1,401 matches
-
viiVisând la cupe pline cu Jidvei.Din rodul toamnei nu-mi doresc mai multDecât din palme-ți boabele să gustLa pieptul tău al toamnelor tumultSă îl aud cum se preschimbă-n must.Să gust din gura-ți fraga rodul vieiPrintre ciorchini privind spre seară cerulLa pieptul meu te-ai alinta zglobieCând dragostei îi vei află misterul.Pe frunze ruginii, sub clar de luna... XXVIII. P R I E Ț E N E ...., de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1826 din
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ursu/canal [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
fiecare toamnă. Făcuse o sfârlează cu multe ciocănele - sperietoare. Cădeau nori negrii graurii pe pârguiții struguri și ... multe coțofene. Trosneau de rod pe drumuri trocurile pline. Era o bucurie-a noastră, a oricărui copil să intre, să storcească în picioare ciorchinele de struguri ca piramidele stivuite-n lin. Ce vremuri mai erau ! De sărbători biserica era ne-ncăpătoare. Eram mai ortodocși, supuși canoanelor ... Și-n zi de sărbătoare era ... tot sărbătoare. Și școala era școală ! Avea respectul ei. Copiii erau cu
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_ion_i_paraianu_al_florin_tene_1375414422.html [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
nu mai sufăr. Pădurea echilibrează frecvențele. Are note codificate de împărtășit, Printre două bucăți de soare. La Porțile Stelare apele s-au prăbușit... În via visătoare, lângă ciocârlia bordată cu azur și cu dimineți în pârg Stă boaba vânătă a ciorchinilor copți târziu într-o toamnă cu sârg... Natura-i o ancoră în fluxul luminii, curcubeu cu ochi albaștri, Când Dumnezeu o pictează... Mereu ia foc ademic de la aștri.... Simt florile cum vibrează...Nu au durere. Nici măcar disconfort. Le găsesc totdeauna
LA MARGINEA TIMPULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/La_marginea_timpului_elisabeta_iosif_1331803172.html [Corola-blog/BlogPost/354810_a_356139]
-
Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului MĂLINII Au înflorit pe deal mălinii; Uimiți, s-au cumințit sticleții Și-ascunși în spatele grădinii I-admiră-n zorii dimineții. Și albul rupt în bucățele De nu știu cine-n noaptea caldă, Ciorchini formează-n rămurele Și-n roua limpede se scaldă. Acum, când ziua se-nfiripă Lățindu-se peste fânețe, Se-oprește soarele o clipă: - Of, Doamne, câtă frumusețe ! Referință Bibliografică: MĂLINII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1605, Anul
MĂLINII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1432465066.html [Corola-blog/BlogPost/367727_a_369056]
-
1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe trupul tău ce sângeriu e vinul Când sorbi din mustul toamnei și-mi zâmbești! Vărsând din cupă de cristal prea plinul Mă-nnebunești cât de copilă ești! Îmi vii 'nainte cu ciorchini în poala Și mă indemni dulceața să le-o simt Mi te doresc avid în prag de seară Sub bolta viei tainic să te prind. Dar tu te joci cu boabe purpurii Mi le întânzi ușor și mi le iei
MARIA SI TOAMNA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1451826163.html [Corola-blog/BlogPost/378597_a_379926]
-
cu Jidvei. Din rodul toamnei nu-mi doresc mai mult Decat din palme-ți boabele să gust La pieptul tău al toamnelor tumult Să îl aud cum se preschimbă-n must. Să gust din gura-ți fraga rodul viei Printre ciorchini privind spre seară cerul La pieptul meu te-ai alinta zglobie Când dragostei îi vei află misterul. Pe frunze ruginii, sub clar de luna Visez, frumoasa mea, să te iubesc De pește dealuri norii de se-adună Cu trupul meu
MARIA SI TOAMNA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1451826163.html [Corola-blog/BlogPost/378597_a_379926]
-
