285 matches
-
Marele Post Pascal. Vorbim de un timp al pocăinței, al mărturisirii, al împărtășirii și al rugăciunii. Al transformării interioare care ne aduce mai aproape de Dumnezeu. Spectacolul a început cu un mini concert în care sunetul de toacă, produs la patru ciocănele ne-a amintit sfințenia și magia locurilor mănăstirești de acasă. A urmat un răsfăț al simțurilor, un concert vocal sincronizat la perfecție. Pentru mine corurile bărbătești sunt fascinante, iar când vocile interpretează muzică bizantină, îmbinările vocale crează o țesătură complexă
CÂNT DIVIN de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375290_a_376619]
-
erori tot o iau de la capăt cu căutarea și încântarea că nu sunt singură în galerie îmi face pasul mai alert. Spui că în spatele ușii e o scară interioară. Mă întreb dacă timpanul funcționează și pot adăuga la scară și ciocănelul acela fin și timpanul. Cântecul e complet așa și chiar dacă întunericul aduce de multe ori spaime trecătoare ecoul rămâne viu indicator bun pentru pasul pasul pasul mereu altul mereu nou mereu surprinzător de bogat în geometriile descrise de cauze efecte
ECHIPAJ INTERIOR EXTERIOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372287_a_373616]
-
pentru zile mai negre când se uită-nțelegeri și răsar noi pretenții când nu știi de apare sau nu curcubeul după ploaia cu stropii de sânge când spre cer în plutire vezi pian răsturnat cu piciorul cu coada pe sus ciocănel rămânându-i captiv corzii-ntinse a registrului grav gravitând după el tot pământul pe-un bănuț apărat doar de pușcă s-a pierdut s-a uitat acordajul și-ți astupi din urechi băgând capu-între umeri murmurând rugăciuni imn închini
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
pentru zile mai negre când se uită-nțelegeri și răsar noi pretenții când nu știi de apare sau nu curcubeul după ploaia cu stropii de sânge când spre cer în plutire vezi pian răsturnat cu piciorul cu coada pe sus ciocănel rămânându-i captiv corzii-ntinse a registrului grav gravitând după el tot pământul pe-un bănuț apărat doar de pușcă s-a pierdut s-a uitat acordajul și-ți astupi din urechi băgând capu-între umeri murmurând rugăciuni imn închini
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
soarta, Noe aude o voce (Dumnezeu sau un înger) care îl învață ce trebuie să facă. Noe se duce la primul copac pe care l-a folosit la construcție (de regulă un paltin), face din el o scândură și două ciocănele și începe a toca la rădăcina lui. „A luat Noe toaca corabiei și a început a toca ; și au început a se aduna lemnele, una câte una, și a se așeza fiecare la locul lor, până ce s-a făcut corabia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
distrusă. Din fotoreproducerile publicate de Victor Brătulescu și din cele inedite, rămase în arhiva sa (32), se pot vedea următoarele elemente. Arca este reprezentată în forma „clasică” de casă pluti- toare. În fața ei, stând în picioare, Noe lovește cu două ciocănele într-o toacă agățată de peretele arcei. Așa cum am arătat, inscripția care însoțea imaginea este astăzi ilizibilă, dar din fotografiile realizate în 1938 se poate descifra următorul text : „CÎND AU BĂTUT NOE TOACA ȘI S-AU FĂCUT... KORABIA” (32). Nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și taie de la rădăcină copacul. Din lemnul lui se fac următoarele obiecte sacre : 1. din trunchiul copacului - tronul și patul zeiței Inanna (77) ; 2. din rădăcină - un instrument de percuție magic : „Pukku - cu putere de neînvins” ; 3. din coroană - un ciocănel magic : „mikku”, cu care se bătea în „pukku” (21, p. 177 ; 50, p. 258 ; 51, p. 159). Nu am prea multe date despre arborele Huluppu (52), dar este evident vorba de un arbore cu atribute cosmice. El poate fi asimilat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de altă parte, ambele obiecte (pukku și mikku) sunt făcute în exclusivitate din lemnul copacului Huluppu, fără să se vorbească despre utilizarea vreunei membrane de piele. Ar fi deci vorba de o placă de lemn care este lovită cu un ciocănel. Deci o „tobă de lemn” sau o „toacă” (54). Scenariul episodului în discuție conține clișee care nu ne sunt străine : răpunerea demonilor din copac cu ajutorul securii, tăierea copacului sacru, confecționarea