156 matches
-
există mai multe feluri de sărbători: legale, nelegale și întâmplătoare. Mai ales astea, întâmplătoarele, îmi cam dau insomnii, nervozitate, dureri de cap... Acum, însă, e liniște, liniște profundă. Ce mult aș vrea să aud măcar în surdină, un magnetofon, un chiuit, un tropăit ca la sârbă ori... Noaptea asta n-ar mai fi așa de înspăimântător de calmă. Iau o țigară și mă strecor în bucătărie. Cel puțin acolo nu mai aud ceasul. Numai sfârâitul intermitent al țigării. Și poți simți
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
eu la el mă uit și, din Proclamație, punctul opt, (oto, eight, huit) mi se arată și îmi face cu ochiul șmecherește. "Măi, măi", îmi zic, și pe vârfuri trec pe lângă investitorii FNI care direct în ureche îmi strigă anumite chiuituri cu hoți și alte daravere; "securitatea face și desface în țărișoara noastră", îmi spun și mă pălește o reverie: oare ce fel de bunuri personale o fi având dom' Camenco, ce bibelouri și ce alte felurite bunuri personale o fi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
botul în pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta a pajiștii, lăsând loc liber. Pe drumul dinspre pădure venea cireada calmă a vacilor, purtându-și domol ochii umezi și coarnele ucigătoare. Constatând
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa de bani, zvâcnind să se atârne de lampadarul cu cinci brațe și cu patruzeci de becuri care, abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o crescuse, în frica lui Dumnezeu, gospodină și harnică. Aglaia îl trase pe Stere deoparte. Venise timpul să pregătească patul miresei. - Gata, ginerică? - Da. - Acum să te văd! și făcu din ochi. Se amețise puțin și vorbea împleticit. Cârciumarul ascultă chiuiturile mesenilor, încurcat și obosit de vin. Femeia gunoierului îl învăță cum să se poarte, cum s-o dezmierde, că era tânără și nu trebuia s-o sperie. - O iei binișor, pe departe. Îi mai ajuți, o mai pupi, ea o să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nimeri lângă Didina, care-l ținea pe staroste în brațele ei. Stăpânul adormise, legănat de trapul ușor. Nu spunea nimic pungașul. Privea numai cerul albicios și salcâmii despuiați ai Griviței. Copitele cailor loveau caldarâmul și în celelalte trăsuri se auzeau chiuiturile hoților. Lămpile albastre cu gaz aerian lăsau sub ele, pe trotuarele pustii, umbre albastre. Birjarii întrebau din când în cînd: - Încotro? - Înainte, făcea Gheorghe și iar se lăsa pe spate, fumând. - Dii! îndemnau vizitiii caii somnoroși. Răceala dimineții învinețise obrazul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
refuza în contingențele ei. Dacă secolul trecut nu era dominat de o sete oarbă de imitație, de superstiția modei, a arderii etapelor, a "ajungerii" celorlalte neamuri, am fi rămas poporul obscur și lamentabil care a înțeles universul prin doină și chiuituri. Voința însă de a avea totul deodată, de a te pune în rând cu lumea, exprimă o sete de istorie la un popor care n-a trăit, o dorință arzătoare de a-și umple golurile cu o iuțeală maximă, de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e vocea fericirii depline pe care nu o au decât copiii atunci când se joacă. Țipetele ei, născute din nesațul jocului, tropăitul de la un capăt la altul al curții, tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci când se adresează câinelui, chiuitul strident care acompaniază când și când puseurile de excitație ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfințiturilor care pătrunde prin geamul deschis de la bucătărie și ajunge, trăgîndu-mă vertiginos către vârsta copilăriei, până la biroul meu. Iar dimineața, când deschid ochii, primul lucru pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Întreținerea culturilor se realiza prin aplicarea a două prașile cu sapa. Toamna, după coacere, popușoii erau tăiați, transportați acasă cu căruța și depozitați pe arie. În serile de toamnă, aceștia se dezghiocau în cadrul clăcilor. Când se auzeau cântece și chiuituri, era semn că începuse claca la cineva în sat, seara următoare mutându-se la un alt vecin. Clăci se organizau și cu ocazia prășitului pentru „a scoate popușoii