1,570 matches
-
altele nu. Într-o zi, sculptează o girafă, fără un model sau o imagine a acestui animal pe care nu l-a văzut niciodată. Cineva îl în-treabă cum procedează. - E foarte simplu, răspunde el. Iau bucata de lemn, încep să cioplesc, și dau deoparte tot ce nu e de la girafă. Felinarul orbului În Japonia, în seara de Anul Nou, un călugăr zen orb a răspuns invitației unui prieten din tinerețe care trăia într-o casă modestă de la marginea orașului Edo. Cei
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
atenția lumii largi a artei populare, vechiul continent incluzând-o în suita monumentelor care trebuie păstrate cu sfințenie. Casa din Bata, devenită acum noțiune, este cuprinsă în lista monumentelor europene tocmai datorită arhitecturii sale originale. Construcția din bârne de stejar, cioplite pe toate suprafețele și îmbinate în acei „cheutori” românești, așezată pe o fundație de piatră, a suscitat de decenii interesul muzeografilor de pretutindeni. În aceeași măsură, interiorul casei ne întoarce în timp, la un veac idilic, într-o atmosferă de
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
fi niciodată. La judecata din urmă, poezia singură va judeca pe om. Ea singură nu l-a pierdut o clipă din ochii ageri. Cine îndrăznește să-și ridice capul, să asmuță vorbele? Omul e un animal pe care poezia îl cioplește din lut sau îl aruncă în aer cu dinamită.” Expresionismul poetic. Se poate observa în volumul Priveliști dimensiunea expresionistă a poeziei, nu atât filonul tradiționalist și coordonata simbolistă pe care s-a insistat în aproape toate comentariile. Imaginile dure, halucinante
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
scaldă, goală, în pârău.[...].//(Alte priveliști, I) Ori explozia de vitalism în toamnă, cu trăiri bahice în chef cu lăutari, cu vinul îmbătrânind în butoaie, dar și cu strania mistică a extincției prin percepția loviturilor de ciocan, posibil pentru a ciopli sicriul: „Vreau toamnă, via plină cu chef și lăutari,/ butoaiele cu tunet de larmă și dogari/ ermetic să le-nchidă cu papură și cuie -/ vinul ca roșul sânge de mucenic să-l puie./ Meșteri! mă doare capul nedogărit și blând
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
și carnea care strigă,/ de vreme ce nu-i nimeni aicea să-i sărut/ pe umbra despărțită sălbatecă de trup/ mireasma puturoasă a sângelui fierbinte./ Durerea-i mult mai mare când moare în cuvinte,/ meșteri! ciocanul vostru bate așa-n pustiu/ parcă cioplește - vouă sau mie? - un sicriu.”//( Vreau toamnă, via...) De altfel, vinul - simbol polivalent, fără îndoială, cu un spectru larg, dinspre vitalism spre metafizic, dinspre lumesc spre religios - are o mare frecvență în poeme. „Sunt crama pentru toate vinaț urile noi
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
clădire de gospodărie, ajunsă la vârf.” Alăturările sunt, de bună seamă, poetice. Dar o poezie vrednică, gospodărească, așa cum va fi, de multe ori, a lui Arghezi. O poezie care vrea să simtă și să spună lucrul făcându- se. Temeinic. „Măsor, cioplesc, înnădesc și curm” sunt verbe ale construcției, într-un cartier pe atunci pustiu, dar sunt, la fel de bine, crezuri literare. Care mai bună dovadă că și vorbele trebuie potrivite asemeni șipcilor care se îmbină într-o construcție? Ce mai limpede probă
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]
-
din Iași și al Școlii Populare de Artă a muncit - fiind încercat în destule și în de toate pentru a-și câștiga pâinea - încât se vede că numai cu pasiune a așezat farbul pe pânză, că numai cu lacrimă a cioplit lemnul și ne-a făcut prin creație să-i simțim umanitatea. Numeroasele lui succese exprimate prin premii la diferite concursuri naționale și prin aprecieri pe plan internațional, sunt confirmări ale talentului și măiestriei sale. Îi dorim și altele la fel de răsunătoare
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
convenea ceva, îi făcea bagajul lui Dumitru trimițându l la părinți. Așa s-a amărât el până când și-a făcut casa lui. Nu a bătut-o niciodată pe Pinuța lui, că așa o dezmierda. Avea niște garduri înalte din scândură cioplită de stejar și de o grosime impresionantă. Stâlpii de la porți erau tot din același lemn, ciopliți la pătrat, înalți de doi metri și ceva, terminându-se în formă rotundă, simbolizând capul, gâtul și trunchiul omenesc. Grosimea lor depășea 70 cm
