3,709 matches
-
și fără liră/ ușile basmului s-au deschis/ vrând să-și spună numele/ silabele cântărețului/ s-au risipit în țesătura covoarelor/ risipind-o” (p. 19) și: „Pe amurg/ dindărătul urzelii/ se înalță un cocoș ancestral/ cu cheia miturilor/ prinsă în cioc” (p. 20). Nici un compromis, așadar. Petre Stoica rămâne el însuși, nu-și preface vocea. N-a făcut-o nici de dragul módelor, n-o face nici din pricini așa zicând private. Admirația pentru {erbana Drăgoescu se oprește la stil. Poetul se
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
fi un succes. Adrian Nicolae Cuvânt înainte (sau despre cum se formează un stol de colibri) Motto obsesiv: Într-o pădure în care izbucnise un incendiu, în timp ce mai toate animalele fugeau de colo-colo, o pasăre colibri tot aducea apă în cioc, încercând să stingă vâlvătaia. Un tigru îi atrage atenția: „Ești nebună? Crezi tu că poți să stingi focul ăsta imens cu bietul tău strop de apă pe care îl tot aduci?” I-a răspuns pasărea colibri: „Eu îmi fac partea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
vremea să mă nasc din plăceri să mă coc din glutenul plutirilor să mă cobor in turnuri de viori să mă spăl din lacrimi să mă culeg din puf de osteneli să mă încălzesc din răceli să mă adăp din cioc de pelican să mă răstignesc la ceas de veghe Referință Bibliografică: LA MALUL PLUTIRILOR / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate
LA MALUL PLUTIRILOR de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381605_a_382934]
-
mai apoi cuvântul să-mi recreeze chip, În urma mea cocorii se prăbușesc pe ape, Din drumurile zboruri ce nu știu să adape, Lăsați-i să coboare, ca în a lor cădere, Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere, Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze, Să-mi deseneze roșii doar ale mele buze Să- ncremenească chipul în ceea ce eu sper Iar pentru ochi să lase un simplu gol, de cer. Silvana Andrada Tcacenco 12.11.2016 ... Citește mai mult GOL DE
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
mai apoi cuvântul să-mi recreeze chip,În urma mea cocorii se prăbușesc pe ape, Din drumurile zboruri ce nu știu să adape,Lăsați-i să coboare, ca în a lor cădere,Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere, Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze,Să-mi deseneze roșii doar ale mele buzeSă- ncremenească chipul în ceea ce eu sperIar pentru ochi să lase un simplu gol, de cer.Silvana Andrada Tcacenco 12.11.2016... XXVIII. CÂND AM FURAT NOI FOCUL, de
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
tuturor, în convoaie zburătoare, se întorc din drumul lor păsările călătoare, Cuiburi care mai de care prind să-și împletească-n grabă, totul este în mișcare, totul este pus pe treabă, numai berzele, semețe, pe picioarele înalte, ascunzând sub aripi ciocul, liniștite, stau deoparte. Ce să fie? Ce-i cu ele? Nu! Nu sunt bolnave toate, un așa mare dezastru primăvara nu se poate și-am să-ți spun acum și ție, fiindcă trebuie să știi, berzele au altă treabă: să
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
tuturor, în convoaie zburătoare,se întorc din drumul lor păsările călătoare,Cuiburi care mai de care prind să-și împletească-n grabă,totul este în mișcare, totul este pus pe treabă,numai berzele, semețe, pe picioarele înalte,ascunzând sub aripi ciocul, liniștite, stau deoparte.Ce să fie? Ce-i cu ele? Nu! Nu sunt bolnave toate,un așa mare dezastru primăvara nu se poateși-am să-ți spun acum și ție, fiindcă trebuie să știi,berzele au altă treabă: să-i aducă
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
cresc Și câmpu-i plin de ghiocei. Ia uite, berzele sosesc, Iar în livadă-s câțiva miei! E mâine ziua de Florii, În zarzări florile-și fac loc, Din drum vin glasuri de copii Și-o pasăre c-un pai în cioc. Se-nalță-n soare colțul crud, Frumos e satul și curat, Iar în chindie se aud, În turn, trei clopote cum bat. Referință Bibliografică: E MÂINE ZIUA DE FLORII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI
E MÂINE ZIUA DE FLORII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381734_a_383063]
-
un somnic de după amiază, la umbra unui pomișor. La trezire, parcă mai merge o gustare ușoară. Ciugulesc niște iarbă, prin gard, și mai beau niște apă. S-a mai înmuiat soarele, așa că fac niște plajă, după care joc tenis de cioc și picior cu niște alți pui, aflați în proximitate. La final, cedez râma moartă altcuiva, fiindcă nu prea mănânc carne vara. Mai pun un post pe blogul meu de pui fericit, aprob niște comentarii, după care mă uit la un
