146 matches
-
nume Ignatius îl asocia cu ateliere eficiente de reparații și cu fabrici din care ieșea fum în permanență. Spera că jocul de baseball va fi mânuit cu grijă în timpul transportului, că nici unul dintre micii jucători nu va fi spart sau ciobit de angajații brutali ai căilor ferate, hotărâți să ducă definitiv la ruină societatea feroviară prin despăgubirile pretinse de expeditorii de marfă, urmând apoi să facă grevă și să distrugă gara centrală din Illinois. În timp ce Ignatius medita la încântarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
areți? Cămătarul arătă sus în spatele lui Porfiri. Porfiri se întoarse să vadă raftul cu samovare. ă Este cel din capăt. Căpătul cel mai aproape de dumneata. Porfiri tresări gândindu-se că doamna Kezel a mâncat bătaie pentru un obiect așa de ciobit și de nesemnificativ, pentru un samovar urât și ordinar. Îi semnală dezgustul său lui Salitov și împreună au părăsit magazinul fără să mai pună nicio întrebare. § Au ieșit în hărmălaia pieței de vechituri și în îmbulezeala strașnică a marii Arcade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din încărcătură, spun că s-au împuținat cumpărătorii de vase de argilă, cică au apărut niște plastice care le imită și sunt preferate de clienți, Era de așteptat, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, argila crapă, se ciobește, se sparge la cea mai mică lovitură, în timp ce plasticul rezistă la tot și nu se plânge, Deosebirea e că lutul seamănă cu oamenii, simte nevoia să fie tratat bine, Plasticul e la fel, doar că în mai mică măsură, Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și În rulotă.“ Citește statisticile despre nomadismul contemporan: mulți oameni, scoși din minți de suburbiile instant, de renovări, restaurări și apartamentizări pleacă lăsînd totul În urma lor și apucînd unde văd cu ochii. Pentru orice nouă așezare și nou cartier care ciobesc pămîntul, o turmă de case pe roți și pontoane pornește la drum undeva În lume. Caravana, șlepul locuibil, cortul - acestea sînt adăposturile viitorului! Chiar și casele nou construite nu sînt permanente. O casă În suburbii nu este portabilă dar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În ditamai căsoiul. Cu balustradă de marmură și tot tacîmul. Și ce dacă ? Nu putem avea cu toții marmură. Oricum, probabil că e groaznic să stai acolo. E rece și amplifică orice zgomot. Și probabil că aluneci tot timpul și se ciobește destul de ușor... — Emma, dacă, vrei, pînă te pregătești tu, eu Îi ofer lui Jack ceva de băut, spune Lissy, cu un surîs care zice : E drăguț ! — Mersi, zic, răspunzîndu-i cu o privire gen „nu-i așa ?“ Mă grăbesc la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În timp ce lustruia obiectele. Slăbit În primele zile, Ravelstein o saluta cu degetul arătător Înălțat și‑i spunea lui Nikki: - Pentru numele lui Dumnezeu, ține‑o departe de cristalurile Lalique. - Îmi spală paharele de vin la robinet, Îmi explica mie. Le ciobește ciocnindu‑le de marginea metalului. I‑am atras atenția și a Început să se smiorcăie. Mi‑a zis că o să‑mi cumpere alte pahare noi de la Woolworth. I‑am răspuns: „Știi cât costă paharele astea Lalique?” Când i‑am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
venerata foarte mult; evenimentul a avut loc în timpul domniei lui Conrad al IV-lea (1250-1254), iar femeia, o germană, juca zaruri cu câțiva dintre soldații lui. Cand a aruncat piatră către Prunc, Fecioara și-a ridicat mâna și "piatră a ciobit o mică gaură în cot, care a rămas acolo pentru totdeauna ca exemplu". Cand a fost reparata "brațul nu a fost în niciun fel schimbat sau readus la poziția de dinainte, pentru că Dumnezeu a dorit ca el să rămână un
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
