590 matches
-
în a cărui prefață autorul mărturisește: În 1861 scoate la București "Revista română pentru științe, litere și arte" în care tipărește de-a lungul anilor, printre altele: "Istoria românilor supt Mihai-Voievod Viteazul" de Nicolae Bălcescu, "Cugetările" lui Alecu Russo și "Ciocoii vechi și noi" de Nicolae Filimon. În această revistă Odobescu își publică studiile "Cântece poporane ale Europei răsăritene în raport cu țara, istoria și datinele românilor", "Răsunete ale Pindului în Carpați" și "Poeții Văcărești". Tot în "Revista română" publică în 1862 "Psaltirea
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
fondat, la 29 noiembrie 2010, Partidul Poporului, ideea înfințării acestui partid plecând de la un cetățean cu reședința la Cugir. El a activat, în alegerile locale din 2012, promovându-și candidații și criticând pe cei ai partidelor post-decembriste, sub îndemnul ""Jos ciocoiul din primărie"". Diaconescu a fost desemnat să candideze pentru un mandat de deputat de Gorj, în colegiul electoral 1, contra-candidatul său fiind premierul de atunci, Victor Ponta. A pierdut alegerile și a ratat intrarea în Parlament la redistribuire. Prin urmare
Dan Diaconescu () [Corola-website/Science/305732_a_307061]
-
1818 aici a avut loc prima reprezentație cu piesa „Italiana din Alger" după opera lui Rossini în interpretarea trupei Teatrului din Viena. În ce privește utilizarea teatrului ridicat de domnița Ralú, atunci când nu se prezentau spectacole, Nicolae Filimon scria în romanul său Ciocoii vechi și noi, că „domnița Ralú clădi la Cișmeaua Roșie o sală de bal, în care se adunau boierii și cucoanele de petreceau nopțile cele lungi ale iernii”. Deoarece tatăl ei își plătise domnia pentru trei ani și stătuse șase
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor din epoca regelui Carol al II-lea. Alte piese ale lui Șoimaru au ilustrat formula reconstituirii istorice dramatizate, încercând - cu rezultate modeste - resuscitarea unor momente din istorie. O „dramatizare liberă”, "„Ce naște din pisică”", după "„Ciocoi vechi și noi”" de Nicolae Filimon, redactată cu iscusință și cu oarecare farmec în reconstituirea atmosferei, a fost reprezentată în 1954 la Iași. Caracteristică pentru dramaturgia lui Tudor Șoimaru este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu comandamentele extraliterare ale „artei” de
Tudor Șoimaru (scriitor) () [Corola-website/Science/323364_a_324693]
-
primele librarii din București, pe Calea Victoriei, a cumpărat terenul în 1856 de la marele agă Pană Băbeanul pentru 2100 de galbeni. Înainte zona fusese una din multele "grădini" din București, cunoscută sub numele de Grădina Breslea, menționată ca atare și în "Ciocoii vechi și noi". În 1870, terenul mlăștinos, aflat în proprietatea librarului Gheorghe Ioanid, a fost desecat, proprietarul acestuia a hotărât să-l amenajeze ca parc, plantând în acest sens mai mulți copaci pe terenul mlăștinos. Aspectul actual al parcului a
Parcul Ion Voicu () [Corola-website/Science/307320_a_308649]
-
socialistă de acolo și-a intensificat activitatea, Morțun remarcându-se prin articolele scrise, prin analiza vieții parlamentare, prin sprijinirea cu bani a presei socialiste din acel timp. A înființat și condus gazetele socialiste "Revista socială" (1884—1887), "Muncitorul" (1887—1888), "Ciocoiul" (1889), "Înainte" (1891). De asemenea, a colaborat la numeroase ziare și reviste din epocă cu articole, versuri și proză. În anul 1887, opoziția conservatoare a organizat o manifestație ostilă Regelui Carol I, Vasile Morțun împreună cu toți socialiștii ieșeni, au apelat
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
