174 matches
-
încheierea lecturii. În realitate, expresia aceasta stranie și oarecum insolită, care nu te lasă să bănuiești defel ce se ascunde în literele ei, este opacă nu fiindcă ar avea vreo subtilă încărcătură metaforică, și nici fiindcă ar reprezenta genul de cimilitură în fața căreia simți imboldul de a afla imediat dezlegarea, ci pentru că se referă la o întîmplare a cărei istorie e neștiută publicului. E vorba de faptul că UNESCO a declarat anul 1976 drept "Anul Internațional Spiru Haret", iar Comisia Internațională
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
tu, cerea?" "Asistență, ziceam eu, socială."". Dacă de rime mai poți scăpa, de agenda PC n-ai cum. În cel mai surprinzător mod cu putință, versuri cu adevărat frumoase apar exact la finalul volumului. Seria ,rimelărilor" se încheie printr-o Cimilitură plină de tristețe, tristețea celui ce a citit toate cărțile și nu mai poate respira în afara lor: , I-atârnă cârpe roșii de fiecare creangă, așijderi unui arbore de cult/ La gâtu-i de girafă, o ieftină talangă face, în zori și
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
descriere a fiecărei categorii poetice, pornind de la sistemul funcțional: doina este cântată; balada își are modalități poetico-muzicale proprii; orația de nuntă și poezia de ritual sunt urate și își au o retorică proprie, un sistem metaforic, tehnici poetice specifice; în cimilituri discursul este metaforic, sintactic, fono-stilistic, tropologic; discursul descântecelor are subtipurile: invocativ, imperativ, fabulativ, mixt; colinda folosește ca mijloc expresiv simbolurile animalier, vegetal, iar ca tip de discurs pe cel monologic și dialogic aparent; poezia ritualurilor agrare și aceea a riturilor
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
frecvenței poate fi ușor contrazis; în parte pe baza culegerii înseși, apoi prin compararea cu alte antologii; în fine, prin presupunerea firească a unei selecții care a determinat excluderea din volum a multor texte „indecente”. Studiul lui G. Pascu, Despre cimilituri (Iași 1909), aduna, din perspectivă lingvistică, exemple mult mai numeroase de „indecență” lexicală. Cel mai des, e vorba fie de un text explicit, conținînd cuvinte vulgare din lexicul popular sau regional, care devin metafore licențioase pentru elemente și scenarii inocente
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
fată și nu se cuvine să spuie sau să asculte răspunsurile ce se dau uneori pe șleau, de-a dreptul. Dacă ele nu se sfiesc, băietanii nici atîta”. Reacția vizată e rîsul, perfect motivat: “Și dacă rîde, are de ce, pentru că cimiliturile care se spun la șezători și clăci nici pe departe n-aduc cu cele scrise prin cărți”. După părerea observatorului, culegerile conțin cam un sfert din ghicitorile care se pot auzi la fața locului; pentru că informatorul tinde să nu le
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
se pot auzi la fața locului; pentru că informatorul tinde să nu le comunice unor străini, dar și pentru că culegătorul însuși nu îndrăznește să le publice (“nu-ți dă mîna să ieși în lume cu astfel de strînsură”). Oricum, “mai toate cimiliturile care-s cam trecute cu dedeochiul la spus, au drept deslegare ceva ce se poate spune în gura mare, fără să roșești. Dimpotrivă cele ce ți se par mai cum se cade la cimilit, acele au, pe rudă pe sămînța
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
strict... Ermetic îmi pare (aidoma unui răspuns oracular) versul final: Și nu cunoaștem altă nemurire. Nu-l voi micșora cu propuneri de sens; și aici, e vorba de un prea-plin de înțelesuri ce pot fi intuite, iar nu de vreo cimilitură de nedezlegat. Precum la alți poeți importanți, "vocile" liricii lui Gheorghe Grigurcu se cuvin a fi ascultate toate, în unitatea lor de ansamblu. Iată, în Iarba, o deviere/confundare de impresii vizuale și auditive, - simplă, fericită, îmbătătoare: De-a lungul
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
nimic din volum e rugat să respecte cîteva reguli: 1) să lase deoparte orice crispare estetică sau teoretică, fără să se mai întrebe mereu „ce zice“ Nichita în fiecare vers; 2) să nu creadă că are de-a face cu cimilituri ingenioase sau cu șarade copilărești; 3) să nu caute idei sau stări, ci „știri iconice“; 4) să nu fie dezamăgit de anemia artistică a versurilor; 5) să nu uite că are dea face cu descoperiri (apocalipse), care nu se exprimă
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
care s-au sedimentat în memoria celor doi și care devin contemporane în perspectiva morții. Lumea romanței este interbelică, transmisă prin ecou și după 1947 înainte de a se dizolva cu lumea din care a provenit, lumea satului este bogată în cimilituri și coduri organice care fixează ironia la locul ei în cântec. Cel mai des cei doi discută despre căsătorie și moarte, sunt căsătoriți de peste o jumătate de secol. Căsătoria este prilej de ironii tandre, moartea un prilej de ironie chiar
