie... Lovit de o revelație, la auzul acestei discuții pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adăugă și Bunelu, nici nu-mi mai aduc aminte. Poa’ să mă duc odată pe-acolo pe unde m-am născut, să întreb pe careva, poate știe de la străbunică-su. — Io nici nu știu pe cine să întreb, se dumiri Chisăliță. — Cum pe cine ? Pe tac-tu ori pe mă-ta, spuse Isaia. Apoi, cu o solidaritate lesne de înțeles : Sau pe popa care te-a botezat... — Păi, după cum m-am născut io, căută Chisăliță să-și amintească, cred că taică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe cine să întreb, se dumiri Chisăliță. — Cum pe cine ? Pe tac-tu ori pe mă-ta, spuse Isaia. Apoi, cu o solidaritate lesne de înțeles : Sau pe popa care te-a botezat... — Păi, după cum m-am născut io, căută Chisăliță să-și amintească, cred că taică-meu a fost un pod, iar maică-mea o șină de cale ferată... — Atunci mai bine fără popă, admise Isaia. Putea să te boteze vreun tren. — Uite că asta nu se putea, chibzui piticul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de ea, că e o cale ferată părăsită... — Da’ dacă stau io să mă gândesc, intră și Iadeș în discuție, ceva tot tre’ să fi fost, măcar o drezină, altfel nu tăia așa strașnic din tine... — Băga-mi-aș, începu Chisăliță, ca de fiecare dată când urma să spună ceva solemn, dacă tu poți să faci două lucruri deodată ! Ori stai, ori te gândești. Așa că stai pe câlții tăi și ia-o mai ușor cu gânditul. Eliberat astfel de o povară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și aduse un pumn de măsline pe care le lăsă, mândru, să picure, una câte una, ca să pară mai multe. Calu privi, cu oarece nemulțumire, dar nimeni nu se mai urni. — Păcat că astea nu-s bune de mâncat, observă Chisăliță, privind spre muntele care se înălța lângă ei. — Ba să nu crezi... spuse Bunelu, pe care îl încerca duioșia față de mormanul de gunoi. Numai că azi a fost o zi proastă. Au trecut de dimineață haitele de câini, nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigă pe cei doi Puțică. Ei întinseră brațele, același pentru fiecare, adică unul brațul drept, celălalt brațul stâng, și Calu șterse lama de câte o parte pe mâneca fiecăruia. Hai, spuse, potoliți ! Se năpustiră ca la un semn, Iadeș și Chisăliță, luați prin surprindere, rămaseră mai la urmă și se înghiontiră printre ceilalți. Stai ! strigă Calu și încremeniră toți cu dumicatul nemestecat în gură. Calu împărți câteva scatoalce, își luă un coltuc mai mare și o conservă. De cum se întoarse cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se împăcaseră. Apoi Calu trase un râgâit prelung, ca un boncăluit de cerbi. Și acum să fim serioși, declară el. Mierlă ciuli urechile și slobozi câteva chemări lungi, de turturea. — Mai bine zi ceva ciorilor ălora care zboară pe deasupra, observă Chisăliță. Zi-le să plece, nu-mi plac ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor, observă Isaia, între două sughițuri. Adică înțelege ce spun, dar o vorbește stricat. Nu putem să-l lăsăm să se facă de râs. — Cum ? se minună Chisăliță. Tocmai pe limba ciorilor nu știe ? Păi, asta e la îndemâna oricui, pe limba ciorilor, la păsări e cum ar fi engleza la noi. Ba deloc, spuse Isaia, luându-l pe după umăr pe Mierlă, care părea neajutorat. Ciorile, după sunet, vorbesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia poate să înceapă. Îl luă pe Chisăliță în spinare, apoi se săltă pe picioarele dindărăt. Cavalerul ridică sabia, statuia ecvestră era perfectă, lui Chisăliță i se împurpurară obrajii, îi venea să plângă. Nimeni nu-l ridicase vreodată atât de sus, nu se simțise niciodată atât de important
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia poate să înceapă. Îl luă pe Chisăliță în spinare, apoi se săltă pe picioarele dindărăt. Cavalerul ridică sabia, statuia ecvestră era perfectă, lui Chisăliță i se împurpurară obrajii, îi venea să plângă. Nimeni nu-l ridicase vreodată atât de sus, nu se simțise niciodată atât de important și de aceea și căzătura, când armăsarul îl scutură din șa, fu pe măsură. Veni, apoi, Bunelu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-o zice... Când îl apucă e nasol... Trebuie să-l ținem legat vreo două- trei zile. Pe urmă redevine pasăre de-a noastră, vrăbiuță sau guguștiuc, și se potolește. Altfel nu-i băiat rău... — Face și ouă ? se interesă Chisăliță, doar pentru a intra în conversație. — Nu-i da idei, zise Isaia. Se apropie de foc și-și deschise cărțulia de rugăciuni, silabisind din vârful buzelor. Își făcea, din când în când, câte o cruce largă și continua, absorbit. — Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]