444 matches
-
noapte, în ploaia de petale și lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale, muiate în fir de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
toată întinderea lor, dar mai ales pentru Neamul lui ardelenesc, izvoditor de Țări Române mai mereu supuse și încălecate de vitregiile vremilor potrivnice! Un Luptător cu suflet de floare, sensibil la minunea dumnezeiască numită Viață, pe care o cuprinde cu cingătoarea tricoloră a credinței strămoșilor. Și mai este ceva demn de admirat. Este de mirare pentru mulți, în lumea noastră golită de morală și spurcată de trădări, cum de poate cineva să reziste tentațiilor, ademenelilor și amăgirilor deșarte, toate cu aparență
Lui Lazăr Ladariu, Omul cu suflet de Ţară. [Corola-blog/BlogPost/92414_a_93706]
-
a întâmplat și mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ți întâia mea scrisoare de dragoste. Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”. După prima scrisoare de dragoste a
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
frig! În fine, vorbele astea ale babei l-au urnit pe moș din casă. A înjugat boii la car, a luat un topor și-o toporișcă și...hai la pădure! Dar, cum era el fricos, și-a mai pus la cingătoare o baionetă și câteva cuțite, de parcă ar fi plecat pe frontul din Crimeea. - Ce faci, moșule, cu-atâtea cuțite? Nu-ți ajung toporul și toporișca? - Ehe!... ce știi tu, babă, cu cine mă întâlnesc eu în pădure? A tăcut baba
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
muls pentru fiecare. Și-apoi, nu crede preacuvioșia-ta că sus, în împărăția Sa, Domnul are nevoie nu de oameni sarbezi la față, ticăliți și ofticoși, ci de oameni unul și unul, cu știință-n ale flintei, cu păcatul la cingătoare, la vedere, nu ascuns în cine știe ce ungher al trupului ori al minții. Căci lupta Celui de Sus cu Necuratul nu s-a sfârșit; dimpotrivă, ea se-ascute. — Să lăsăm judecății Domnului treburile acestea - grăi blând Metodiu. — Ba nu, preacuvioșia-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingîndu-se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stîrnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să-și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură-cască. „Și lasă-ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i-o puse la picioare. „Asta-i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca-n străfundul fîntînii“. Și-i Înfășură gîtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atît ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe jăratec. Sofia stătea tăcută lîngă groapa care se făcea tot mai adîncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fîntînă sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adîncitura gropii, fărîmița țărîna Între degete. CÎnd coșciugul fu gata - din patru scînduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și-l Înfășură la gîtul lui Simon. „Jos e răcoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de negru. Procurorul mi-a arătat din ochi pe tavan o lustră de porțelan albastru, complicată, având alături o contragreutate de forma globului terestru, de cupru strălucitor, cu cele cinci continente, mări și oceane, apoi a scos din buzunar o cingătoare subțire de piele împletită, cu motive de margarete și mimoze, pe care a strâns-o, cu o mână altădată suplă și blândă, într-un cerc perfect, care făcea să se întâlnească, ca într-o imagine filosofică, făgăduiala și răsplata, începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe care o întâlnea de mai multe ori pe an, când mergea în curtea închisorii din V. să asiste la decapitarea vreuneia dintre victimele sale, înainte de a pleca, fără nici un sentiment, să ia masa la Bourrache. Arătând cu capul spre cingătoarea subțire, l-am întrebat dacă el era cel care... — Da, mi-a răspuns înainte să apuc să rostesc cuvântul. Mi-am dres glasul și am spus: — Nu ați găsit nimic? A privit încet lucrurile din jur dulapul, scaunul, comoda, măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-ntre vise Pe un tărâm de basm în pragul dimineții Prinzând cerul în suflet cu brațele deschise. Și-atunci cu luna nouă ne-om încălzi la soare Și în altarul nopții cuminți vom zăbovi Vom rupe spinii sorții legați la cingătoare Și-n dansul nou de ape cu patos ne-om iubi. Referință Bibliografică: Mai strigă-mă o clipă / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela
