152 matches
-
care doar sufletul minții Îți poate pătrunde și se vede vara, Într-o zi de vară, Într-o după-amiază de vară, În ziua de Sânziene, În curte la Văsălie, și joacă feciorii și ridică praful În aer, Își bate vioara Ciobi, țiganul din Tătârlaua, și cântă, și cântă, și nu se mai oprește și lumea alunecă În fața Onicăi, nemaiputând să-i Înțeleagă contururile, doar o dungă neagră jos, una albă la mijloc și una sus, subțire și Învăpăiată, și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fața curții sforăie și bate din picior. Onica Întoarce capul și Întâlnește cerul adunat În ochii feciorului cu părul galben pe care nu l-a mai văzut niciodată, hora Începe și se Învârte mai tare ca Înainte și vioara lui Ciobi urlă de durere și bate Săcădău În tobă și pielea Întinsă de vițel răspunde ritmic. Bum-bum-bum, bum-bum-bum, ochii albaștri o țintuiesc pe Onica și ea nu se mai uită peste umăr, ce ar mai putea să vadă, când În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ei de fată frumoasă. Mâna o trage hotărât Înainte și Onica simte cum o zgârie crengile prunilor din fundul grădinii, ea se ferește Întorcând privirea Înapoi, șura lui Vasile a rămas departe, În albastrul Înserării răzbat galbene lămpașele și acolo Ciobi cântă mai departe un cântec trist și lin de parcă n-ar fi horă și ar fi nuntă și Onicăi inima Îi sparge pieptul și lătureanul cel frumos, ajuns dincolo de grădini, În hotar, se-ntoarce și o cuprinde, iar trupul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și fustă ocazional. (Deși ție îți plăceam mai mult în blugi și-mi spuneai că semăn cu Calamity Jane, dovadă acea întâmplare când eu, pretinzând că umbrela era o pușcă, te-am lovit peste osul maxilarului și ți l-am ciobit. Și apoi ți-am spus că mi se pare romantic să petrecem sâmbăta noaptea la Urgență în loc să ne uităm la serialul cu același nume.) Fiecare bun al nostru era o legătură care ne ținea uniți, iar faptul că le puneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă simt mai aproape de Katie a mea care e în Australia, îmi mărturisise el cu ocazia uneia dintre plimbările noastre de la începuturi. Chiar înainte ca chelnerița să ne aducă porțiile speciale Jumbo (cu pâine prăjită în ulei și căni mari ciobite de ceai la discreție), el îmi oferi bine-rumegatul său sfat. Cred că cel mai bine ar fi să le spui tuturor adevărul. — Eu cred că e o idee foarte proastă. Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
intra pe o fereastră fără perdele și galerie, mama stătea pe un scaun și, luminată orbitor de soarele alb al primăverii, îi dădea să sugă copilului. Ajungeam cu capul exact până la înălțimea chiuvetei de la bucătărie, care cu timpul și-a ciobit în așa fel smalțul de pe fund încît s-a conturat o pată care reproducea precis conturul Africii, cu deserturile și fluviile principale. Blocul se afla în stadiu de finisare. Era lipit la un capăt de o construcție care m-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În acest ținut crepuscular lucrurile nu aveau greutate, ci doar o mare densitate emoțională. Tot aerul acela sidefiu, pâcla aceea mare se concentra dureros în mine. Știam că spațiul este infinit, că nu există speranță. Deodată, azvîrlindu-și fleșele și statuile ciobite la o înălțime amețitoare, rotindu-și spre cerul de asfințit cupola de culoarea cuprului vechi, apăru, într-o piață de o lărgime incomensurabilă, un monument colosal, o construcție pe jumătate ruinată, cu arcuri și frontoane acoperite de licheni, cu himere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în spațiul acela gol, dădeai de tejghea și de rafturile cu jucării. Mă uitam pierdută la păpușile de toate mărimile, îmbrăcate în bucăți grosolane de pânză. Cele mai multe erau de cârpă, doar cu capetele dintr-un fel de ipsos care se ciobea foarte repede și cu părul de ață neagră, galbenă sau cafenie. Erau totuși și păpuși de cauciuc, înfățișînd niște negrese cârlionțate. Erau căluți albi, cu șa de pânză lăcuită, roșie ca flacăra, urși galbeni și cafenii, păsări mecanice de tablă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în țărână și dispăru. Geamăna se lăsă în genunchi și-apoi se întinse la pământ, pe o parte, cu un șold mult ieșit în afară. Încremeni, se albi, se pietrifică. Părea o statuie, un mulaj din Pompei. Nasul i se ciobi, brațele, i se sparseră, trunchiul se frânse în mai multe bucăți, din statuie rămaseră numai așchii și cioburi, care se pulverizară până la praf de cretă, pe care vântul îl împinse spre fundul curții. Dar Ada și Carmina erau acum iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
