1,373 matches
-
e gata să scape lada. O scapă până la urmă în portbagajul taxiului, pe care-l închide cam cu ură. Șoferul pleacă. Lionel se întoarce spre Liliane: — Cât? — Ce cât? face pe proasta Liliane. — Cât ai luat pentru informația c-o să cinăm la Duc d’Anjou? — Două mii, se smiorcăie ea. — Puțin, nu știi să te tocmești. Mai ia trei mii de la mine. — Mulțumesc, ești gentil. Taxiul oprește în fața blocului. Lionel mai îngroașă o dată obrazul și-i spune șoferului: — N-ai putea să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îți recuperezi femeia ta și bunurile tale, până când intri din nou în posesia drumului tău lung și întortocheat către grădina suspendată a purificării tale, până când domnești peste toată suflarea acestor ținuturi, din înalt, cu fulgerele cuvintelor tale în piept. prima cină cu tine am decis să te întâlnesc, să mă arunc de pe acest pisc, care îmi găzduiește chilia să plonjez majestuos către cina propusă de tine, unde vom savura cuvinte dulci-sărate de bucătărie franceză câte o înșiruire de litere foarte gustoasă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu ghearele ei din față, mari și murdare, cu ghearele ei scârboase ca fața demonului shabriri, al orbirii, o cârtiță-oribil-dansatoare face abuz de scârboasele gheare, prinde un pluton de furnici albe foarte harnice, care tocmai voia să suie o rădă cină groasă către grădina suspendată a dragostei tale, și cu ghearele ei ca niște lame ascuțite face măcel, țâșnește sângele roșu din furnicuțele albe, botul împuțit al cârtiței se înfruptă din carnea dulce a furnicuțelor albe, nu scapă decât furnicuța letix
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a văzut într-o zi pe feciorul Mihail care venise să o ajute! Această bucurie îi dădea putere. Ambii se sfătuiau ce să facă, cum să facă și totul părea mai ușor cu venirea lui. Într-o seară, după ce au cinat, au mai rămas să stea puțin de vorbă toți împreună. Mihail a găsit o carte al cărei titlu i s-a părut atrăgător și a început să citească. Era o descriere a sectelor. I s-a părut interesant și a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tineri și copilașii mici și nemiloși, care nu-i jeleau defel, cerând de la aceștia să îndeplinească toate cerințele jocurilor. Erau momente când râdeam toți, ne bucuram unul de altul din tot sufletul și primeam multă satisfacție sufletească. Apoi, seara, după ce cinam, iar copilașii, obosiți, adormeau, noi cei mai mari luam câte un scăunel și ne așezam afară sub cerul senin și înstelat, la lumina lunii, dacă era vară, sau lângă soba caldă, dacă era iarnă, și stăteam până târziu la sfat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
despre legionari furnizată de ideologia comunistă. Silvia mi-l descrisese ca pe un bărbat cu convingeri foarte ferme, ciudat în comportament, de o sexualitate exacerbată, foarte rafinat în gusturi, cu nostalgii regaliste, zicea că în prima perioadă a căsniciei lor cina ținea de la ora cinci după-masă până la unsprezece noaptea, cu lumânări, cu vin de soi și mâncăruri alese. Acest lucru mi-a fost confirmat în această seară, când am fost așteptate cu o cină regală. Dar restul nu era nicăieri. Bătrânelul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Nu are răbdare la nimic. Seara este nerăbdătoare să se culce, dimineața este nerăbdătoare să se trezească și să intre în activitate, chiar dacă aceasta nu îi aduce nimic bun, dimineața este nerăbdătoare să vină amiaza, la amiază este nerăbdătoare să cineze, mereu este în panică, seamănă foarte tare cu un pompier, numai că Silvia este un pompier care este în stare de șoc în permanență, trăiește cu focul în spate, un foc imaginar, de care nu va putea scăpa niciodată. Cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bine și mai mult decât toate cuvintele adunate în această scrisoare dezlânată. Într-o seară, când se îngâna ziua cu noaptea, ni s-a luat lumina, timp de aproape două ore. Am aprins o lumânare la flacăra căreia am și cinat. După masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-am luat copiii lângă mine și priveam absentă cum ceara lumânării se topește, micșorându-și văzând cu ochii, în același timp, puterea de a lumina. Nu mai aveam o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ieftin : Între 600 și 1.200 de euro. Or fi suicidali care sunt dispuși să dea 1.200 de euro, ca să-l asculte pe Dan Negru? Dacă aș avea suma asta acum, m-aș sui În avion și aș lua cina la Londra... Cred că aș fi mai cîștigat... Biletul la Teatrul Metropolis, scrie-n ziar, costă 21,2 lei. Acest 2 din coadă, chiar că face toți banii!... Am o doctorandă care Într-o altă existență trebuie să fi fost