ivi ocazia, pe dos. Din fraza lui Venturiano: "„Nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun sfânta Constituțiune... mai ales cei din masa poporului”", cei doi înțeleg prin sufragiu pe omul de sufragerie, deduc că Rică "„bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran”". Într-adevăr, Rică pretinde că n-are altă politică decât "„suveranitatea poporului”", pentru că "„box populis, box dei”", dar deviza lui civică sună: "„Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!”" Piesa, o farsă, se bazează
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
privirea ei trecea prin el. În acel moment, el și-a pierdut firea și a strâns-o de gât. Policarp Faranga încearcă să-l scoată pe Puiu din sanatoriu deoarece aflase că doctorul Aioanei era cuprins de o ură împotriva „ciocoilor”. Cu sufletul zdruncinat, Puiu refuză să plece din sanatoriu, iar tatăl său îi cere medicului să-i aplice o terapie de șoc. Ministrul dispune efectuarea unei anchete a activității desfășurate de Aioanei. Aflând că psihiatrul era fiul învățătorului din Vărzari
Ciuleandra (film din 1985) () [Corola-website/Science/320403_a_321732]
-
finanțat și producția unor filme. Bineînțeles că participanții la cursuri erau actori neplătiți, fapt ce duce la folosirea unei distribuții numeroase. "Casa de filme "„Clipa-Film”" a realizat sub această formă de finanțare, producțiile "„Iadeș”" (1926), "„Iancu Jianu”" (1927), "„Haiducii”" (1929), "„Ciocoii”" (1930) și, mai târziu, "„Insula Șerpilor”"(1934), penultimul cu o "încercare de sonorizare", iar ultimul sonor. Pe de altă parte o societate de producție de filme, denumită "„Soremar”" specializată în general pe documentare și actualități) realizează cu Ion Șahighian în
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
acel an, la ospățul de la bisericuță, un moș mai vechi dintre neamuri, și a închinat străinilor de față un pahar de băutură, cu aceste cuvinte: „Cum înghit fără saț sărmanii ghițomancele de la praznicul nostru, așa ne-au înghițit pe noi ciocoii și lingăii domnești. Blăstămați să fie până într-al nouăzeci și nouălea neam. Mâncați și beți dumneavoastră întru pomenirea acelora care s-au prăpădit pentru dreptatea noastră”. Iar sfântul Mercorie al lor e aidoma Mercur, zeul păgân, zugrăvit în icoană
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
în ritm de horă, de sârbă sau de învârtită. La începutul secolului al XX-lea lăutarii din Novaci au cântat melodii ciobănești, dar și numeroase balade. Printre baladele culese sau înregistrate la Novaci, se numără: „Cântecul lui Mirea”, „Țăranul și ciocoiul”, „Cine mi-e voinic lotrean?”, „Ciobanul care și-a pierdut oile”, „Cântecul lui Manole”, „Milea” sau „Ce faci moșule-n grădină?” (culeasă la 25 iulie 1963 de la lăutarul M. Pobirci pe bandă magnetică, cota 2648). La începutul secolului al XX
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
poporale. Balade adunate și îndreptate de V. Alecsandri", partea a II-a. Publică la Paris primul volum de poezii originale: "Doine și lăcrimioare". În 1856 apare în "Steaua Dunării", revista lui Kogălniceanu, poezia "Hora Unirii". În 1874 publică "Boieri și ciocoi", una dintre cele mai importante comedii, o frescă socială de dimensiuni considerabile. Tot în "Convorbiri literare" publică nuvela "Călătorie în Africa". În 1875 se editează "Opere complete", cuprinzând "Poezii" (I-III) și "Teatru" (IV). În 1876 se publică volumul "Proza
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Numele de ,Ștefan cel Mare” a fost dat de localnici așezării în cinstea domnitorului, acest lucru neavând nici o legătură cu personalitatea acestuia. Denumirea satului Glavacioc își are originea în două legende. Prima spune că , în vremurile grele din trecut, un ciocoi era fugărit de o ceată de turci, în final acesta fiind prins în mlaștinile pârâului, unde i s-a tăiat glava”. De la cuvântul ,glava” așezarea în cauză a primit numele de ,Glavacioc”. O a doua evidențiază faptul că mamelonul pe