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
mai vreți). Dan Cipariu se joacă de-a literatura în cel mai pur spirit levantin și se joacă frumos, pe jumătate grav, cu o voluptate și ușurință teribilă de a face rime cu poantă, cu umor, ironie și cadență de cimilitură cu substantive abstracte: " oh, pe piața de curcubeie/ sub tejghea,/ o jupâneasă/ îi ferecă într-o idee/ viețuirea cea aleasă/ scrie și-i suflată cu eter/ jupâneasa de mister."(Jupâneasa din piața de curcubeie). Într-un volum anterior numit Hai
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
excepție. Uneori, și aici clasic, ațipesc lîngă plodul meu, după ce, totuși, citesc sau inventez o poveste. În funcție de gradul de oboseală. Invenția, vreau să zic. Orice regulă are și excepțiile care să o confirme. Și nu vreau să continui cu diverse cimilituri precum "la omul sărac, nici boii nu trag" sau "unde nu-i cap, vai de picioare" și altele din aceeași familie spirituală. Dacă n-ai bani să faci ce trebuie de la început într-o casă, renunță. Șantierele succesive, care dărîmă
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
Spiridușii prozei). Autorul se arată îmbătat de hățișul unui concret sumbru-pitoresc, reziduu de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada bolind, licărește speranța, // nătărău, neochind tragi cocoșul, / sperii, gonești stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu smintă" (Melci aburoși). Figurile voit neglijente, "țepoase", rebarbative, absorb asemenea
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
I. Funeriu propune ceva nou, subversiv: statura umană a vinei, decența ei, luxul de primă necesitate care este normalitatea. În fine, o descătușare! Urmează 48 de scurte eseuri care cultivă o rostire nepretențioasă - despre limba de lemn, statul totalitar, tranziție, cimilitura politică, discursul sofist, reformele ortografice, disciplina uitată a limbii latine, etimologiile unor cuvinte compromise ș.a. Opțiunile și antipatiile partinice ale autorului sunt, cu două sau trei excepții vagi, trecute sub tăcere, ceea ce reprezintă o performanță în sine în condițiile unui
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
care nu au nici cea mai vagă idee despre ce sunt Proverbele... lui Zanne ca și pentru cei care știu că titlul cu subtitlul său mai cuprinzător decât o tablă de materii („proverbe, zicători, povățuiri, cuvinte adevărate, asemănări, idiotisme și cimilituri, cu un glosar român-francez”) numește cel mai extins corpus de texte folclorice românești realizat deocamdată, o aritmetică elementară poate oferi informații copleșitoare: zece tomuri impresionante, publicate între 1895 și 1903; sau circa 8.000 de pagini de text tipărit; ori
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
de a explicita fără apel la jargon sau tehnicalități în ce constă impasul și a aduce acest impas din planul tehnic în cel moral. Toată această stilistică alternând mersul pe sârmă și ruperea pisicii în două ne situează într-o cimilitură ceva mai simplă din punct de vedere tehnic, și transparentă din punct de vedere moral. Filmul se deschide cu o scenă semnificativă, „executarea” cu o maximă acuratețe, în stil corporatist, în surdină, a lui Eric Dale (Stanley Tucci), directorul departamentului
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
cu vedenii Ce-și arată dinții goi. Zarvă, zarvă și iar zarvă - Cete de copii, coloane; Bat la uși și bat la porți Primesc fructe și bomboane. Simt colindul de la noi Pe sub marile căciuli. Lumea-aceasta este plină De povești, cimilituri... BUJOR, PEONY, PIVOINE, BOTANE... Au Înflorit bujorii În Canada, Precum odinioară-n România. Au Înflorit cu-atâta amânare Ca să le-aștept mai mult magia. I-am tot visat și Îi visez și-acum Cum se Întorc mereu și-mi ies
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
trece! Este clar? Prin definiție, axiomele nu se demonstrează. Atunci pentru ce aș îngădui eu, pe strădania frunți mele, interpretările cititorilor mei, fideli au ba, sau transpunerea poemelor în proză, disecții și autopsii neavenite? Iubesc poezia națională și universală de la cimilitură până la cele mai diversificate forme și prezentări. Ador toți poeții lumii, stigmatizați de dangaua muzelor și, subiectiv ca tot omul, le ridic, în gând, statui mai mari, sau mai pitice, dar nu-mi fac prea des publice sentințele. Eu nu-ngenunchi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
circule mai ales în titlul unor antologii de ghicitori. Dicționarele noastre înregistrează secvența cinel-cinel, fără a-i atribui o etimologie certă. Dicționarul Academiei (Litera C, 1940) prefera varianta cimel, pe care o punea în legătură cu verbul a cimili și cu substantivul cimilitură. Din păcate, și verbul a cimili are o etimologie nesigură, pentru care au fost lansate mai multe sugestii, în genere pornind de la surse slave (pentru care distanța semantică e totuși prea mare, ca în cazul verbului ciniti "a aranja"). V.