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
satisfacția că gazda e pe fază și că gustă de minune, poanta. Ca și cum dacă directorul considera că bancul este bun, acesta putea fi într-adevăr, scos pe piață. El venea la familia Paloș, aproape primul. Încă până să se termine cina venea, și primul cuvânt al lui era: Ce soacră tare am și toți râdeau aprobând ușor cu capul. Lua loc aproape de ușa de intrare în sufragerie, de fapt între ușă și canapeaua unde de regulă, mă așezam eu. Se așeza
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai repede decât de obicei și nemaipomenitul Grig își făcu apariția: Sărut mâinile, doamnă și domnișoarelor! Bună seara, domnilor! - zise oacheșul musafir cu nasul cârn, trecut deja în cea de-a doua tinerețe - Să vă fie de bine dacă ați cinat, iar dacă nu, poftă bună. Aceasta era vorba lui de câte ori apărea. Perorația lui era ca un fel de încălzire a vocii, ori se servea masa ori nu. Doar vedea foarte bine că cina tocmai se terminase. Apoi se așeză neinvitat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Să vă fie de bine dacă ați cinat, iar dacă nu, poftă bună. Aceasta era vorba lui de câte ori apărea. Perorația lui era ca un fel de încălzire a vocii, ori se servea masa ori nu. Doar vedea foarte bine că cina tocmai se terminase. Apoi se așeză neinvitat, pe sacunul lui, răsuflând forțat. Plouă afară? - întrebă doamna Finica. Acuma a început - făcu noul venit scuturându și geaca de parcă ar fi conștientizat faptul că, numai odată cu punerea întrebării, i-ar putea fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să vorbească mai Încet, ca să nu se audă pe hol, Încerca să explice cum că n-a fost nimic serios etc. În timp ce asculta Înregistrarea, maiorul era aproape mulțumit de portretul pe care i-l făcea Daisy. — M-a invitat să cinăm Împreună, atîta tot! Nu l-am putut refuza, fiindcă e un om foarte capabil. Mi-a vorbit chiar și despre Kim Ir Sen, dictatorul Coreei comuniste! — Kim Ir Sen, zici? Dar ce a căutat la tine În casă? — Ce să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nici că-mi puteam dori o iubită mai plină de tact. — Ședința Antoniei se termină la cinci, am răspuns. Puțin după ora cinci ar trebui să fiu în Hereford Square. De fiecare dată vrea să discutăm despre asta. Și luăm cina în oraș. I-am ridicat puțin capul lui Georgie, i-am adus tot părul în față și i l-am răsfirat pe piept. Rodin ar fi privit-o cu plăcere. — Cum merg ședințele Antoniei? — Minunat. Îi plac la nebunie. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să pregătesc ceva. Am mâncat pâinea și brânza cu lăcomie, amândoi cu un aer sumbru, și am băut whisky și apă. Simțeam că n-aș putea suporta o dezlănțuire sentimentală din partea lui Georgie; îmi doream să plec. Pe când ne terminam cina, ea mi-a dat de înțeles că a simțit acest lucru, și eu n-am găsit cuvintele potrivite pentru a o contrazice și a o liniști. Însă m-a cruțat de o repriză de plâns. Dar amândoi purtam în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
târziu . Capitolul nouăsprezece Spre seară m-am Întors la pensiunea Landau. Când am ajuns la etajul doi nu mai era nimeni. Dacă era să mă iau după mirosul de mucegai care mă Întâmpină În hol, puteam ghici că locuitorii luau cina În secret, undeva În apartament (dar nimic special În meniul din seara respectivă: doar mâncare de fasole cu carne de porc). M-am deplasat de-a lungul coridorului, aerul devenind din ce În ce mai proaspăt cu fiecare pas scârțâitor, și ajuns la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să străbată șaizeci și cinci de mile pe vechea autostradă Cheesequake - auzi, Cheesequake! Doamne! Ce mărturisiri teribile la gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci de mile ca să-și petreacă noaptea cu noi, în odaia noastră răcoroasă din Bradley Beach. Sosește