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
ale acestor țarini, păstrate până astăzi: Coltova, Apust, Cotul Balahurii, Cotul Hlinitei, Dealul Badeuțului, Dealul Morii, Dolinca, Dumbrava, Heleșteie, În Bare, La Măliniș - La Malini, Livezi, Loza, Podul Verde, Poieni, Porcărești, Soliste (Săliște) , Șaga, Toloaca, Vadul Vlădichii, Vadul Andrieș, Vadul Ciocoiului, Vadul Horodnicului, Vadul Rădăuțiului, Făgețel, Fântânele, La Stuh, Znamen, Priloage, Scrunteie (Scruntari). La fel si dealurile (Dealul Burlei, Scorpan), Văile (Carpenis, Piciorul Robanului), pădurile (Carpenis, Calnovat, îngrăditura, În Pietriș) sau râpile (Cărpiniș, În Porcovăț, Zneamăn, Gârla Fântâniței). Unele denumiri au
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
faze neprecizate ale Culturii Cucuteni fiind identificate și alte puncte. Apare și aici centralizarea triburilor geto-dace, se accentuează destrămarea comunei primitive și apare obștea sătească. Continuitatea de locuire pentru secolul I- II î.Hr. este exprimată prin descoperirile de la Liveni - Valea Ciocoiului. După secolul al III-lea î.Hr. populația și-a continuat existența înfruntând toate vicisitudinile vremurilor - în primul rând invaziile populațiilor migratoare, chiar dacă temporar a trebuit să renunțe la vechile așezări, retregându-se din fața invadatorilor. Contactul cu lumea slavă este atestat prin
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
părți, a acțiunii, prin tensiunea unei scene. Eroii romanului sunt străluciți luceferi ai viciilor care se ridică pe ruinele acelora care nu i-au lăsat să moară. Nicolae Filimon prezintă procesul istoric al formării burgheziei în România. Dinu Păturică reprezintă ciocoiul nou, tipul arivistului, care se îmbogățește prin mijloace necinstite, portretul acestuia fiind prezentat chiar pe prima pagină a romanului. Odată cu portretul fizic sunt prezentate și trăsăturile psihice, viclenia și ambiția. Ambiția sprijinită de o voință excepțională este trăsătura fundamentală a
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
lui Tuzluc, de încrederea acordată, dându-l la școală ca pe un fiu, astfel i se subțiază mintea, își însușește arta ipocriziei și a perfidiei, aducându-l pe Tuzluc la sapă de lemn. Andronache Tuzluc este tipul parvenitului. Reprezintă pe ciocoiul vechi care s-a ridicat tot prin lingușiri și intrigi, însă din cauza pasiunii pentru Chera Duduca nu mai vede realitatea. Tuzluc este capabil de o pasiune puternică, ceea ce îi dă o normă de realitate. Tuzluc este un bogat parvenit, iar
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
el barbă), iar Didi Sfiosu cu Dan Iosif. Scenariul filmului a fost scris de regizorul Șerban Marinescu, fiind inspirat din românul "Ciocoii noi cu bodyguard" al lui Dinu Săraru, publicat de Editură RAO în 2003. Titlul românului este asemănător cu "Ciocoii vechi și noi" (1862) al lui Nicolae Filimon. Filmul a avut titlul de lucru „Vânătoarea”, dar regizorul a renunțat la el după ce episodul vânătorii (care urma să fie punctul culminant al filmului) a fost plasat la final. La începutul filmului
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
Începând cu luna aprilie 1861 și până în noiembrie 1863 vor apărea 24 de numere axate în general pe științe (astronomie, geologie, medicină, economie, sociologie, drept, istorie, arheologie, filologie etc.). Publicația a avut un caracter enciclopedic, aici publicând Nicolae Filimon romanul "Ciocoii vechi și noi", Vasile Cârlova două dintre cele mai frumoase poezii "Marșul oștirii române" și "Ruinele Târgoviștei", Tudor Vianu eseul "Principiile criticii", A. I. Odobescu erudita lucrare de folclor comparat "Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai cu seamă în raport cu țara, istoria