din trunchi a mobilierului destinat templului unei divinități, confecționarea din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu ne sunt străine : răpunerea demonilor din copac cu ajutorul securii, tăierea copacului sacru, confecționarea din trunchi a mobilierului destinat templului unei divinități, confecționarea din lemnul rădăcinii (unde se aciuase demonul-șarpe) a unui instrument magic care va fi percutat cu un ciocănel făcut din lemnul coroanei (unde se cuibărise pasărea furtunii). Confecționarea din lemnul copacului consacrat a mobilierului sacru, care marchează „centrul” unui templu (vezi și pristolul creștin), este echivalentă din punct de vedere simbolic cu construirea templului însuși. Cu toate impli-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și 284. 53. Sim. Fl. Marian, înmormântarea la români. Studiu etnografic, Editura Grai și suflet - Cultura Națională, București, 1892. 54. Chinezii foloseau, de asemenea, în scopuri magice, astfel de plăci de lemn sau de metal, care erau lovite cu un ciocănel de lemn. Vechii greci foloseau și ei toaca de lemn (hagia xila) sau de metal (hagia sideron). Toba de lemn (un bloc de lemn scobit, fără mem brană) s-a păstrat până în zilele noastre în orchestrele simfonice : germ. Holztrommel sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
echipajul navei de ranfluare Szkwal le înmânase lor acest obiect găsit, ca semn al apropierii polono-germane. Totuși domnul Schön a fost până la urmă cel care în încheierea slujbei comemorative, a putut să lovească de trei ori la rând clopotul-gong cu ciocănelul. Asistentul-trezorier de pe Gustloff număra optsprezece ani când nava s-a scufundat. Nu vreau să trec sub tăcere faptul că tocmai lui, care a strâns și a cercetat aproape tot ce s-a mai putut descoperi după catastrofă, i s-a
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
până la momentul accidentului nu fusese decât un eșec continuu. În Farsa (din Eclipsa), naratorul trece în spatele „măștii” lui Cain, chemat în fața instanței pentru uciderea lui Abel, pe care, în final, îl asasinează a doua oară, în chip absurd, lovind cu ciocănelul judecătorului (redevenit Abel) umbra unei făpturi greu de identificat din cauza întunericului; Jurnalul unui locatar (tot din Eclipsa) îl aduce iarăși în prim-plan pe narator, acum posesor al unui apartament cu două camere, situat la etajul al zecelea, care constată
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
se pare că și bătrînul e tăiat drept în mijloc de un fel de Ecuator. E veșnic pe Ecuatorul ăsta - parcă ia foc, nu alta! Se uită încoace, hai, repede, cîlților! La treabă, din nou! Malul ăsta de lemn e ciocănelul, iar eu mi-s dascălul care predă lecția de țambal. Poc, poc! AHAB vorbește singur Ă Ce spectacol! Ce zgomot! Ciocănitoarea căruntă ciocănind în copacul găunos! Orbii și muții, sunt de pizmuit acum. Ia te uită! obiectul acela e așezat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
strâmbătură rapidă de respingere. Adolescentul știe că înduioșătorul confort al acelei încăperi s-a refugiat în izba cea mare care mișună de viață, de strigăte, de certuri, de beții. Se aud suspinele răbdătoare ale unei vecine de dincolo de perete, loviturile ciocănelului mânuit de cizmarul din apartamentul din față, chemarea unei voci care încearcă să ajungă din urmă zgomotul sacadat al pașilor, amplificat de casa scării. Iar sub ferestre, în amurgul de iarnă, trecerea greoaie a trenurilor, a căror încărcătură poate fi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de deschidere domnul Petre Grigorescu "înfierează campania contra guvernului actual, care nu a urmărit alt scop decât fericirea și binele neamului și al patriei"3090. După discursul acestuia au luat cuvântul domnii: Alexandru Gherghel, avocat, colonelul Mărășescu, Titus Cananău, Popescu Ciocănel, Ion Ionescu și Ion Bentoiu. La finalul întrunirii domnul profesor Ion Bentoiu a citit moțiunea adoptată cu acest prilej. În textul acesteia se arăta că "cetățenii județului și orașului Constanța (...) își exprimă încrederea lor deplină în guvernul domnului Petre P.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