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
până când și-a făcut casa lui. Nu a bătut-o niciodată pe Pinuța lui, că așa o dezmierda. Avea niște garduri înalte din scândură cioplită de stejar și de o grosime impresionantă. Stâlpii de la porți erau tot din același lemn, ciopliți la pătrat, înalți de doi metri și ceva, terminându-se în formă rotundă, simbolizând capul, gâtul și trunchiul omenesc. Grosimea lor depășea 70 cm. În fiecare stâlp era câte un belciug cu verigă groasă în el de care lega boii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu vor să Învețe să facă nimic? Se apropia aniversarea a un an de viață a lui Prâslea și Ionuț ca fratele lui cel mai mare Între cei cinci copii, se chinuia de zor băgat În umbra sălciilor să-i cioplească un căluț mic de lemn, să aibă și el o jucărie de ziua lui. Încă din zori ieșise În stradă și strigase: Dați drumul la gâște că plec cu cârdurile mai devreme, până nu se pune căldura mare. Câteva gospodine
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
au consolidat prin lucrări realizate în domeniul graficii sau al artelor textile, Doamna Lucreția Dumitrașcu Filioreanu și colega să de atelier, Alexandrina Dumitriu, de asemenea sculptorița, au realizat lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
au consolidat prin lucrări realizate în domeniul graficii sau al artelor textile, Doamna Lucreția Dumitrașcu Filioreanu și colega să de atelier, Alexandrina Dumitriu, de asemenea sculptorița, au realizat lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
Pe urmă nu le-a fost deloc greu s-o dea la o parte, mai ales că mergea aproape singură, și să descopere în spatele ei un tunel cam de un stat de om, ce cobora în pantă ușoară, pe scări cioplite în stîncă, spre inima întunericului nesfîrșit. Cîteva clipe rămaseră cu toții mai încremeniți ca pietrele din jur, cu ochii deschiși mari spre acea poartă de taină care le făcea semne tot mai insistente către lumea miraculoasă a trecutului înmărmurit în veșnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
deșteaptă decât mine. Continuă să o privească și o senzație cu totul nouă pune stăpânire pe el. Sentimentul artistului care știe că opera lui e perfectă și fără fisură. Artistul care înțe lege, în sfârșit, că nu mai trebuie să cioplească la sculptura începută acum ani de zile. Și gândul ăsta începe să danseze pe ritmul demonilor care îi cântă în cor uită-te mai bine la ea. E absolut convinsă că te-a păcălit. Și mâna lui atinge ca din
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și bine. Poștașul se exprimase chiar așa, mult și bine, după ce-i dusese lui moș Zamfir o hârtie. Mult mai era cum era, dar de ce și bine nu prea înțelesese nimeni, însă nici nu întrebaseră. Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn și pufăia din lulea. Ținea pușca lângă el, sprijinită de-o buturugă, o privea din când în când și ofta neauzit. Luase hârtia, o citise și o pusese în buzunarul de la pantaloni. Cioplise mai departe în lemnul acela
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn și pufăia din lulea. Ținea pușca lângă el, sprijinită de-o buturugă, o privea din când în când și ofta neauzit. Luase hârtia, o citise și o pusese în buzunarul de la pantaloni. Cioplise mai departe în lemnul acela, ca și cum trebuia să respecte un plan numai de el știut, în timp de rotocoalele de fum îl învăluiau și mai abitir. Într-o noapte, să fi fost către patru dimineața, sătenii auziseră mai multe împușcături
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
multe scântei decât sunt stele pe cer. În urmă a ieșit un soi de bute de oțel cu roți și horn, iar deasupra Ștefan puse un steag, numit de el Steagul moșiei. Dogarii au tăiat pădurea de frasini și au cioplit traverse, care au fost bătute în pământ și legate între ele cu șine de oțel, întocmai cum le-a cerut Ștefan. Ce a ieșit a fost o cale ferată, dar cum ea pe atunci nu avea nu-me, pentru că nu mai
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