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
comisar al guvernului, (Averescu în Basarabia) Gh. Gh. M, e convins că "va compromite chestiunea". Mai târziu, vine știrea că atitudinea arogantă a fostului diplomat "ne produce nemulțumiri; cheamă cu degetul pe primul ministru, nu se cam împacă basarabenii cu ciocoii". Foarte posibil ca memorialistul să aibă dreptate, nu știm decât în linii mari care a fost activitatea lui Duiliu Zamfirescu în Basarabia, dar el a publicat la întoarcere o suită de articole de tot interesul, înfățișând nuanțat și în cunoștință
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]
-
Petriceicu Hasdeu afirmă că forma mai veche a fost "Glavaciov". În secolul al XVI-lea apare forma "Glavaciog", iar forma "Glavacioc" apare după secolul al XVIII-lea. O legendă locală pune originea denumirii pe seama găsirii craniului ("gleava") unui boier străin ("ciocoi") în albia râului Glavacioc. Despre mănăstire nu există date certe cu privire la înființarea ei, dar se consideră că este din vremea lui Mircea cel Bătrân. Prima atestare documentară a Mănăstirii Glavacioc datează din anul 1441, când Vlad Dracul întărește proprietatea mănăstirii
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
este un roman social scris de Ion Marin Sadoveanu și publicat în 1944 de către Editura Socec din București. Romanul reia tema arivismului din "Ciocoii vechi și noi" (1862) al lui Nicolae Filimon, relatând istoria îmbogățirii fără scrupule a lui Iancu Urmatecu, un arhivar obscur de la tribunalul bucureștean, prin spolierea averii bătrânului și decrepitului baron Barbu. Scriitorul prezintă un proces istoric profund reprezentat de apariția
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
pe care-l perforează sobolii, cere timp, după cum timp cere și opera subterană a termitelor lucifuge, destrămând fibră cu fibră somptuoasa scară aurită a unui castel medieval”. Ascensiunea socială a lui Urmatecu nu este descrisă în toate fazele ca în "Ciocoii vechi și noi", ci doar în cea a înfloririi. Fiu al unui măcelar și al unei moașe bețive, arhivarul a urcat pe scara socială lingușindu-i pe cei bogați și puternici și reușind să se facă indispensabil. Dorința lui Urmatecu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
iarăși gazetărași abili - dădeau buzna la neprecupețite laude în jurul regalei literaturi dulcege, cu eroine despletite și lălâi”". Analizând subiectul și personajele romanului " Sfârșit de veac în București", unii critici literari au evidențiat o serie de asemănări între acest roman și "Ciocoii vechi și noi". Iancu Urmatecu, baronul Barbu și Jurubița (țiitoarea lui Urmatecu și amanta ulterioară a lui Bubi Barbu, fiul baronului) își găsesc corespondențe în Dinu Păturică, postelnicul Andronache Tuzluc și Kera Duduca din romanul lui Filimon, având un destin
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
baronului), vicleanul om zise iute (...)”" în care autorul își califică personajul ca fiind viclean, deși nu se poate ști dacă este vorba de un epitet infamant sau de unul afectuos. Există deosebiri și în ceea ce privește destinul personajelor. Astfel în timp ce personaje ca ciocoii Dinu Păturică și Tănase Scatiu își primesc la final osânda pentru fărădelegile săvârșite, Iancu Urmatecu urcă cu prudență treptele către înalta societate, asigurându-și o acoperire legală pentru averea sa și o continuitate onorabilă a familiei sale prin căsătorirea Amelicăi
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]