loc” într-un “topos atopos”) “uciderea soarelui” prin “moarte integrală” - și a fost dimineață, adică Orient - zi întâi - primind setea duhului fără spațiu și timp și intrarea în neantul divin prin Coloana infinită (“Stâlpul Moștenirii”), devenind călători neînfricați prin Coloanele ciorchine înlănțuite de popoare solare, și prin Coloana Soarelui de Vis, prelungită de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin, spre împărăția sufletelor de lumină fără de sfârșit... Dar această Împărăție-Înălțare-Împlinire nu vine atunci când o cauți, ci numai atunci când ești pregătit să-ți
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1455880474.html [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
comparau! Ce-aduceam noi din pădure se încadra la cu totul altă dimensiune. Erau buchetele mari, aproape rotunde, atârnând ca niște globuri uriașe și revărsându-se peste pumn, îngropându-l practic în întregime în albul lor punctat de verde crud. Ciorchini hiperbolici, cu cozi lungi și elastice, care aveau nevoie de un borcan întreg pe post de vază, certându-se parcă între ei ca să-ncapă toți laolaltă! Știa ea bine ce zicea, mama. Între localnici se dădea un fel de competiție
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1424686207.html [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
priveau marea desculță ca pe o femeie nudă venită să-și usuce fluviile aride sub umbrela de nisip colorat al plajei cănd liniștea ta se desfăta în ploaie cu atingerea curcubeului dăltuit în copitele cailor sălbatici cănd buzele tale rupeau ciorchinii dantelați ai cerului șoptindu-le despre fragi roșii adunați cu migală din câmpia inimii cănd sânii tai ieșeau la lumină cum ies stelele din cupola dumnezeirilor fără sfîrșit eu deveneam dimineață a primăverii cu florile lumii așternute sub picior și
GEORGE ADRIAN POPESCU by http://confluente.ro/articole/george_adrian_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
meu minunatpe când eu învățam să cadîn streașina ruinelorostuitecând ochii tăi priveau mareadesculțăca pe o femeie nudăvenită să-și usuce fluviile aridesub umbrela de nisip coloratal plajeicănd liniștea ta se desfătaîn ploaiecu atingerea curcubeuluidăltuitîn copitele cailor sălbaticicănd buzele tale rupeau ciorchinii dantelați ai ceruluișoptindu-le despre fragi roșiiadunați cu migalădin câmpia inimiicănd sânii tai ieșeau la luminăcum ies steleledin cupola dumnezeirilorfără sfîrșiteu deveneam dimineațăa primăveriicu florile lumii așternute sub piciorși te întâmpinamîmbătat de tine ca un peștede oceanul planetarfără să știu că
GEORGE ADRIAN POPESCU by http://confluente.ro/articole/george_adrian_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
aveau case mai frumoase și mai multe acareturi, sau pe la primării. Cât stăteam la vie, o auzeam pe bunica toată ziua cântând, ca să nu se plictisească. Când se coceau strugurii mai bine, se ducea la câte un butuc și lua ciorchinii pe pipăite, că nu îi vedea, îi punea în poala fustei sale din lână, lungă până în pământ, făcută din material țesut la război, nu de cumpărat, un fel de stofă așa cum apar costumele la cântărețele de muzică populară de astăzi
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443959421.html [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Am trecut granița somnului, cu mai puțină naivitate și poate mai puțin orgoliu, depănînd prin labirint manierismul cosmic al frescelor de la Ajanta și amintirea unei insule ce înflorește cu brusca exuberanță a liliacului alb, cu ciorchini grei ca de zăpadă, cuvîntul de dincolo de cuvinte. După măsura îngerului. Și n-a rămas decît această poveste cu gustul tău dulce încercuit de melci albaștri, obișnuiți să suporte singurătatea noastră, inclusiv lucrurile așa cum sînt în aparența lor, la liturghia
ÎNSETAREA ABSOLUTULUI DE SINE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Insetarea_absolutului_de_sine_luminita_cristina_petcu_1366531704.html [Corola-blog/BlogPost/345947_a_347276]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Văzut-am o mlădiță într-o vie, Cum se-ntindea sub razele de soare. Călătorea prin ea cu frenezie, Esența ce-o făcea să crească mare. Ciorchinele, acum inflorescență, Stătea buimac, privind a lumii taină. Își ascundea fragila inocență, Sub frunza ce fusese Evei haină. O rază de lumină îl dezmiardă, Căldură aducându-i de la soare, Printre povești ce vrea să nu se piardă Și-apoi să
