7,921 matches
-
meserie" sporește uriaș numărul veleitarilor. Trebuie să spunem că aceștia nu raționează chiar atît de absurd pe cît s-ar părea: în secolul XX, sistemul de cîștigare a notorietății literare a purtat pe culmile gloriei efemere mii de mediocrități. Prin cinematograf, prin spectacole TV, dar mai ales printr-o înflorire industrială a prozei de consum, literatura-divertisment ocupă de acum avanscena. în astfel de condiții, ideea potrivit căreia literatura ar reprezenta cel mai rapid mijloc de a atinge celebritatea continuă să facă
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
France, m-a invitat să iau prînzul cu el. Gari era un tip ciudat, se prezenta machiat, avea fața fardată. Era straniu ca personaj, foarte demodat, aducea cu un erou sentimental al anilor �30, pe care îl vedeai la începuturile cinematografului. R:Destinul titlului evocat, "Picătura de aur", ca și destinul celor două cărți este unul neobișnuit: amîndouă relatează povestea unui adolescent arab trăind la Paris, amîndouă privesc lumea cu ochii uimiți, dar larg deschiși ai amurgului prelungit al pubertății. M.T.
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Alexandra Olivotto Zilele filmului italian au reușit să umple până la refuz sala cinematografului Elvira Popesco (literalmente, și eu am stat pe jos la una dintre proiecții). Faptul că, în termeni de festival, nici cel britanic, nici cel francez nu a reușit o asemenea performanță, se datorează unei ocurențe notabile: organizatorii acestui eveniment au
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
trois pe care-l compun e credibil și fără atmosfera mai '68, deși divergențele care alimentează tensiunea dintre ei țin în mare parte de zeitgeist. Theo și Isabelle sunt niște "copii teribili" (aluzia la Cocteau nu e întâmplătoare) crescuți în cinematograf, având existențe infuzate de filme. Iar Bertolucci - cinefil înainte de a fi cineast - ne dă de înțeles de ce: La Nouvelle Vague e parte integrantă și indisolubilă din revolta intelectualilor. Oameni ca François Truffaut, Jean-Luc Godard, Jean-Paul Belmondo și Simone Signoret, chiar
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
film americane, ne-am putea măcar întreba care sunt elementele principale pe care ea le utilizează. Simplificând, aș spune umor, sex și violență. Pentru explorarea mai profundă a ultimului element, aș recomanda vizionarea unui colaj de patru filme (două în cinematografe, două - noutăți video). De ce? Pentru că acoperă întregul spectru al violenței, de la crima din ură (rasială sau homofobie), la crima în serie și până la crima de război, propunând totodată un joc complex între realitate și ficțiune, între filmul documentar și cel
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
Mădălina Roșca Titlul de o originalitate zdrobitoare e găselnița mea 100%. Așa-mi trebuie, dacă la banala întrebare Ce mai rulează în cinematografe? nu m-am documentat și eu temeinic. Am scanat din memorie: câteva blockbaster-uri, vedete, plus că e vară, e vacanță, clar - filme americane! Gata, avem un subiect. Acum, nu că-ncerc să ies basma curată, dar chiar de-aș fi
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
floare, iar faimosul restaurant al Uniunii Scriitorilor, unde buna dispoziție era la ea acasă, nu ducea lipsă de clienți celebri ori aflați în așteptarea gloriei literare. Stăteam la cozi pentru a vedea filmele occidentale, iar după ce acestea au dispărut din cinematografe, găseam întotdeauna cîte un prieten posesor de video dispus să mai vadă o dată, a o suta oară, filmul Nașul, cu ochii mai mult la emoția și fascinația fiecărui nou "client" decît la ceea ce se întîmpla pe ecranul televizorului său . Existau
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
entuziaști are acum alura unui festival internațional important. Este reconfortant să vezi oameni din toată țara " și nu numai " tarversând grăbiți în sus și-n jos Clujul de patru, cinci ori pe zi, încercând să se împartă între cele trei cinematografe care găzduiau proiecții TIFF (patru, dacă e să pun la socoteală proiecțiile în aer liber din curtea Universității Babeș-Bolyai, pregătită să primească 600 de cine-tiffi). Și cum, acolo unde este vorba despre proiecții în aer liber există aproape întotdeauna o
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
să mă sperii când recepționera de la hotel a alergat după mine, fluturând în mână un AperiTIFF (ziarul festivalului, o altă inovație a ediției cu numărul 3), și a strigat, cu vădită curiozitate: "să mă duc la Kim Ki-duk?". În holul Cinematografului Republica se găsea un panou, pus la dispoziție de TIFF, care purta cu sine un mesaj subliminal: varsă-ți năduful aici! Acolo am putut să citesc, în mai multe rânduri, însemnări ușor fanatice " într-un sens bun " de genul "Vreau