MAI STRIGĂ-MĂ O CLIPĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362898_a_364227]
-
nevăzut. - Ai uitat de caseta cu nisip fermecat și cornul dăruit de împăratul Nisipurilor? - Sunt aici, drăguțule, la chimir, ca și piatra transparentă și scoica albastră sidefie, toate le poartă băiatul la brâul ăsta lat. Și se bătu fălos pe cingătoarea lată ce-i cuprindea mijlocul. - Păi, atunci, de ce te mai plângi atâta ca o babă, domnule voinic? - De, măi Norocel, tu mi-ai dat curaj! Acum n-are decât să m-atace! Așa am un chef să-i pocnesc! Și
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
legământului macină aripile de argint ale heruvimilor vroia să fure toiagul lui Aaron să otrăvească mană cerească (furase deja tablele celor zece porunci) stârpirea dăunătorilor nu se face cu tact, cu blândețe nu legați molima cu lanțuri va rupe toate cingătorile minții va mânca oțelul dreptății și va năpădi pe toate staminele crinilor rădăcinile smulse, râul aruncat în focul veșnic spre-a nu mai avea șansa de a fura bucuria altfel, pământul însuși se va deschide sub picioarele lui și-l
RĂUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362537_a_363866]
-
aruncă-n prăpastie”. Emoția crește pe măsură ce înaintezi în poem și descoperi o ființă vulnerabilă, sensibilă, care caută încă ocrotire: “acum desenez în aur/ ca pe niște mari monede / pleoapele tale, / vreau să pictez paradisul : / curcubeu, curcubeu / și să fac din cingătoarea ta / un camuflaj / cu spuma scoicilor.// (5)// Voi micșora apa / pentru a-ți da să bei / soarele nisipurilor / rădăcinile răsucite / ale plantelor de apă / un adânc ornamental / ce-ți seamănă / și povara nopții / mult prea reală, / până și cheile / sunt
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
a întâmplat și mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ți întâia mea scrisoare de dragoste. Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri“. S-au reîntâlnit pe plajă și
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
-n umeri cu beteală Și-ai intrat adânc în codri dănțuind printre copaci, În veșminte de aramă peste noapte să-i îmbraci. Coborât-ai maiestoasă de prin vii și din ponoare Luncilor să le furi floare să o pui la cingătoare, Dulci miresme și culoare să le dai copiilor Și flăcăilor mireasă, zân-a podgoriilor. După ce-ai umplut hambare și-n grădini ai dat târcoale, Pomilor punând rugină de la vârf și până-n poale, Lacrima din cer oprit-ai și prin dansul
TOAMNEI, RĂVAŞ DE IUBIRE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363152_a_364481]
-
ne-ar fi luat urma, icneli și plânsete înfundate ori văitături de moarte, mai ales de femei, bătrâni și copii. O harababură de care nu mai avusesem parte niciodată, oameni, hârburi, animale priponite de vreo funie sau zgardă legate de cingătoare pentru că mâinile le aveau ocupate, ne târam greu, unii aveau 2-3 capre, alții 3-4 oițe, câte un purcel ori vacă, alții slobozi ca și noi, nimic. Voi cei mici sau mai măricei dintre copii erați șii alinare și povară, tot
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
de cărare, iar în creștet și-l strâng cu un pieptene rotund. Lumea de rând umblă pe jumătate despuiată, încingându-se în față doar cu o bucată de pânză, și așa umblă și copiii. Femeile poartă, pe lângă pânza obligatorie de la cingătoare până la genunchi, și un fel de scurteică din pânză albă și subțire. De altfel, și bărbații pot fi văzuți destul de des îmbrăcați la fel, de aceea nu vei putea deosebi dintr-o dată un bărbat de o femeie. Iar femeile, dacă