separeul pentru domni“, spusese. „Și de ce nu ne-ai chemat până acum aici ?“, întrebase Maca, intrând în odăița strâmtă, cu masa și scaunele ei și, pe pereți, cu etajere pline de tot felul de lucruri vechi și nefolositoare, de la ulcele ciobite până la fiare de călcat cu cărbuni. „Nu e ușor să fii domn“, răspunsese bătrânul. „Trebuie să ai ceva cu adevărat greu pe suflet.“ — Și zici că asta a fost o poveste pentru copii ? întrebă Jenică. Ce înțeleg copiii din asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se desparte niciodată. Esența copilăriei fără copilărie din romanul lui Lucian Zup se află în ceea ce este gașca de cartier: "Stăteau la cîteva scări mai încolo de blocul lui. Pe treptele reci, mînjite cu tot felul de chestii cleioase, ciobite pe alocuri, ca și cum cei bătuți ar fi mușcat din piatră în cădere. Dacă locuiai acolo și te apuca să-ți vizitezi apartamentul, trebuia să te strecori printre picioarele și coatele lor, cu grijă să nu-i atingi, că s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o să găsească soluție să se-ntoarcă. Deocamdată trebuia să fugă. Înainte de fugă a fost conflictul, iar înainte de conflict a fost gașca. Stăteau la cîteva scări mai încolo de blocul lui. Pe treptele reci, mînjite cu tot felul de chestii cleioase, ciobite pe alocuri, ca și cum cei bătuți ar fi mușcat din piatră în cădere. Dacă locuiai acolo și te apuca să-ți vizitezi apartamentul, trebuia să te strecori printre picioarele și coatele lor, cu grijă să nu-i atingi, că s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de linoleum cu o masă mică În mijloc și suprafețe de lucru În jurul pereților, toate decorate cu un galben de nuanța nicotinei. Watson clincăni trei căni de pe platforma pentru scurs pe blatul de lucru, nepăsându-i, În fapt, dacă le ciobește. Trei pliculețe de ceai. Zahăr. Apă clocotită. Dar lapte suficient doar pentru două. — La naiba. În nicun caz n-avea de gând să rămână acolo, În frig, fără măcar o cană de ceai care să o susțină. Agentul de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
reflecta în geamurile rotunde ale ferestrelor, aruncând în jur raze de o căldură cunoscută, însă incompletă și aparentă. M-am convins că ferestrele înfățișau aproape aceeași imagine, însă era ca o iluzie inexplicabilă, ca o bijuterie zgâriată, ca un porțelan ciobit într-un colț... Era inutil să caut printre ele. Nici una nu era întreagă. Ajunsesem acolo traversând podul, însă nu găsisem fluviul arborelui universal, ci o multitudine de ferestre care arătau o imagine incompletă a Libertății undeva pe insula eternă a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Îi zice la orașul ăla, Oklahoma. Și ajung departe peste ape și când colo ce să vezi? Numai negri și englezi! Fac ce fac la bani și se Întorc acasă cu războiul În țeava puștii și-și cumpără pământ. Și Ciobi Își amintea cum cântase pe transatlanticul de lux, ba Își amintea de Caucaz și de Tiflis și de Piatigorsk, orașe și locuri străine pentru el. Nu făcuse războiul ca toată lumea, stătuse mai la coadă, era paznic la o fabrică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
așa trece și ziua și vine și noaptea și mulge oile și se mai trezește din când În când peste noapte, când sar câinii tare. Cu drag, al tău Petru”. Aceasta este povestea lui Petru ce-și mai zicea și Ciobi, el era stăpânul lupilor, și mi se pare firesc să fi fost mâncat de lupi; și fără nici o legătură el le spuse că de fapt și Pușkin fusese mâncat tot de lupi, și că În general cunoaște tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care doar sufletul minții Îți poate pătrunde și se vede vara, Într-o zi de vară, Într-o după-amiază de vară, În ziua de Sânziene, În curte la Văsălie, și joacă feciorii și ridică praful În aer, Își bate vioara Ciobi, țiganul din Tătârlaua, și cântă, și cântă, și nu se mai oprește și lumea alunecă În fața Onicăi, nemaiputând să-i Înțeleagă contururile, doar o dungă neagră jos, una albă la mijloc și una sus, subțire și Învăpăiată, și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fața curții sforăie și bate din picior. Onica Întoarce capul și Întâlnește cerul adunat În ochii feciorului cu părul galben pe care nu l-a mai văzut niciodată, hora Începe și se Învârte mai tare ca Înainte și vioara lui Ciobi urlă de durere și bate Săcădău În tobă și pielea Întinsă de vițel răspunde ritmic. Bum-bum-bum, bum-bum-bum, ochii albaștri o țintuiesc pe Onica și ea nu se mai uită peste umăr, ce ar mai putea să vadă, când În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ei de fată frumoasă. Mâna o trage hotărât Înainte și Onica simte cum o zgârie crengile prunilor din fundul grădinii, ea se ferește Întorcând privirea Înapoi, șura lui Vasile a rămas departe, În albastrul Înserării răzbat galbene lămpașele și acolo Ciobi