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
cu vedenii Ce-și arată dinții goi. Zarvă, zarvă și iar zarvă - Cete de copii, coloane; Bat la uși și bat la porți Primesc fructe și bomboane. Simt colindul de la noi Pe sub marile căciuli. Lumea-aceasta este plină De povești, cimilituri... BUJOR, PEONY, PIVOINE, BOTANE... Au Înflorit bujorii În Canada, Precum odinioară-n România. Au Înflorit cu-atâta amânare Ca să le-aștept mai mult magia. I-am tot visat și Îi visez și-acum Cum se Întorc mereu și-mi ies
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
la nuntă. Sobele din cărămizi smălțate, ce purtau ca semne soarele, luna, păsări măiestre și brăduți, duduiau și-n odaie era cald ca sub plapomă. La masa-ncărcată stăteau oameni și muieri, cu fețele rumene de rachiu, spunând snoave și cimilituri. Pe pereți întindeau aripele ștergare de borangic. Vasili stătuse și el la masă, mai spre coadă, și curând râdea și el, cu gura plină de caltaboși, cu ochii lăcrimând de la spirtul tare de prună. Se iviră lăutari și mesenii lăsară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de descompunere a ADN-ului sau că Dumnezeu știe altfel de chimie decât mine... Johansson îl privi cu reproș. - Degeaba te uiți așa... mormăi Barna. - Nu vreau australul vostru, zise într-un târziu bătrânul, care nu înțelegea mare lucru din cimiliturile pe care le schimbau cei doi. Ajutoarele sale începuseră și ele să se trezească și Johansson se văzu nevoit să le lipească gurile cu bandă adezivă pentru a opri șuvoiul de înjurături. - Nu vreau australul vostru, repetă, ceva mai tare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
altă parte, nu înțeleg în ce fel îi poți învinge dacă ești atât de convins de istețimea lor. - A nu-ți subestima adversarul este întotdeauna calea cea mai sigură către victorie, chiar dacă ea parc uneori să fie una ocolită. - Schimbăm cimilituri degeaba. Pierdem vremea. Maestru sau nu, quinți sau nu, legea e foarte simplă și suntem în vreme de război. Trebuie să-mi spuneți cine sunteți, în conformitate cu normele stabilite de Regulament. În caz contrar, puteți fi executați pe loc. Aveți cinci
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
izvorul vieței. Ce-i folosește cerului că apărați, cercați a apăra de pieire oameni și legi ce se numesc, numai se numesc, creștine, cât faptele lor nu cunosc frăția, nu cunosc dreptatea și-l batjocoresc pre el. * [ȘTEFAN] E grea cimilitura, prea grea, jupân portare! O, țara toată știe și voi să nu știți oare Că apăr Crucea sântă... Crucea plină de rază? Ea-i Doamnă peste mine... e Doamnă și mireasă Fapta și isteția, braț de putere plin La sânta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la turci războaie... și Gîrje cel cu minte Cu turcii, cu maghiarii vă țese legăminte. Și toate astea, Doamne, duc țara la sicriu. Eu... nu trebui s-o apăr... eu, nu trebui s-o știu? ȘT[EFAN] (supărat) E grea cimilitura, prea grea, jupân portare, O, țara toată știe și voi să nu știți oare Că apăr crucea sântă, crucea plină de raze. M-am lepădat de lume... Ea-i sânta mea mireasă. ARB[ORE] V-ați lepădat de lume? ȘT
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
el n-a luat niciodată parte împreună cu frate-său Isaac Angelos la războaiele, pericolele și ostenelele romilor, drept care nici n-a câștigat hlamida de purpură și coroana prin meritul lui propriu, ci prin întîmplarea unui noroc orb. Ar fi o cimilitură greu de dezlegat ca acest om, care n-a luat parte la campaniile numeroase ale romilor contra românilor nici cu votul nici cu capul să se prefacă, așa deodată și ca din senin, întocmai contrariul de ceea ce fusese. O asemănare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]