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
în plus. Împlătoșați, pe cap cu cucile ienicerești, cu lingura de lemn în loc de panaș, cu archebuzele la umăr și furcheții la mâna stângă, se clătinau la fiecare mișcare a cailor. Când săltau după șei pungile cu praf de pușcă de la cingătoare le loveau mânerele iataganelor de la șold. Schender Pașa ordonase căpeteniei ienicerilor să aleagă un grup de astfel de păzitori pentru ca drumul lui să se desfășoare în liniște. În careta-i cu perdele din mătase violet ce nu permiteau a se
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
cereau mare grabă în a fi duse la capăt. Și aici, Vasile îl zărise pe coconul Constantin și pe coconul Alexandru, feciorii lui vodă, în contăș de postav fin, albastru de Flandra, cu ciubote roșii de marochin și jungher la cingătoare. Frumoși și mândrii nevoie mare. În fața lor căzuse în genunchi când, însoțiți de comisul Mihăilescu, veniseră să vadă caii aleși pentru cursele din toamnă, când feciorii de boieri își întreceau dibăcia în ale călăriei. El prinsese darul îngrijirii cailor și
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
i-a ales pe alții să fie perechea lor. Toate, una peste alta, sunt o lecție de mareață, ei vor fi mereu prieteni bucurându-se de viață. MARIE, DRAGĂ MARIE, Azi îți dăruiesc o floare Să ți-o prinzi la cingătoare Sau poate la pălărie Cum îți place ție. O floare de busuioc Să-ți poarte noroc. “La mulți ani!” O altă Marie... Referință Bibliografică: TRECE TIMPUL / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 196, Anul I, 15 iulie 2011
TRECE TIMPUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367086_a_368415]
-
învelite cu binecunoscutele năfrămi specifice zonei, iar „flăcăii” cu cămăși naționale, sumane, pantaloni de pânză albă și cușme de astrahan, majoritatea purtând opincuțe în piciorușe și fiecare în parte având tricolorul drept simbol național pe piept, pe căciuli sau la cingătoare - ne-a integrat întru totul în mirifica lume a satului ardelean de la poalele Carpaților de Apus. „Colindăm, Doamne, colindă”, „Bucură-te, Domnuț bun”, „Nașterea Domnului nost” și multe alte colinde în care spiritul sărbătorilor a fost înălțat la rang de
COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363598_a_364927]
-
fiarbă încet, pâtpâind la foc mic, iar ei dăduseră fuga, să-și mai vadă și de alte treburi, între timp! Parcă îi și vedeam apărând de după dealuri, îmbrăcați în pantaloni și cămăși din pânză albă, cămăși încrețite-n brâu cu cingători colorate domol, pe sub pieptarele de culoarea mierii de mai, pieptare cu chenare cafenii și cărămiziu deschis. Voinici și plini de viață, păreau rupți din stâncile ce alcătuiau munții! Sosise ceasul să se adune la mesele dimprejurul vetrei, mese făcute din
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
pieptul meu va sta, Să o strâng puțin în brațe. Și guriță ei, de-o vrea... Să mi-o lase s-o sărut, iar în sân să-i pun o floare. Tei bătrân, bătut de vânt, de o iau de cingătoare, Tu ai grijă să nu cadă! Umbră-n juru-ne să faci!... Nimenea să nu ne vadă, că ne suntem foarte dragi. Când eram mai fericit, aud ușa scârțâind, un răcnit: „Iar mai cântă un aiurit?!...” zice-un bărbat răgușit. „Ia
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
spre centru Sau spre marea cu rime Pionier țeapăn al orarelor bățoase Știi cine ești, știi cine ești? De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Șanțuri... plâns de frunze...în canionul albastru Păstrătorul Salbei își asuma stăpânirea prin cingători brodate în curcubeu de fecioare Cascade cu bolovani suspendați la încrucișare de drumuri sterpe Din patru cingători... una lipsea zăpăcită prin păduri pe creste dințate, la izvorul vorbăreț, umbrit de pomi înțelepți Când ziua se năștea bătrânii înțelepți amintiră de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]