după ce noi am cinat deja, însă i se pune și lui masa până-și dă jos hainele de oraș năclăite, în care a umblat toată ziua după datornici, și își pune costumul de baie. Eu îi duc prosopul în timp ce el clămpăne pe stradă, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de nudien 2 știa să nudien, și încă cum! Dar să se apere împotriva mea? — Alex, termină cu obrăzniciile - mă previne maică-mea când ies val-vârtej din vacarmul bucătăriei și, ca Attila Hunul, o șterg țipând și lăsându-mi iarăși cina mâncată pe jumătate -, ține-o tot așa cu lipsa ta de respect și-o să-l duci pe bietul om la infarct. — Bine! strig eu trântindu-i în nas ușa de la camera mea. Excelent! zbier eu scoțându-mi din șifonier geaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aici, da’ repede! Hai să zicem, de pildă, că ăsta-i un banc pentru tine. Trei evrei se plimbă pe stradă, maică-mea, taică-meu și cu mine. Acțiunea se petrece astă-vară, cu puțin înainte de plecarea mea în concediu. Am cinat („Aveți ceva pește?“ îl întreabă taică-meu pe ospătarul de la restaurantul franțuzesc de lux unde-i ducă ca să le arăt că sunt om mare, „Oui monsieur, avem...“, „În regulă, adu-mi o bucată pește, dar vezi să fie caldă“, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îl întreabă taică-meu pe ospătarul de la restaurantul franțuzesc de lux unde-i ducă ca să le arăt că sunt om mare, „Oui monsieur, avem...“, „În regulă, adu-mi o bucată pește, dar vezi să fie caldă“, zice taică-meu), am cinat și, pe urmă, molfăindu-mi Titralacul (ca să-mi calmeze hiperaciditatea gastrică), mă mai plimb o vreme cu ei înainte de a-i urca într-un taxi care să-i ducă la Autogara Autorității Portuare. Taică-meu se și apucă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
conchis ea cu o undă de sarcasm drăgălaș, sunt convinsă că ți-ar plăcea. Mi-a povestit că, doar cu o lună în urmă, când făcuse o viroză, primise vizita unui cuplu de cunoscuți, care se oferiseră să-i gătească cina. După ce au luat masa, i-au spus că ar vrea s-o aibă de spectatoare la futoiul lor. Zis și făcut. S-a ridicat în capul oaselor în pat cu o febră de 39 de grade, iar cei doi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fac din asta un secret, câtă vreme răspunzătoare de succes e numai și numai imaginația mea. Eram un aspirant încă tânăr, îmi instruiam chipul îndărătnic din oglindă „Atacă! Atacă!“, crezând că atâta tot e de-ajuns. La vremea aceea luam cina, pentru ceva mai puțin de doi dolari, la cantina studențească aflată la numai o stradă de locuința mea. Totuși, cam o dată pe săptămână, cu un dolar în plus, mâncam o felie groasă, rozalie, din specialitatea casei, grătar de vacă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
caldă Într-o chiuvetă nisipie, ținea o Biblie legată de tronul de la baie. Cel puțin așa i se spusese. Mare și hărtănită și foarte „de familie“ printre robineții și prizele argintate și aurite, ea oferea fiecărui bărbat ori femeie care cinau În acel apartament ocazia să ia cunoștință de creștinismul domnului Eckman. Nu era nevoie de aluzii discrete privind mersul la biserică sau la capelanul ambasadei, ci doar un „Vrei să te speli cumva pe mâini, drăguță?“ venit din partea soției ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lăsat În tren? În tren luase o cină de adio cu Janet Pardoe. Au băut un pahar de sherry, mai mult de o jumătate de sticlă de riesling și două pahare de lichior. După aceea fusese puțin amețită. Janet plătise cina și ea Îi dăduse lui Janet un cec și luase restul. Acum avea În buzunarul jachetei ei de tweed mai mult de două lire În monede mici, austriece, dar În poșetă erau aproape optzeci de mărci. Avu oarecare dificultăți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
instalăm la ora dejunului, nu-i așa? Ce-o să facem toată ziua? — Luăm prânzul Împreună. După-amiază eu trebuie să mă duc la birourile firmei și am de lucru acolo. Tu poți să te duci la cumpărături. Seara eu mă-ntorc, cinăm și după aceea mergem la teatru. — Da, și ce-o să vedem? Pentru ea transformarea pe care o adusese noaptea trecută era un lucru extraordinar. Fața lui nu mai semăna cu a tuturor băieților evrei pe care Îi cunoscuse cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]