din acțiunea de acolo se petrecea într-un azil de bătrîni izolat undeva pe malul mării, în vecinătatea unei mlaștini, a unor faleze de marmură și a unui sat de pescari. Un sculptor fără vocație, eșuat într-un atelier de cioplit cruci după lamentabile experiențe ( adolescent, trece printr-o școală de corecție, mai tîrziu va fi internat într-un ospiciu, ajunge și la pușcărie), primește ciudata ofertă de a se duce la azilul de bătrîni pentru a sculpta în falezele de
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
fi în el, asemenea unui virus, devenind exterioritate prin mijlocirea proiecției onirice. Cartea se termină cu incendierea Azilului, după care sculptorul se trezește într-un pod, amușinat de guzgani. Ori, poate, cine știe?!, delirează de frig în atelierul mizer unde cioplește cruci și de unde, nu e imposibil, n-a plecat de fapt niciodată. Romanul are cîteva finaluri succesive, diferite unul de celălalt, toate însă deschise și îngăduind orice ipoteză. Au însă un numitor comun: coșmarul continuă sau poate continua. O poveste
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
itinerar al neîntâmplărilor, amintirilor, viselor în stare de trezie, tentațiilor creatoare pe care nu avem tentația și nu putem să ni le facem cunoscute nici nouă, nicidecum să le mărturisim." Se mărturisește, în schimb, cu prisosință, personajul romanesc, cel care cioplește statuia scriitorului, în primele rânduri ale scriitorilor contemporani. A celui care a surprins și fața șiroită de sânge a sclaviei și pe cea cernită a libertății, într-o necurmată, neliniștită, melancolică și, la ceasul serii, tragică încercare de autocunoaștere. La
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
era exterminată de conchistadorii spanioli în frunte cu Francisco Pissaro, cu mult înaintea înființării primelor colonii de la Virginia la Noua Anglie. Este vorba de mitologicul oraș cu totul din aur, Cibola, un El Dorado ascuns sub stînca din care sunt cioplite megalitic chipurile titanilor edificării Statelor Unite ale Americii. Prin urmare, nici vorbă de americani aici, ci de incași și nefericitul Atahualpa care-i promisese spaniolului în schimbul eliberării sale comori la care acesta abia visa. Protagoniștii primului episod care descoperea pe teritoriul Americii nici
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
îi procură o intensă plăcere "să pună în operă" materiile încărcate de poetica arhaicității, cele pe care le oferă, îndeobște, o veche gospodărie țărănească. Alături de Drumul robilor închipuit de țepii unei mari grape, stă un Cuplu adamic, uriaș și hirsut, cioplit din bardă și garnisit cu piroane, pene și scoici. Pe sub tipsia unei Flori a soarelui, chircită de brumă, floare modelată giacomettian în bronz, se poate plimba cornul Inorogului, atribuit unui candid căluț de bâlci, așezat în spice. În pictura de
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
combinatoriu la Nicodim. Seria Caloienilor, prezentați în racla lor de lut, în anul 2000, la Muzeul Național al Agriculturii din Slobozia, sunt coconi înfășați în coji de ouă încondeiate de Paște. Adam și Eva, din 2004, personaje golemice din bușteni ciopliți la bardă, prinși cu scoabe, capătă haz și forță expresivă prin bricolăi de varii fragmente. Dar liantul, la propriu și la figurat, al etapelor creației lui Ion Nicodim, de la inimile de chirpici înălțate pe herme conice, la cartea de pământ
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
plecat rușinat capul, gândind la înțelepciunea bunului meu. PRIETENA COPACILOR De multe ori aud, printre sunetele venite din livadă, un ciocănit repetat ca și cum aș fi în casă și cineva m-ar întreba dacă sunt înăuntru. Acest ciocănit seamănă cu toaca cioplită de copiii rătăciți prin pădure, dând semne pentru cei ce i-ar fi căutat. Am intrat tiptil pe poarta din zăbrele rare și am început să cercetez cu privirea printre ramurile dese. Deodată zăresc o pasăre cu pene frumos colorate
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har. limbajul brut, crescut din mlaștini, e candid și zemos, cu nuferi grași ce stau să odoreze totul de în lumină mare-i lași. limbajul fin, cel pomădat cu umbre și sulemeneli dibace, e chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]