KorAP: Find »[drukola/base=cicatrizat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...11 >

269 matches

Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746

Blecher probează în mod exemplar literatura suferinței în sens existențial: autorul se exersase prin lecturi Kierkegaardiene. Întâmplări în irealitatea imediată (1935), care se compune din amintiri de adolescență, este un roman al suferinței originare, al vagabondajului prin materia imundă; Inimi cicatrizate (1936), un roman al suferinței impuse de boală, al claustrării trupurilor în corsete de ghips; Vizuina luminată (postum, 1971), romanul beatitudinii prin descompunere și degradare... În romanele lui, suferința se manifestă ca situație-limită, cu acel accent definitiv, inevitabil, propriu în

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
creeze o densă și covârșitoare atmosferă, în care totul era dematerializat cu febrilitate, într-un ritm violent, într-o succesiune de vagi umbre și luminiozități. Aceeași sensibilitate, uneori maladivă, alteori alăturată unei crâncene lucidități, domină și întâmplările din romanul Inimi cicatrizate 59. Fantasticul la Blecher, în sensul în care îl definește Trost, este diferit de accepțiunea pe care o dădea termenului Roger Caillois, "o întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului în sânul inalterabilei legalități cotidiene"60. Caillois abordează fantasticul

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
numai cu o adeziune critică, oarecum detașată, dar cu acea pasiune puternică, puțin încăpățânată ce ne face să transmitem mai departe, în jurul nostru, cunoașterea lucrurilor pe care le iubim. Dintre aceste cărți face parte romanul d-lui M. Blecher, Inimi cicatrizate. Venit după un debut literar uluitor, pe care toată lumea îl înregistrase cu atât mai entuziast, cu cât era neașteptat, acest nou roman nu a izbutit, mi se pare, să mențină toate aprobările pe care le câștigase Blecher cu Întâmplări în

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
e superioară celeilalte. Asemenea jocuri sunt fără adevăr, fără interes și fără concludență. E adevărat că Întâmplările aveau de partea lor surpriza de a ne descoperi din primul moment un scriitor de resurse extraordinare. Este de asemenea adevărat că Inimile cicatrizate ne găseau preveniți și că lectura noastră nu mai putea să ne procure sentimentul de descoperire pe care ni-l comunicase întâiul volum. Totuși, la a doua sa carte, scriitorul se dovedea capabil nu numai de a păstra intacte primele

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
o preciziune analitică extremă. Aceeași poezie amară a vieții, aceeași oboseală tragică, același humor făcut din elemente ingenue și grotești, același realism minuțios contrastând cu același simț al fantasticului și al visului toate marile calități inițiale se găseau în Inimile cicatrizate. Cred doar că li se adăuga de astă dată un efort mai strâns de organizare a materialului, o mai mare stăpânire a mijloacelor de expresie și o mai sigură conștiință de artă. Întâmplările revelaseră o sensibilitate. Inimile cicatrizate ne dădeau

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
în Inimile cicatrizate. Cred doar că li se adăuga de astă dată un efort mai strâns de organizare a materialului, o mai mare stăpânire a mijloacelor de expresie și o mai sigură conștiință de artă. Întâmplările revelaseră o sensibilitate. Inimile cicatrizate ne dădeau un scriitor. Vreau prin aceasta să spun că prima carte putea fi un act de confesiune, în timp ce a doua carte era un act de creație. Nu voi repeta aici tot ce am scris la apariția romanului. Nu am

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
vibrant de emoție. Rareori o mai mare sobrietate de expresie s-a aliat cu mai puternice accente tragice... Oricare ar fi răspunsul la aceste întrebări și chiar dacă romanul ar fi pierdut în traducere preciziunea și bogăția lui de stil, Inimi cicatrizate e o prea mare operă ca să nu reziste unei asemenea experiențe 62. Interesant este și punctul de vedere al lui Constantin Fântâneru, din revista Universul, care aprecia romanul Inimi cicatrizate a lui Blecher la adevărata lui valoare: ... maladia creează o

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
pierdut în traducere preciziunea și bogăția lui de stil, Inimi cicatrizate e o prea mare operă ca să nu reziste unei asemenea experiențe 62. Interesant este și punctul de vedere al lui Constantin Fântâneru, din revista Universul, care aprecia romanul Inimi cicatrizate a lui Blecher la adevărata lui valoare: ... maladia creează o realitate de natură fantastică în care se perindă bolnavi fără putință de evadare. Titlul cărții însuși indică planul paradoxal-ireal în care se desfășoară viața de aici. M. Blecher s-a