MIRACOLUL DIN VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1429001132.html [Corola-blog/BlogPost/353748_a_355077]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1579 din 28 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului au hohotit castanii peste stradă cu albul florii verdele spoiesc ciorchinii reuniți într-o arcadă cu umbra lor răcoarea o sporesc iar cei din parcuri cuvertura albă așează pe coroane dolofane țesând în aer răcoroasă salbă pe creștetul luminii diafane un hohot de culoare azi cuprinde simeza mediocră citadină creează un
AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1430197043.html [Corola-blog/BlogPost/353914_a_355243]
-
pe deal păzește via Împrăștiind miros de tămâioasă, Se-apropie tiptil-tiptil chindia, Ca o nevastă tânără, sfioasă. Eu te privesc cum stai în asfințit O umbră-ntunecată, dragă mie Sub soarele la fel de ruginit Ca frunza ce foșnește toamna-n vie. Ciorchini de struguri dulci să-ți dau aș vrea Zdrobiți în dinți ca tu să le simți gustul, Capul să-ți odihnești pe mâna mea Și de pe buze, eu să adun mustul. Te-mbrățisează noaptea risipind În negura ce cade peste vale
TOAMNA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1473698610.html [Corola-blog/BlogPost/385129_a_386458]
-
muncește, Că va ploua cu grindină. Iar mana pârjolește Legumele din grădină. De ulii sunt atacate Păsările din ogradă. Iar viile sunt prădate, Când credința-i încălcată. Călătoare-i primăvara, Că pe dealuri și coline, Prin cireși colindă vara Cu ciorchini de rubine. Că e început de vară, Cu-a vremii repetare, Puișori de păsări zboară Și lasă cuiburi goale. Din anuarul: ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" La mulți ani sărbătoriților cu numele Sfinților Constantin și Elena! Maria Filipoiu Referință
SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1463783365.html [Corola-blog/BlogPost/385157_a_386486]
-
telefoane, tablete, computere. Căutau cu înfrigurare momente de sustragere ca să “butoneze”. Produsele alimentare erau asemenea ca peste tot în lume. Pizza domină și aici, doar “micii” noștri lipseau. Se deosebeau prin exagerarea prețurilor. Chiar și cafeaua sau bananele care stăteau ciorchini peste tot, erau cu mult mai scumpe decât oriunde în lume. Produsele de artizanat purtau etichete “made în China”, ori “Japan”, sau provenite din alte țări. Dacă aș fi intuit toate acestea de la început, adăugând și oboseala epuizantă, suportată într-
REÎNTÂLNIREA CU INSULELE HAWAII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1471593817.html [Corola-blog/BlogPost/342744_a_344073]
-
Partidele în număr mare Promit țara pe picioare, Dar cum asta, e pe muche Soluția-i, s-o îngenuche. Partidele sunt o droaie Cu fraieri scoși la bătaie, Să apere toți bengoșii Verzi, portocalii s-au roșii. Partidele ca un ciorchine In luptă-s fără suspine, Dorind ca să prindă osul Sfărmă totul cu barosul. Partidele mici și mari, Adunături de șpringari, La putere se rotesc Și zic că ne cârmuiesc. Partidele cu-artistc har Se unesc majoritar, Frățește împart ciolanul Numai ca să
MÂNDRIA ŢĂRII de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constantin_enescu_1416592271.html [Corola-blog/BlogPost/384573_a_385902]
-
nu mai sufăr. Pădurea echilibrează frecvențele. Are note codificate de împărtășit, Printre două bucăți de soare. La Porțile Stelare apele s-au prăbușit... În via visătoare, lângă ciocârlia bordată cu azur și cu dimineți în pârg Stă boaba vânătă a ciorchinilor copți târziu într-o toamnă cu sârg... Natura-i o ancoră în fluxul luminii, curcubeu cu ochi albaștri, Când Dumnezeu o pictează... Mereu ia foc ademic de la aștri.... Simt florile cum vibrează...Nu au durere. Nici măcar disconfort. Le găsesc totdeauna