Am întâlnit şi pui fericiţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20929_a_22254]
-
moșul. Ca în povestea caprei cu trei iezi, s-au ascuns , de teama emoțiilor, poate! Lică după oglindă, micuța Silvia sub masă, iar , Viorica, o zbuchi după dulap. Cu inima cât un purece stăteau .și așteptau. Se aude în ușă; cioc, cioc! Copiii nu văd ce se întâmpladar, aud mișcare dar, emoția i-a paralizat. Mama strigă: Ei, copii! Unde ați dispărut? A venit moș Nicolae cu cadouri! Moșule, copiii mei au plecat de acasă, du-te la vecini cu cadourile
UN CR\MPEI DE AMINTIRE ... de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384235_a_385564]
-
umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
au fost realizate de: 63 artiști din: România și Moldova (Irina Abaza, Ana Asavei Pietraru, Paul Cotoc, Victorița Duțu, Adriana Bârnă, Irina Magda Bejenaru, Bogdan Radu Mihai, Valeriu Mladin, Ștefan Doru Moscu, Lucian Munteanu, Murivale, Sorin Bejenaru, Francisc Chiuariu, Constantin Cioc, Marian Coman, Bogdana Contras, Horațiu Christian, Cuzina, Maxim Dumitraș, Matei Enric, Criști Farcaș, Marian Furtună, Criști Gaspar, Raluca Ghindeanu, Teodor Graur, Gyori Csaba, Dana Dociu, Andor Komives, Bogdan Severin Hojbota, Adrian Lulciuc, Rareș Lupu, Mirela Iordache, Carmen Marin, Andrei Păcuraru
„Add to Address Book“ by Mirela Trăistaru – Museum of Young Art Vienna- MOYA [Corola-blog/BlogPost/94097_a_95389]
-
în miez de toamnă spre Göteborg, ca să se înfrupte din alt cașcaval. Se tot cred repere valorice și morale, cînd, în realitate, unii merg pe mîna pornografiei și a limbajului decadent, alții au închinat ode poematice comunismului sau au făcut ciocul mic din lașitate. Mărturie? „Floarea darurilor” - volum omagial unicat de poezii-manuscris, dedicate fostului președinte Nicolae Ceaușescu de către 262 de poeți. Încîntător!, de ce nu? Actualul președinte nu va pupa așa ceva! Ciorile înșirate pe gard nu s-au speriat de răpăitul armelor
De la 1 Octombrie luați bancherii de guler, și la judecată cu ei! [Corola-blog/BlogPost/94195_a_95487]
-
cumpărată de curând. Privesc spre fereastra ce duce în curte. Mărul din față plesnește de fericire, în bătaia soarelui. O pasăre cenușie, cu coada pestriță, se așează pe una din crenguțe. Ciugulește de câteva ori din mugurii cruzi și ridică ciocul în văzduh. E cucul. Vreau să ies repede în prag să-l aud iar și să mă bucur că e așa de aproape .Până să mă mișc, pentru că m-a luat un cârcel în pulpa piciorului, cucul dispăruse. ,, În puii
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
pe el cum m-ai piperat pe mine, nici nu mă mir de reacția bietului copil! împunse Papa a vendetă. -Mais tu es l’enfant terrible d’ici! încercă să-i abată atenția Solitarul. Și reuși, pentru că Papa își zburli ciocul către el, dându-i răgaz lui Flower-Power să continue. -Și, cum ziceam, am început să experimentez tot felul de ornamentări ale mâncării, ca să-l conving. Spre exemplu, nu suferea ouăle fierte. Și-atunci i le aranjam sub formă de omidă
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
și muzicii. La compozitorul Constantin Arvinte predominantă este ideea filosofului, care-i fireacă făuritorului de geniu, făcând prin ea legătura tainică între trilul măiastrei ciocârlei (fiind ani mulți la conducerea Ansamblului Artistic „Ciocârlia” al M. A. I.) care-și înalță cu gingășie ciocul spre Soare, a dat cântecului frumuseți nebănuite, pline de sensuri esoterice izvorâte din melodiile nemuritoare ale poporului nostru, pe care le-a șlefuit cu migală, le-a armonizat în capricii și simfonii unduitoare... numai cu puterea gândului și a sufletului
CONSTANANTIN ARVINTE, CONCERT ANIVERSAR LA 90 DE ANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382122_a_383451]
-
în piept, care tânjea ca firul ierbii să facă-nainte-i covor, cu mușchi să-mbrace stânca sub calde dezmierdări de soare... Văzu un semn în acea închipuire picurată de somn. Akhnu, c-un cap împodobit de luciri aurii, cu cioc de fier, cârlig încovoiat, prea bine se pricepe să iscodească prada-n zare! Și rostul vânătorii îl știe temeinic, și-a muiat ades în sânge ghearele-i oțelite! Să meargă! Să vâneze împreună! Și toți să le privească! Doar la
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