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
un desăvârșit artist când a înțeles să puie accentul deopotrivă pe durerea fizică, în ceea ce are dânsa atroce și ireductibil, cât și pe aspectul calitativ al lumii pe care și-o creează bolnavii, vrând-nevrând, în efortul lor de adaptare. Inimi cicatrizate e o superioară realizare de artă literară 63. Și nu în ultimul rând, opiniile lui Eugen Ionescu, Ion Biberi, Octav Șuluțiu, Eugen Lovinescu, Perpessicius vin să certifice faptul că opera lui Blecher este autentică, apreciind literatura confesivă, de tip jurnal

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
realitatea se transformă în substanță sufletească, morbidă. Stilul e, totuși, fără patos, ci de o mare preciziune și luciditate; halucinația izbutește, astfel, să se exprime în geometrie stilistică...65. Nu la fel de pozitiv se arată Eugen Ionescu însă cu romanul Inimi cicatrizate, căruia îi reproșează faptul ,,că având la baza un material excelent este vorba de romanul lui Thomas Mann, Muntele vrăjit nu-l mai transfigurează, ci îl subordonează planului literar"66. De aceași părere cu Ionescu este și Ion Biberi care

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
faptul ,,că având la baza un material excelent este vorba de romanul lui Thomas Mann, Muntele vrăjit nu-l mai transfigurează, ci îl subordonează planului literar"66. De aceași părere cu Ionescu este și Ion Biberi care afirma că: ,,Inimi cicatrizate rămâne o carte mișcătoare și adevărată. Este o lectură emoționantă, dar departe de a egala interesul și semnificația primului său volum"67. Interesant este faptul că Biberi, spre deosebire de Ionescu, observă adevărata intenție a lui Blecher care nu este nici pe

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
a unui text îi permite. Acesta este și elementul de noutate al demersului întreprins. 1.4. Metodologia și materialul de lucru Abordarea pe care o propun pentru analiza celor trei romane ale scriitorului Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată, este cea transdisciplinară, teoretizată de Basarab Nicolescu în studiul său Transdisciplinaritatea, perspectivă inovatoare de analiză a unui conținut. În anul 2000 am avut oportunitatea de a intra într-un program de formare al Centrului Educația 2000+, finanțat

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
visele și metamorfozele lor; interpretarea mitului personal al autorului și a avatariilor acestuia ca expresii ale personalității inconștiente și a evoluției acesteia; compararea rezultatelor cu viața scriitorului. Prin suprapunerea celor trei romane ale lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată, scrise la date apropiate, observăm referirea la același obiect: suferința eului narator și încercarea disperată a acestuia de a se refugia în spații închise și onirice, cu semnificații bivalente. Modul obsesiv în care personajul lui Blecher încearcă

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
mai bine spus, între irealitatea și realitatea imediată. Nu în ultimul rând, conținuturile pe care le integrez discursului blecherian, în vederea abordării interdisciplinare a acestuia, sunt cele din romanele lui Thomas Mann și Franz Kafka. Personajul lui Blecher, Emanuel, din Inimi cicatrizate, trăiește o experiență similară cu cea a lui Hans Castorp din romanul Muntele vrăjit de Thomas Mann. Sanatoriul devine și pentru acesta, ca și pentru personajul lui Blecher realitatea la care se raportează, singura de altfel. Discursul ambelor personaje, ale

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
Pentru a înțelege pesonajul lui Blecher trebuie să pornim asemenea lui Heidegger în Ființă și timp de la înțelgerea timpului în care acesta se situează. Or timpul naratorului-personaj din romanele lui Blecher este gândit pornind de la moarte. Naratorul-personaj din romanul Inimi cicatrizate de Max Blecher, Emanuel, ca și ceilalți doi naratori, din Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina luminată, este heideggerian pentru că el nu acordă un loc privilegiat ideii de moarte, ci propriei lui morți. Pentru naratorul lui Blecher, moartea înseamnă moartea

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
sine"75. În acest sens, naratorul-personaj din romanele lui Blecher, se imaginează, kafkian, fie un copac, fie o eșarfă roșie într-un buchet de dalii, fie o paiață mică și veselă într-o vitrină. Emanuel, de exemplu, din romanul Inimi cicatrizate, devine conștient de propria disperare, înțelegând în final că identitatea nu poate fi pierdută, cel mult suspendată prin intermediul halucinațiilor sau a viziunilor. Halucinațiile personajelor lui Blecher trimit la teza lui Karl Jaspers, conform căreia paranoia ar fi o consecință a

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
la mormântul Irinei, Marcel, Obsesia unei moarte, Conversații cu o moartă ), procedeu întâlnit și la Blecher și nu numai, enunță din titlu său tema operei. Relația naratorului-personaj, Sandu cu Irina, amintește de cuplu Emanuel Solange din romanul lui Blecher, Inimi cicatrizate. Dorință de a avea și în același timp de a se elibera de eros o întâlnim în romanele ambilor prozatori. Pentru Sandu, ca și pentru Emanuel de altfel, iubirea încătușează spiritul. Autententicitatea originează la Holban, ca și la autorul Inimilor

