108 matches
-
putut citi scrisoarea mata pe care ai trimis-o la Cățălești?! Păi dacă nu ai Învățat să citești! Las’că mergi la anul la școală și ai să Înveți tu! Mă-nveți mata cum s-Învaț?! Victor preocupat să nu strice chiupul mare, tocmai acum când era spre final zise, așa ca să scape de copil: Pe tine te cheamă Va, și dând cu latul palmei la o parte flecii netezi o suprafață micuță de laiță, din dreapta sa și cu fichejul (scula plată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
munții Alpujarras, la sud, de unde încă mai ajungeau până la noi grâu, ovăz, mei, ulei și stafide. În vecinătatea noastră, oamenii erau speriați, chiar și cei mai săraci; cumpărau în fiecare zi tot ce le cădea în mână, iar la vederea chiupurilor cu provizii înșirate de-a lungul pereților odăilor, în loc să se simtă mai în siguranță, erau și mai înspăimântați de foamete, de șobolani și de jefuitori. Toți ziceau că, dacă drumurile s-ar deschide din nou, ar pleca fără zăbavă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din ăsta de ne-a dat Veturia. Am lăsat sarmalele, apoi am ieșit pe balcon. M-am strecurat pe sub rufele întinse la uscat și m-am rezemat de rama metalică. Veturia avea câteva ghivece mari de flori, un fel de chiupuri smălțuite, în care pusese un soi de arbuști care înfloriseră. Flori mici, galbene, dese, primele flori ale primăverii. Urca dinspre grădina din fața blocului aburul acela lăptos de pământ dezmorțit, trezit în primăvară, abur de prunc de curând alăptat, răspândind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să intru în mine, să mă apropii de mine. Încă nu sunt pregătit pentru amintiri. Răscolesc doar cuvintele, cu acea nepăsare a unui meșter olar care frământă argila, nehotărât încă dacă va face un vas de vin, o strachină, un chiup ori un cocoș. Sau, cum spunea Ester, mai degrabă încă o păpușă de lut smălțuită cu umbre sângerii de asfințit de viață. Avea ea o teorie. Spunea că, în începuturi, smalțul păpușilor nu se vedea. Olarul le poleise cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu știai dacă pomii aceia, pe jumătate pitulați, nu sunt cumva smochini sau rodii. Pereții erau goi, dar pe sub zugrăveală se ghiceau arcadele vechiului fort. Deasupra, cerul încă nedezmeticit din iarnă atârna lipsit de culoare, ca apa uitată într-un chiup de piatră. Petrache citea tot felul de cărți cu paginile întregi ori ferfenițite, foșnind ca poleiala și sfărâmându-se între degete. Le găsea prin subsoluri și i se făcea milă de acele cărți pe care nu le citea nimeni. I
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bea de-a dreptul din izvor. Cu buzele lipite de pânza apei, precum cerbii. Stropi răcoroși îți sar pe obraz, îți treci mâinile umede prin păr, încerci o senzație de prospețime. Lumina din temniță e ca și cum ai bea dintr-un chiup nisipos ; o apă zgrunțuroasă și sălcie. Ca și apa, lumina poate fi curgătoare ori stătută, limpede ori sălcie. Ca și apa, n-are gust, dar poate fi gustoasă... În închisoare, apa avea gust de rugină, parcă amestecată cu sânge. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lemne, lovind strașnic cu toporul: din trei lovituri ar fi fost în stare să doboare un stejar. Nu izbutea să-și explice de unde-i venea stăruitoarea dorință de a da foc bibliotecii mânăstirii: ajunsese chiar să îmbibe câteva cârpe în chiupuri de ulei, dar ceva îl oprise: un impuls contradictoriu îl împiedicase să-și ducă la bun sfârșit gestul nebunesc. Își închipuia flăcările înalte și necruțătoare devastând cu scrâșnetul lor vechile pagini manuscrise și primele ediții tipărite. Voia să lecuiască omenirea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]