cântă mai departe un cântec trist și lin de parcă n-ar fi horă și ar fi nuntă și Onicăi inima Îi sparge pieptul și lătureanul cel frumos, ajuns dincolo de grădini, În hotar, se-ntoarce și o cuprinde, iar trupul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și fustă ocazional. (Deși ție îți plăceam mai mult în blugi și-mi spuneai că semăn cu Calamity Jane, dovadă acea întâmplare când eu, pretinzând că umbrela era o pușcă, te-am lovit peste osul maxilarului și ți l-am ciobit. Și apoi ți-am spus că mi se pare romantic să petrecem sâmbăta noaptea la Urgență în loc să ne uităm la serialul cu același nume.) Fiecare bun al nostru era o legătură care ne ținea uniți, iar faptul că le puneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă simt mai aproape de Katie a mea care e în Australia, îmi mărturisise el cu ocazia uneia dintre plimbările noastre de la începuturi. Chiar înainte ca chelnerița să ne aducă porțiile speciale Jumbo (cu pâine prăjită în ulei și căni mari ciobite de ceai la discreție), el îmi oferi bine-rumegatul său sfat. Cred că cel mai bine ar fi să le spui tuturor adevărul. — Eu cred că e o idee foarte proastă. Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
venit pă chelie.“ Fumurili o să-i vină dă hac lu Limardo, mi-am zis la mine În glagore. N-avusese Încotro și se dase de gol. Da dă ce n-a lăsat să plătească altu oalile care iel le-a ciobit? Un gagiu d-acolo niciodată nu-și vinde pontu. De-ați fi văzut ce chestie nașpa a pățit Zarlenga. A dat dân umeri și-a scuipat parcă nu iera la el acas. S-a potolit pă loc și să făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pentru că Îmi place stilul tău, flăcău. Îți ajunge răspunsul ăsta? — Probabil că trebuie să-mi ajungă. Să vedem acum: cum? — Cum ce, flăcău? — Cum i-ai făcut pe mexicani să retracteze? Smith puse pe masă un box de bronz. Era ciobit și plin de sînge uscat. CALENDAR 1952 EXTRAS: L.A. Mirror-News, 19 martie SCANDALUL BĂTĂILOR DE LA POLIȚIE! POLIȚIȘTII ÎI DISCIPLINEAZĂ PE AI LOR ÎNAINTE CA VINOVAȚII CEI MARI SĂ APARĂ ÎN FAȚA JUDECĂTORULUI Șeful LAPD, William H. Parker, a promis că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dat seama ce caută după ce începuse să caute. Nu, își zicea, oricât ar încerca să mai nege, adevărul este că trăiește mereu mai mult din amintiri. A dat până la urmă peste discurile vechi, de după primul război, groase, grele, mai toate ciobite la mutările fără număr dintr-un oraș în altul și dintr-o casă în alta, le-a cărat pe rând în dormitorul ei, pe măsuța de lângă pat, și-a pus ochelarii, mâinile îi tremurau, dacă ar fi întrebat-o cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la vasele prăfuite și la formele de budincă aflate pe rafturile din bucătărie, În timp ce Julia Își puse geanta pe masă și Începu să scotocească prin el. Bucătăria era una de modă veche, victoriană, cu blaturi lungi de lemn și chiuvetă ciobită din piatră. La fereastră erau bare metalice, la fel ca la celălalte, și Între acestea se Încolăcea iedera. Era o lumină verzuie, foarte blîndă. — Ți-o imaginezi pe bucătăreasă și pe servitoare umblînd prin cămară, zise Helen Învîrtindu-se prin jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
crichet sau ceva mai fin. — O prinzătoare de buton? — Exact, o copcă. Helen rîse. Pentru că vorbele Juliei făcuse să-i răsară În minte o imagine foarte clară, ceva din copilărie, probabil - un buton pătat din argint cu o prinzătoare ușor ciobită din sidef. Își duse mîna În locul În care-și imagina că se află inima. Mă simt, zise ea, de parcă mi-ar fi intrat În piept un buton și inima mi-ar fi smulsă, fibră cu fibră. — Dar sună Înspăimîntător, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca Marian Nistor, și-ajungeam la capătul betonului; ne scuturam noroiul de pe cizme și-o porneam pe străduțe. Era ca și cum ai fi sărit dintr-un container: asfaltul se rupea, casele vechi începeau trist, abrupt, cu zidurile laterale retezate și grădinile ciobite de moloz. Îți venea să urli. Privirea se-așeza apoi liniștită pe ochiurile mansardelor. Acoperișurile de țiglă apăreau dintre copaci, coloanele și capitelurile străluceau prin iederă, brâurile din piatră albă de râu alunecau pe fațade și-n colțul irisului, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]