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
Oscar; Elefant-ul lui Gus Van Sant, premiat la Cannes. Deși nu a existat o secțiune separată a filmului nordic, numeroase pelicule din Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda... și-au făcut loc în celelalte secțiuni, lăsând o imagine unitară asupra acestui cinematograf minimalist, dar de o mare forță și cu un estetism rafinat. Ba chiar s-au bucurat de o incontestabilă popularitate, danezul Reconstruction (regia Christoffer Boe, film premiat cu Camera D"Or la Cannes) rămânând pentru multă vreme în topul preferințelor
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
cineaști europeni! Asta îmi aduce aminte de epoca în care se propunea crearea supraomului!" (și nouă ne aduce aminte de "crearea omului nou"...) Apoi, după cîteva "amabilități" la adresa lui Viviane Reding, comisarul european pentru Cultură, Godard a conchis: "Globalizarea a omorît cinematograful. Trăim azi totalitarismul televiziunii, cu spikerițe cărora nici măcar nu li se mai văd picioarele... Și, mai nou, odată cu invazia de suport numeric, nu mai știm nici măcar ce e, practic, cinematograful!" Godard acceptă să treacă drept un provocator, dar nu drept
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
comisarul european pentru Cultură, Godard a conchis: "Globalizarea a omorît cinematograful. Trăim azi totalitarismul televiziunii, cu spikerițe cărora nici măcar nu li se mai văd picioarele... Și, mai nou, odată cu invazia de suport numeric, nu mai știm nici măcar ce e, practic, cinematograful!" Godard acceptă să treacă drept un provocator, dar nu drept un spirit înăcrit; dimpotrivă, odată cu vîrsta, susține el, a cîștigat în seninătate " iar ultimul lui film " văzut de Cahiers du Cinéma ca "mai puțin disperat decît precedentele" ", e o probă
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
Godard susține că "indirect l-a ajutat pe Bush, într-un mod foarte pervers, de care regizorul nu e conștient; Bush e mai puțin idiot decît pare, iar Michael Moore nu e atît de inteligent pe cît se crede". Nici cinematograful lui Tarantino nu scapă de blîndul tir godardian: "Nici Tarantino nu merge pînă la capăt. Nu se servește de camera de filmat ca să privească, plin de curiozitate, eroina sau decorul. Eu, dacă filmez fața prietenei mele, o fac sperînd să
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
din orele vieții sale profesionale, care însuma douăzeci și trei de ani de serviciu, în aeroporturi, în avioane, în trenuri și gări, taxiuri, săli de așteptare, camere de hotel, holuri de hotel, cazinouri, la colțuri de stradă, restaurante, în întunericul cinematografelor, în cafenele, cluburi de noapte, biblioteci publice, clădiri de poștă. în afară de ebraică, vorbea franceza și engleza, puțin românește și idiș. La nevoie, o rupea și în germană și în arabă. Purta aproape întotdeauna un costum gri, convențional. Se deprinsese să
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
un Cannes, și-a mai trecut un an. De fiecare dată, festivalul e copleșit de un indice de așteptare împovărător: toată lumea vrea să descopere, în selecția Cannes-ului, noutățile cele mai valoroase din producția mondială și ceea ce se cheamă "tendințele cinematografului modern". Practic, competiția e inevitabil dezamăgitoare, într-un anumit sens; și în 2004 s-a întîmplat la fel: te întrebi, văzînd cele 19 filme, alese din 1300, cum trebuie să fi arătat celelalte, dacă spuma arată așa... Cît despre "tendințe
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
un anumit sens; și în 2004 s-a întîmplat la fel: te întrebi, văzînd cele 19 filme, alese din 1300, cum trebuie să fi arătat celelalte, dacă spuma arată așa... Cît despre "tendințe", e de remarcat că vitalitatea "tehnico-industrială" a cinematografului de azi nu e dublată, nici pe departe, de o înnoire profundă de limbaj. Cineaștii de anvergură, marii autori, cei ale căror filme să le poți recunoaște și fără semnătură, sînt rari, tot mai rari; conform celebrului banc, s-ar
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
După ce au ales, în numerele trecute, scrisori din anii 1978-1982, redactorii se opresc acum la patru epistole din intervalul 1965-1971. La un an de la ieșirea din pușcărie, N.Steinhardt era pus la curent cu toate noutățile din film, teatru, muzică. "Cinematograful, în ultimul timp, nu mi-a oferit, aci, nimic interesant. Unele reluări, printre care deliciosul It happenned tomorrow al lui Rene Clair.ș...ț La teatru: Un Tennessee Williams (pe care-l iubesc, căci e un jovet) mai slab: Orfeu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