din buruiană”. Știuleții erau depozitați în coșare împletite din nuiele și, mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Oncești și doi la Dealul Perjului. Până la colectivizare, zeci de fântâni cu cumpene scoteau apa din puțuri special amenajate, pentru a uda grădinile de zarzavat. În grădinile de la șes se instalau colibe pentru supravegherea grădinilor. Focurile din noapte, cântecele și chiuiturile creau o atmosferă pe care anii copilăriei nu o pot da uitării. PĂSTORITUL Meleagurile comunei au oferit condiții favorabile pentru dezvoltarea unei vieți pastorale și, în special, în satele Tarnița și Satu-Nou, având zone de pădure, cu poieni și curături
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
vă fie de folos Și-o mică bute de vin Să vă fie voia deplin.” Nașii, la rândul lor, dădeau finilor un „suflet” - o oaie, un purcel sau o vițică. „Găina” bine prăjită, vestita „cloșcă”, se joacă spre dimineață, cu chiuituri specifice, pentru care nunul plătește bine pe bucătăreasă. Nunta își urmează cursul, se iese cu jocul afară, se formează o horă mare românească, la care iau parte toți nuntașii. Se aud iarăși strigături: "De ce joc, de ce-aș juca Pare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
el că este vânător, halal...” Dar Lupău acum nu-l mai asculta, detunătura ceea de armă parcă i-ar fi dat un semnal, desfăcu dintr- o mișcare dopul damigenei și bău îndelung fără oprire. Muzica începuse iar să cânte iar chiuiturile și tropotitul picioarelor în bătătură inundară iar satul până departe sub geana pădurii. A băut până simți că-i plesnește stomacul, apoi puse cu mare atenție dopul și așeză damigeana lângă peretele hambarului. Vârtejul oamenilor din curte deveni din ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la fugă, îl pune pe drac să se întreacă cu un iepure, despre care spune că e copilul lui cel mic. La proba de trântă dracul se întrece cu ursul, așa-zisul unchi al lui Dănilă. Se întrec și la chiuit, prilej cu care Dănilă îl leagă pe drac la ochi și la urechi, pasă-mi-te să nu asurzească, și-l lovește cu o drughineață de stejar până când fuge în iaz. Un alt drac îi cere lui Dănilă să se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
iertăciune de la părinți (moment emoționant) după care alaiul pleca la biserică. Pe mire Îl luau În primul car nănașele, iar pe mireasă nașii În al doilea car. În carele din urmă se grupau vornicii și druștele. Se puteau auzi acum chiuituri ca acestea: Sui mireasă pe cocoș / Să nu zici că mergi pe jos / Și tu mire pe găină / Să nu zici că mergi prin tină. Întorși de la cununie În același car, mire și mireasă, ocupau un loc În capul mesei
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
brâuri de cărămidă arsă, un turn înalt, cu clopotniță și ceas, Turnul Colței... Chirurgul spitalului se apropie de sania domniei sale; din câteva cuvinte se înțeleseră asupra orei când va veni la casele marelui boier pentru a-l consulta. Sania, în chiuiturile stridente ale surugiilor, porni pe pârtia înghețată. În turnul corpului de gardă, ceasul lui vodă bătea chindia și chirurgul, atent, începea să-l consulte. — Domniile îndelungi, înălțimea ta, obosesc și pe domnitor, și pe credincioșii lui, și pe cei ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce o înconjura, i se părea o minune. Or, cu minunile nu te întâlnești în fiecare zi, așa că spătarul porni, atent la fiecare pas, să urce poteca spălată. Dinspre zăvoiul Dâmboviței, de dincolo de colină se auzea zvon de râsete și chiuituri de copii la scăldat. Era cald, dar de câțiva ani încoace spătarul nu mai simțea apăsarea căldurii verii, nu i se mai părea greu caftanul căptușit cu satin și pe margini cu spinări de sobol. Semn de bătrânețe, gândi el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schimbe cămașa udă. Aprinsese o lumânare, ce îi ținea ochii deschiși și îi veghea pașii, și în timp ce trecea prin chiler, apoi prin sală și până în ultima cameră, vântul care o însoțea ascuns, îi suflă ușor lumina. Din vale se auzeau chiuituri și muzică. Picioarele ei ardeau a joc, dar aștepta să se schimbe. Inima ei ardea a dor, dar nu mai aștepta nimic. A lăsat