1939) sunt 6 terase - notate de la T0 la T5 - unele mai bine conservate(ex. T4), altele păstrate sub forma unor vârfuri sau șei pe cumpenele apelor. Complexul de terase este format din: T0 - terasa Străjiștea, altitudine - relativă 270m T1 - terasa Ciobi, 180m; T2 - terasa Pițigaia, 140m; T3 - terasa Băicoi, 120m; T4 - terasa Câmpina, 65m; T5 - terasa Bănești, 5 - 10m. Terasa Străjștea (T0ă trădează evoluția atât de înaintată a văii. Ea apare în Dl. Orădia (780mă și Dl. Străjiștea ( Sinoiu 742m). Terasa
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
180m; T2 - terasa Pițigaia, 140m; T3 - terasa Băicoi, 120m; T4 - terasa Câmpina, 65m; T5 - terasa Bănești, 5 - 10m. Terasa Străjștea (T0ă trădează evoluția atât de înaintată a văii. Ea apare în Dl. Orădia (780mă și Dl. Străjiștea ( Sinoiu 742m). Terasa Ciobi este mai slab conservată, apărând pe interfluviul Prahova - Provița pe unele vârfuri sau pe șei mai înalte. Terasa Pițigaia este bine dezvoltată la Voila, pe interfluviul Prahova - Doftana. La Breaza apare fragmentar, sub forma unor tăpșane netede pe cumpăna spre
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Râmeț, sporul de zonă pentru un profesor este de 50%, iar la Ponor, unde e mai greu, primim 40%. La școala primară de După Deal, se acordă 70% ». Dă-l în supărare! Am întrebat o bătrână dacă-l știe pe Victor Ciobea. - Apăi cum să nu-l știu? Suntem și o țâră ghe neamuri!... Bine că a scăpat ghe tăț nebunii care trăjeu ghe el! Nici Dumnezău nu-i poate împăca. Părintele Victor Bradea se uită la mine cu neîncredere, ca orice
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
storcită și o aruncă pe teancul de farfurii spălate, ultima e plină cu un morman de oase, neglijent curățate de carne ; de acolo se hrănește păianjenul care coboară din cuibul lui fumuriu, agățat deasupra chiuvetei. Muti apasă cu vata oja ciobită de pe unghii, în colțul gurii țigara i s-a stins, dar ea nu știe, spune-i. Nu-i spune ! Nu-i spune ! în situația aceasta, celui în cauză niciodată nu i se spune adevărul ! — Până când zugrăvim, înainte de Paște, va trebui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În ditamai căsoiul. Cu balustradă de marmură și tot tacîmul. Și ce dacă ? Nu putem avea cu toții marmură. Oricum, probabil că e groaznic să stai acolo. E rece și amplifică orice zgomot. Și probabil că aluneci tot timpul și se ciobește destul de ușor... — Emma, dacă, vrei, pînă te pregătești tu, eu Îi ofer lui Jack ceva de băut, spune Lissy, cu un surîs care zice : E drăguț ! — Mersi, zic, răspunzîndu-i cu o privire gen „nu-i așa ?“ Mă grăbesc la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Pentru că Îmi place stilul tău, flăcău. Îți ajunge răspunsul ăsta? — Probabil că trebuie să-mi ajungă. Să vedem acum: cum? — Cum ce, flăcău? — Cum i-ai făcut pe mexicani să retracteze? Smith puse pe masă un box de bronz. Era ciobit și plin de sînge uscat. CALENDAR 1952 EXTRAS: L.A. Mirror-News, 19 martie SCANDALUL BĂTĂILOR DE LA POLIȚIE! POLIȚIȘTII ÎI DISCIPLINEAZĂ PE AI LOR ÎNAINTE CA VINOVAȚII CEI MARI SĂ APARĂ ÎN FAȚA JUDECĂTORULUI Șeful LAPD, William H. Parker, a promis că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
legătură cu de-ale mîncării și zidarii care ieșeau din schimb veniră să mănînce. Coborau de pe schelă și se apropiau de locul unde-i așteptau nevestele, le salutau cu răceală și ele deschideau legăturile. Atunci ieșeau la iveală niște farfurii ciobite de tablă smălțuită, umplute pe jumătate cu o mîncare grasă, un amestec de tăiței cu carne, dar grosul erau cartofii. Din niște legături mai mici scoteau linguri de tablă și pîine pe care zidarii le luau În tăcere; apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la vasele prăfuite și la formele de budincă aflate pe rafturile din bucătărie, În timp ce Julia Își puse geanta pe masă și Începu să scotocească prin el. Bucătăria era una de modă veche, victoriană, cu blaturi lungi de lemn și chiuvetă ciobită din piatră. La fereastră erau bare metalice, la fel ca la celălalte, și Între acestea se Încolăcea iedera. Era o lumină verzuie, foarte blîndă. — Ți-o imaginezi pe bucătăreasă și pe servitoare umblînd prin cămară, zise Helen Învîrtindu-se prin jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