în ce an au mai fost molestați diverși jurnaliști, dacă au avut imprudența să se apropie de locul încăierării dintre forțele de ordine și sindicaliștii din industria spectacolului cu statut de salariați temporar? Acum, intermitenții au încercat să ocupe un cinematograf din oraș și să boicoteze o proiecție pentru Marche, să saboteze, cum aveau să se justifice, infernala mașinărie economică a filmului ca industrie. Așadar, Cannes-ul lui 2004 are un fundal mai viu colorat social decît oricare altă ediție, din
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
Marina Constantinescu Acum cîțiva ani, vreo trei, Europa mai întîi, apoi și America, a fost sedusă de Fabulosul destin al lui Amelie Poulain, filmul francezului Jean-Pierre Jeunet. Oamenii făceau cozi ca să intre la cinematografe și să vadă o poveste din zilele noastre. Sau de oricînd și de oriunde. Dezvoltînd un fel de terapie planetară, lumea (și) de azi apelează la poveste ca la un balsam vindecător. Bucuria acestui film a însemnat și descoperirea - chiar
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
partid, scriitorul trebuia să facă educație). După căderea comunismului funcțiile literaturii s-au împuținat considerabil, au redevenit cele firești, preponderente fiind cea tradițională de divertisment, aflată acum în acerbă concurență cu alte surse de divertisment (televiziunea, spectacolele de tot felul, cinematograful și în varianta casnică dvd-urile și casetele video) și cea cognitivă (ca modalitate specifică de cunoaștere a lumii). În mod firesc, mulți dintre cititorii de romane din vremea comunismului s-au îndreptat spre canalele alternative, dedicate unor funcții pe care
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
scandal, motiv suficient ca Almodovar să introducă câteva narațiuni colaterale, care servesc de parabole. E un lung metraj cu o structură narativă de puzzle - colaj, fapt la care se fac numeroase referințe vizuale: de la generic până la afișele suprapuse de pe peretele cinematografului și la fațada mozaicală a casei lui Ignacio. Nu lipsesc din film nici comentariile de factură social - politică sau aluziile la ipocrizia Bisericii Catolice: un preot ucide și-și justifică fapta comentând că Dumnezeu e de partea lui. Dar, dincolo de
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
că vine într-un spațiu ingrat (Clubul Prometheus), din cauza numărului redus de locuri. Nu e vina echipei organizatoare - care, după cum remarca și Eugenia Vodă (membră a juriului), și-a dovedit profesionalismul în primul "loc al faptei" - ci a rețelei de cinematografe a Capitalei: nici unul n-a putut să găzduiască retrospectiva (să fie oare din cauza Sărbătorii filmului francez?). Totuși, cinefilii români au arătat că îndură multe de dragul unui film bun, înghesuindu-se claie peste grămadă, pe scaune sau stând în picioare; iar
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
locul de obicei. O schimbare senzațională s-a produs, care modifică un loc puțin favorabil teatrului, de fapt. Sala de la Brașov, mare, cu scena cocoțată destul de sus în raport cu poziția spectatorilor, cu o acustică destul de proastă, cred că a fost, cîndva, cinematograf, a suferit o modificare, la acest spectacol, care a îmblînzit-o. Care i-a ameliorat dimensiunile, hăul, care a încălzit-o. Regizorul și scenograful Dragoș Buhagiar au revenit aici împreună. Și au gîndit împreună, pentru montarea lor, nu doar spațiul scenei
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
Alexandra Olivotto De curând mi s-a mai potolit frustrarea cauzată de această letargie estivală a cinematografelor și, în ton, a peliculelor apărute pe suport video/DVD. Asta nu s-a întâmplat din cauza vieții sociale sau a celei "livrești", ci pentru că am stat cu nasul în televizor. Din punctul meu de vedere, au fost câteva zile cu
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
Integral", și Parchetul trebuie lăsat să-și facă treaba, din 1932, despre situația de inculpat a lui Louis Aragon, învinuit de ,instigare la omor" după publicarea unui poem. Două articole se referă la starea filmului: Răspuns la o anchetă despre cinematograful sovietic și Cinema 33, ambele din 1933, dar dezvoltând considerații politice și estetice extinse peste limitele subiectului anunțat. Alte două texte se referă la relația dintre politică și artă, la jocul ipocrit la Sovietelor: Ridicare de cortină, din 1933, și
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]