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
Dorință de a avea și în același timp de a se elibera de eros o întâlnim în romanele ambilor prozatori. Pentru Sandu, ca și pentru Emanuel de altfel, iubirea încătușează spiritul. Autententicitatea originează la Holban, ca și la autorul Inimilor cicatrizate, în tentația excesivă de a se autoanaliza. Erosul nu este decât un pretext pentru observarea în cele mai mici detalii a stărilor sufletești prin care trece personajul. Naratorul lui Holban devine astfel un ,,romancier autentist care etalează autenticitatea din calcul

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
mă ascund după o cotitură unde nu vin oameni de obicei, și acolo mă întind pe nisip, cu marea și cerul în fața mea, și urlu de disperare și singurătate 121. Fragmentul este similar cu cel în care Emanuel, personajul Inimilor cicatrizate, se scufundă intenționat cu trăsura în mare. Deși întâmplarea are loc în prezența lui Solange, nimic din disperarea personajului nu transpare. În cazul ambilor scriitori, lectorul este aici singurul martor al zbuciumului sufletesc prin care trec cei doi. De cele mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
martor al zbuciumului sufletesc prin care trec cei doi. De cele mai multe ori, femeia Irina și Ioana funcționează ca un ,,recipient pentru cele mai felurite frământări trăite"122 de personajul lui Holban. Același rol îi revine lui, Solange din romanul Inimi cicatrizate. Insistând pe rolul de ,,actor" pe care îl are personajul lui Holban în toate romanele autorului, Mariana Vartic observa că auteticitatea acestuia constă în felul aparte în care înțelege sa-și exprime emoțiile, făcând din durerea sa un adevărat spectacol

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
actuală asupra evenimentelor trecute 127. Concluzionând, Dumitru Micu aprecia că sinceritatea la Anton Holban ,,nu-i altceva decât curaj de a înregistra activitatea conștiinței exact așa cum decurge, fără idei preconcepute"128. ,,Victima lucidității" lui Sandu este Irina, așa cum în Inimi cicatrizate, Solange se află în aceeași ipostază. Autenticitatea rezidă, astfel, în surprinderea detaliată a tuturor transformărilor și proceselor sufletești aflate ,,în derularea lor concretă"129. Pe bună dreptate, personajele lui Anton Holban au fost numite ,,personaje-conștiință"130. Autenticitatea celui de-al

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
interbelic 153, ușurința cu care sunt folosiți termenii ,,autenticitate" și ,,experiență". Criticul are convingerea că ,,o experiență strict individuală", cum este cazul lui Blecher, este mult mai convingătoare decât orice alt fapt relatat. În cel de-al doilea roman, Inimi cicatrizate, ,,experiența nu este căutată, ci vine brusc, implacabil, ca orice forță a destinului"154. Continuând analiza operei lui Blecher, criticul constată că paginile romanului Inimi cicatrizate depășesc cu mult celelalte ,,exerciții stilistice cu moartea" din literatura română. Singura, în opinia

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
mai convingătoare decât orice alt fapt relatat. În cel de-al doilea roman, Inimi cicatrizate, ,,experiența nu este căutată, ci vine brusc, implacabil, ca orice forță a destinului"154. Continuând analiza operei lui Blecher, criticul constată că paginile romanului Inimi cicatrizate depășesc cu mult celelalte ,,exerciții stilistice cu moartea" din literatura română. Singura, în opinia lui Constantinescu care reușește să aibă o ,,intuiție umană a morții" este Hortensia Papadat-Bengescu. Personajul Maxențiu din Concert din muzică de Bach și Leonora din Drumul

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
Poe, cu origini adânci în teoria lui Jaspers, sunt numai câteva dintre conținuturile care în termenii lui Maingueneau devin ,,oglinzi de legitimare" ale textului blecherian. Este foarte adevărat însă că, aceste ,,oglinzi de legitimare" pot deveni uneori ,,anti-oglinzi". Romanul Inimi cicatrizate, interpretat de foarte mulți critici literari prin textul lui Thomas Mann, Muntele vrăjit, transmite și altceva decât ceea ce ,,oglinda sa de legitimare" ne determină să credem. Sanatoriul nu este neapărat, pentru Blecher, un loc al vindecării din care personajul vrea

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
din lumea reprezentată de operă și din situația prin care se impune autorul care construiește această lume"206. La Blecher, ,,ambreierea paratopică" ține mai mult de locuri decât de personaje. Astfel, sanatoriul din Berck din romanele Vizuina luminată și Inimi cicatrizate, asemenea sanatoriului din romanul lui Thomas Mann, Muntele vrăjit, ,,adăpostește o populație cosmopolită, care trăiește eliberată de orice altă grijă, cu excepția celei de a lupta împotriva morții". Situația din romanul lui Blecher Inimi cicatrizate este similară cu cea din romanul

[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]