lumânarea și și- a scos bluza, o lepădă pe pat și căută alta curată. Goală până la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ai nevoie de pașaport pentru Butimanu, așa că Sarsailă te-a ratat! Gore bate din palme, se ridică și dă muzica mai tare. Face câteva mișcări din umeri, fiindcă la dans este bâtă, vorba lu’ Marioara, nevastă-sa, și trage un chiuit. Pe drumul de la Buzău mă-ntâlni cu Bălălău! I auzi, Sandule, lasă dracu’ pașapoartele biometrice și biokilometrice, că se supără doamna Gabi Luncă, doar nu vorbește ca televizorul, de una singură. Cu cipsuri sau fără cipsuri, tot aci venim și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se strecoară în condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari, înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice, întreaga carte este o zburdălnicie boemă, un chef continuu, un chiuit învățat în tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau în taine", însetat în permanență, „bea cerul ridicat de două torți", face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți", este urmărit de viziunile tenebre pe când se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
sanie trasă de doi cai se unduia vioaie spre Dealul Sângeapului. Nu se auzea decât mormăitul lui Fetea, care îndemna ciudos caii, azvârlindu-le, îngăduitor, biciul pe spate. Din când în când, un oftat prelung răzbătea dintre femei și un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se țineau laolaltă, clătinânduse în bătaia ușoară a vântului. Unul ascundea o trompetă aurie în cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase startul atât de vijelios. Nu-l ajunse nimeni până la ușa clasei și Sandu scoase un chiuit de bucurie ridicându-și brațele în chip de învingător... Cele două ore de după pauză au fost, cel puțin în mintea acelor elevi, cele mai lungi din semestrul ce încheia anul școlar. Sandu își furișa privirile spre banca a doua, asupra
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
jos și se Împletici pînă la perete. Aruncă o privire spre bărbați, simțind gustul sîngelui: ochise la cap, de la mică distanță. Bubuituri În cameră: două puști care trăgeau de la o distanță foarte mică. Meeks strigă „L-am prins!“, auzi niște chiuituri drept răspuns și văzu brațe și picioare ieșind pe fereastră. Luă arma cea mai apropiată și trase cu foc automat: ținte luate ca din oală, bucăți de ipsos care explodau, lemnul uscat luînd foc. Peste cadavre, În cameră. Ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
le tot aruncă În aer, urmărindu-le cum aterizează. Laitmotivurile seamănă cu sunetul făcut de cineva care amestecă un pachet de cărți. Winston fredonează, ținându-se de tema melodiei și lăsând să-i scape din când În când câte un chiuit prin care salută pianistul pentru un sunet mai măiestrit. În această dimineață, lipsa de griji și plăcerea șoferului meu mi se par o insultă, o dojană. Vreau să Înceteze. Crezi că am putea ocoli semafoarele de la New North, Winston, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
afară de personalități, eroii pândeau din manuale și catacombe, trebuia doar să găsești momentul potrivit să-i distribui pe plăcuțele străzilor și-ale instituțiilor: mergea și prin rocadă sau la nimereală, unde se elibera un loc. Pe lângă uruitul tramvaielor noaptea sau chiuiturile maiștrilor care dirijau vagoanele pe rampe, depoul cu vocație habsburgică și aspect preistoric mai avea o problemă: gardul. O minte strâmbă și necugetată ridicase un adevărat zid al Berlinului între muncitori și cea mai apropiată prăvălie cu băuturi. Nici Honnecker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
20-21 de ani cât avea atunci. A supraviețuit din această confruntare, în timp ce fratele lui, Victor, puțin mai în vârstă, cădea jertfă în iunie 1944 pe frontul de la Iași. Parcă-l văd și acum ce hore mândre mai conducea și ce chiuituri ale lui însoțeau acele minunate hore ardelenești. Mama lor, buna mea gazdă, lelea Maria, așa cum îi spuneam când m-a primit ca musafir în casa veche, bătrânească, nu și-a mai revenit din durere și la câțiva ani după aceea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]