iulie 1912 în publicația Dobrogea Jună se arăta că "primarul orașului Medgidia, schimbând nomenclatura străzilor, dă numele său și al predecesorilor domniei sale, diferitelor străzi"3123. Tocmai de aceea, jurnaliștii apreciau că "puterea de creație a domnului G. Popescu, zis și Ciocănel, nu cunoaște pereche în analele administrației comunale din provincia transdanubiană"3124. Astfel, "dintre reformele sale, (...) cea mai originală și cea mai caracteristică este, fără îndoială, cea adoptată de consiliul comunal al urbei prin decizia nr. 10 de la 4 iunie anul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nomenclaturii străzilor în localitate"3125. În consecință, străzile din orașul Medgidia au primit numele foștilor primari: Alexandru Ionescu, Kemal Hagi Amet, Zecheria Zaid, Vasile Vâlcu, Stan Sorescu, Constantin Golea, Ioan N. Roman, N. V. Bratu, D. C. Antonescu și G. Popescu Ciocănel. Totodată, o stradă a primit numele sultanului otoman Abdul Medjid, întemeietorul orașului 3126. Această ultimă decizie a consiliului comunal al orașului Medgidia a fost contestată la prefectura județului Constanța de către domnii N. V. Bratu și Vasile Vâlcu, membri ai consiliului comunal
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ai fi aflat în străfundurile spiralate ale unui ghioc. Pimen trăgea cu meșteșug sforile clopotelor aninate de bolta înaltă a unei galerii învecinate. Înconjură apoi bisericuța de trei ori, cu toaca de paltin pe umărul stâng, lovind-o ritmic cu ciocănelul. Călugărul intră în schit și Bătrânul îl urmă. Bisericuța, cât o încăpere mică, era clădită după datină și toți pereții erau zugrăviți cu chipuri de sfinți. Prin ochiurile de geam, lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ai fi aflat în străfundurile spiralate ale unui ghioc. Pimen trăgea cu meșteșug sforile clopotelor aninate de bolta înaltă a unei galerii învecinate. Înconjură apoi bisericuța de trei ori, cu toaca de paltin pe umărul stâng, lovind-o ritmic cu ciocănelul. Călugărul intră în schit și Bătrânul îl urmă. Bisericuța, cât o încăpere mică, era clădită după datină și toți pereții erau zugrăviți cu chipuri de sfinți. Prin ochiurile de geam, lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În vagoane. Ostașii, cu ochi ageri, glumind, inspectează trenul, Închid ușile cu drugi de fier, se apleacă să privească și pe dedesubt, să vadă dacă nu cumva s-au ascuns oameni sub vagoane, aleargă Încoace și Încolo, testând osiile cu ciocănelul, și, În sfârșit, după o așteptare Îndelungată, trenul se pune În mișcare. Ostatecii, ținuți la post negru câteva zile În șir, devorează scrumbiile, fără a se gândi la consecințe. După o oră de mers prin arșiță, e vremea amiezii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
supără...?” „Picioarele, Îmi provoacă necazuri. Pe verticală nu au stabilitate și, trepidează iar dacă nu le controlez cu voința mea, sunt În pericol de prăbușire...!” Nervoasă, contrariată, ar fi dorit să-l alunge din cabinetul ei medical. Luă totuși un ciocănel de cauciuc, lovind În partea de jos a rotulei ambelor picioare, constatând. „Nimic, deosebit...Totuși eu propun o consultație la doctorul reumatolog... Te rog, mai scrie o rețetă....”, făcu doctora un semnn asistentei medicale. Nando privea la doctoră mânios. Această
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sufletul unui străin. Nu mai spune nimic, șopti Bea. Du-mă doar la locul acela. Se făcuse noapte de-a binelea cînd ne-am oprit dinaintea porții Cimitirului Cărților Uitate, În Întunericul străzii Arco del Teatro. Am pus mîna pe ciocănelul cu drăcușor și am bătut de trei ori. Sufla un vînt rece, impregnat de miros de cărbune. Ne-am adăpostit sub arcada de la intrare În timp ce așteptam. Am Întîlnit privirea Beei la doar cîțiva centimetri de a mea. ZÎmbea. La puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nevoie să-mi amintesc de puținul bine care exista În mine, de ceea ce-mi oferise ea. M-am năpustit pe scări În sus În goana mare și m-am oprit În fața ușii familiei Aguilar, aproape fără suflare. Am luat ciocănelul și am lovit de trei ori, cu putere. În timp ce așteptam, m-am Înarmat cu curaj și mi-am dat seama cum arătam: ud leoarcă. Mi-am dat deoparte părul de pe frunte și mi-am zis că acum e-acum. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]