un stei. Înainte de toate, eliberează capul acvilei de sub adăpost și netemătoare o țintește cu privirea, îi sărută creștetul, rostind o rugă. Pe loc îi e dat un răspuns, căci Akhnu își împlântă în ochii prietenei sale rubiniul uităturii, apropiindu-și ciocul de fruntea fetei... De pretutindeni se-aude tumult. Călăreții în piei de animale, l-adăpost de viscolul dezlănțuit, iau în goană șerpuitoarele poteci, dau ghes la zbor acvilelor prin scurte și meșteșugite îndemnuri. Păsările amarnic strigă, planează țintit către prada
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
șerpuitoarele poteci, dau ghes la zbor acvilelor prin scurte și meșteșugite îndemnuri. Păsările amarnic strigă, planează țintit către prada simțită, văzută. Se lasă-n căderi amețitoare și iute pun stăpânire pe animalul doborât, sfârtecându-i puterea vieții cu oțelul încovoiatului cioc. Săltând-o în chingile ghearelor, duc mai apoi captura la stăpân. Îndemnuri răsună pe rând. Zboruri de acvile se-ncrucișează semeț. Glasuri sparg tăriile, unele ciudoase, altele învingătoare. Într-un chiot prelung se unesc și vocea de om, și vaietul
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
mâna cu somnul o clipă. Și-această ispită o-nfrânge. Adoarme. Nu știe când și cum ceasurile nopții-au trecut, căci, mângâiate de lumină, ploapele i se zbat. O minune se-arată. Dinspre munte, zboară îngreunată Akhnu, purtând atârnat în cioc un văl de argint! Iar în urmă-i se limpezesc văzduhurile încet, lăsând cale soarelui. Ca prin farmec, călăuzit de umbra vulturiței, pământul înviază. Makhan nu știe care-i mai grabnică: năvala verdelui crud ori desferecarea cerului din ceața rece
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
nimic, își înghiți cucul râsetele. Înșfăcat de vultur și de corb, cucul sfârși prin a le spune păsărilor că împăratul lor părăsise palatul. - Și care ar fi pricina pentru care și-a lăsat de izbeliște supușii? Cucul privi cu teamă ciocul puternic și încovoiat al vulturului. - Poate a aflat ce puneți la cale. - Și cine să-i fi spus despre acest lucru? - Poate ai fost chiar tu, sări bufnița pe lângă vultur. - Poate, recunoscu cu voce mică cucul. Păsările se repeziră care
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
negru de toate s-a lăsat, acum iubește în turn numai măicuțe, el marele hoț și marele pirat în fiecare sat, mai are și drăguțe, pe margine de apă, stă, scrie la scrisori și cheamă pescărușii,le pune plicul în cioc destinatară-i viața, care i-a dat fiori, și timpul petrecut pe mări fără noroc, privește cerul, zarea, cum rupe asfințitul, ascultă apoi marea cum hăuie în larg, privește înainte, în față-i infinitul și viața lui e totuși, legată
CĂLUGĂRUL CEL NEGRU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382238_a_383567]
-
Valentin are un oarecare avans, deoarece și-a însușit deja tehnicile moderne de lucru, prin urmare are o echipă de relații publice imbatabila. Totuși, romanticul Dragobete îi face pe mulți să viseze la început de primăvară, in padure se dezleagă ciocul păsărilor care n-au plecat peste iarnă, în grădini vrăbiile se strâng în stoluri, incep sa ciripească și să-și dureze cuiburi. Cei mici urca în deal să culeagă ghiocei și bran-duse, iar fetele strâng apă din zapa-da netopita, cu
Valentin vs. Dragobete! La Atena ! [Corola-blog/BlogPost/93153_a_94445]
-
secundă acest detaliu major pentru receptarea textului său. Într-un moment de respiro al acțiunii propriu-zise, eroul-narator meditează cu voce tare asupra stilului celui mai eficient în care ar trebui să își continue povestea: "Sincer să fiu, când am pus ciocul pixului pe foaie, mi s-a părut cât se poate de firesc, și în intereseul anchetei să scriu de parcă ți-aș explica ție cum a fost, drept care am încercat așa cum poate că ai citit și tu: "Te-am văzut cum
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
spune că s-ar afla în Deltă, și care reprezintă cam o cincime din avifauna României.) Ei bine, deși în plină vară, deși ne bucuram de-o vreme minunată, paradisul era cam pustiu. E adevărat, puteai să descoperi, prin stufăriș, ciocurile coroiate, cenușii-gălbui, ale cormoranilor. Și, odată ajunși în larg, stolurile de pelicani. Totuși, un aer de precaritate, de sărăcie și dezolare ți se impunea privirii. După cum se știe, în unele situații, calitatea e insuficientă. E nevoie și de cantitate pentru
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]