crichet sau ceva mai fin. — O prinzătoare de buton? — Exact, o copcă. Helen rîse. Pentru că vorbele Juliei făcuse să-i răsară În minte o imagine foarte clară, ceva din copilărie, probabil - un buton pătat din argint cu o prinzătoare ușor ciobită din sidef. Își duse mîna În locul În care-și imagina că se află inima. Mă simt, zise ea, de parcă mi-ar fi intrat În piept un buton și inima mi-ar fi smulsă, fibră cu fibră. — Dar sună Înspăimîntător, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decât femeie. Probabil că avea membre fragile ca niște bețe rupte și șolduri de băiat. Nici urmă de machiaj - sau poate o idee, În jurul ochilor. Era greu de spus pentru că fața i se vedea granulată. Nu puteam distinge nici dintele ciobit din față, de după buze. Dintre haine nu se putea distinge decât o boa descheiată de vulpe și gulerul unei bluze Înflorate. Fotografia părea făcută iarna. Sigur, era foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Și am recunoscut și boa. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o femeie tânără, Îmbrăcată Într-un palton de iarnă cu o boa de vulpe În jurul gâtului, stând pe o bancă Într-un parc. Avea ochii umflați. Când s-a șters la nas, am observat că un dinte din față era ciobit la colț. — A, iat-o. Karp părea că răsuflă ușurat. Încordarea de dinainte dispăru. Mă gândeam să Începem de-aici. Cu momentul În care Dora a apărut În orașul nostru. Cunoșteam deja Începutul poveștii. Dora era o adolescentă Însărcinată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dora Își aminti de căruța din curte. Era greu de găsit, chiar s-a Împiedicat de câteva ori - o dată atât de tare, că s-a lovit cu bărbia de pardoseală. Plimbându-și limba peste dinți, a simțit că și-a ciobit un colț de dinte din față. — Așa da, pedagogie. — Așteaptă, n-am terminat. Ce-am vrut să zic, de fapt, e că - vai, asta va fi cam dificil. Dora Își mută greutatea dintr-un loc În altul În pat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
venit pă chelie.“ Fumurili o să-i vină dă hac lu Limardo, mi-am zis la mine În glagore. N-avusese Încotro și se dase de gol. Da dă ce n-a lăsat să plătească altu oalile care iel le-a ciobit? Un gagiu d-acolo niciodată nu-și vinde pontu. De-ați fi văzut ce chestie nașpa a pățit Zarlenga. A dat dân umeri și-a scuipat parcă nu iera la el acas. S-a potolit pă loc și să făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dat seama ce caută după ce începuse să caute. Nu, își zicea, oricât ar încerca să mai nege, adevărul este că trăiește mereu mai mult din amintiri. A dat până la urmă peste discurile vechi, de după primul război, groase, grele, mai toate ciobite la mutările fără număr dintr-un oraș în altul și dintr-o casă în alta, le-a cărat pe rând în dormitorul ei, pe măsuța de lângă pat, și-a pus ochelarii, mâinile îi tremurau, dacă ar fi întrebat-o cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nume Ignatius îl asocia cu ateliere eficiente de reparații și cu fabrici din care ieșea fum în permanență. Spera că jocul de baseball va fi mânuit cu grijă în timpul transportului, că nici unul dintre micii jucători nu va fi spart sau ciobit de angajații brutali ai căilor ferate, hotărâți să ducă definitiv la ruină societatea feroviară prin despăgubirile pretinse de expeditorii de marfă, urmând apoi să facă grevă și să distrugă gara centrală din Illinois. În timp ce Ignatius medita la încântarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de linoleum cu o masă mică În mijloc și suprafețe de lucru În jurul pereților, toate decorate cu un galben de nuanța nicotinei. Watson clincăni trei căni de pe platforma pentru scurs pe blatul de lucru, nepăsându-i, În fapt, dacă le ciobește. Trei pliculețe de ceai. Zahăr. Apă clocotită. Dar lapte suficient doar pentru două. — La naiba. În nicun caz n-avea de gând să rămână acolo, În frig, fără măcar o cană de ceai care să o susțină. Agentul de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]