LA MARGINEA TIMPULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/_elisabeta_iosif_1331632184.html [Corola-blog/BlogPost/348286_a_349615]
-
după ce se înseninează pășesc pe portița grădinii și mă așez lângă nuc și citesc poeme de Dumitru Ichim. La început am deschis cartea, grea în mâini, cu ținută și eleganță, cu greutate și profunzime, un suflet de cuvinte ca un ciorchine de strugure nobil mustind. Apoi citind, cartea a devenit ca aripa de înger, albă și ușoară și plină de iubire simțind-o cum se mută în sufletul meu. Dacă stai la taifas cu poezia Domniei Sale nu ești singur niciodată, pentru că
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_daniela_panazan_1482176687.html [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
Pentru a transcende în Lumină. Este drumul de la seceta ființei până la înnoire, la naștere din nou. Întrebările retorice sunt căutări, arderi interioare intense ale credinciosului, canicula omului profund: Pentru ce-i prețul pe care mi-L dai? Toate poemele sunt ciorchini de semnificații atârnând în noi, întrebări pe drumul vieții, mereu o cale spre Emaus, căci acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură, cunoscând în parte, până spre atunci, când vom cunoaște pe deplin: “căci toate ce se văd și par
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_daniela_panazan_1482176687.html [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
Viață după viață Și prin Duhul Sfânt Care se pogoară Peste pământeni, Mereu ocrotește Pe toți oropsiții De cumplitul ger, Gerul Bobotezii Slobozit din Cer. Numai că acum Pentru boschetari Și cei din canale ... Și mulți alți, destui ... Care stau ciorchine Pe scut de statui, Nu cu fulgi de nea Și nici stropi de ploaie, Ca să-i încălzească, Gerul îl îndoaie Și-n orice odaie Abur cu căldură Le scoate pe gură, Să îi aburească, Ca să-i oblojească, Cum în Cea
DE BOBOTEAZĂ, POEM DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/De_boboteaza_poem_de_ion_ip_al_florin_tene_1388902928.html [Corola-blog/BlogPost/347510_a_348839]
-
aveam case mai frumoase și mai multe acareturi, sau pe la primării. Cât stăteam la vie, o auzeam pe bunica toată ziua cântând ca să nu se plictisească. Când se coceau strugurii mai bine, se ducea la câte un butuc și lua ciorchinii pe pipăite că nu îi vedea, îi punea în poala fustei sale din lână, lungă până în pământ, făcută din material țesut la război, nu de cumpărat, un fel de stofă așa cum apar costumele la cântărețele de muzică populară de astăzi
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417430211.html [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
doar aventura. Un DO de sus lua frâiele îngemănate cu surâsul tău. Tu?! Tu mi-ai adus cântările viorii cu ciocârlii Suflând la saxofonul firii. Era o aventură cu flaut Și cu bujorii din chipul tău. Toate se-ngânau Cu ciorchinii de stele - cerul din ochii mirați Ai nopții ce-a trecut. Mistere de femeie, Amintiri din Roza Vânturilor. Pasăre - Poem În sunetele de rouă ale dimineților albastre. Elisabeta IOSIF București, martie, 2017 Referință Bibliografică: VIORI DECADENTE / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare
VIORI DECADENTE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1494577660.html [Corola-blog/BlogPost/380914_a_382243]
-
înflorit cireșii Zăpadă pură și splendoare VARĂ Privighetoarea iarăși cîntă Și fructele se înroșesc Mînjii sălbatici fug pe dealuri Sfioase păpădii iubesc E vremea fluturilor galbeni Și-a fetelor zglobii și pure Se coc și stelele-n grădină Și cresc ciorchinii grei de mure E vară este cald e timpul Să innotam spre-un cer cu stele Pe umeri fetelor le curge Un val prin pletele rebele Si-ncet se liniștește totul Ziua începe sa-nfasoare Povești pe trestii gînditoare Și
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_0_1_2_3_4_5.html [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]