602 matches
-
și ofrande de aur,/ Salpetru și chihlimbar, zmeură și ciuperci,/ Să trecem pe ea gâfâitul/ Și ochii holbați ai bărbatului în femeie,/ Case și câmpuri cu flori, aroma de dimineață/ A ceștii cu lapte și cu cafea, transpirația pruncului și ciotul soldatului/ cerșind în fața gării, în zăpadă." Până aici, totul e clar și destul de static. Singurul zgomot care se aude e, ca la toți autorii generației optzeci, cel al pixului pe foaie. Iată însă ce urmează câteva cuvinte mai jos: "A
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
dat buzna în porțile ce stăteau gata-gata să cadă și-am început a striga, mai gros, mai pițigăiat, în cor și pe rând: - Pi - pi - cu - șa, Pi-pi-cu-șa, Pii - piii - cuuuu - șaaaaa!!! Suava Pipicușă apăru lipa-lipa, în fața noastră, cu un ciot de mătură în mână și vrând să bage spaima în noi, începu să învârtă ciotul ca roata morii prin aer și să ne blagoslovească: - Bată-vă potca, să vă bată, poganilor! De unde eram ca roiul de albine la fagurii cu
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
gros, mai pițigăiat, în cor și pe rând: - Pi - pi - cu - șa, Pi-pi-cu-șa, Pii - piii - cuuuu - șaaaaa!!! Suava Pipicușă apăru lipa-lipa, în fața noastră, cu un ciot de mătură în mână și vrând să bage spaima în noi, începu să învârtă ciotul ca roata morii prin aer și să ne blagoslovească: - Bată-vă potca, să vă bată, poganilor! De unde eram ca roiul de albine la fagurii cu miere, ne-am împrăștiat ca puii zogoniți de ciori sau de ulii și-n goana
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
ierni, veri și primăveri, când odată, de fărșang, mama făcea mare pregătire, urma să ne luăm și noi vântul la Montreal. Afară, tinerii aprinseseră focuri sălbatice, erau mascați în cotoroanțe și vârcolaci, aveau țepușe și uluce smulse de prin garduri, cioturi de mături și curcubee. Bacantele jucau drăcește în jurul focului, scântei zburau ca licuricii prin aer, se hârjoneau, cântau și curcubeele ce le săltau din când în când în timpul ritualului, îmi aminteau de Golgota. - Gata, nu mai sta să privești c-
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
leșină, atît de albă i-a devenit fața cu nas de Pinocchio,... apoi a plîns și-a zis că de-acum, dacă am sărutat-o, nu?, o voi părăsi... iar eu i-am dat, drept gaj al credinței mele, un ciot de pieptene... Dincolo am băut cu Libelula, după ce am luat premiul Uniunii Scriitorilor pentru Ruina unui samovar... dînsa, grijulie, m-a dus acasă, sprijinindu-mă loial...(...) Dar în conacul ăsta e Editura ŤPoliromť, una dintre cele mai importante din țară
Scriitori în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10837_a_12162]
-
elită a Somnului Protector se năpusti peste Gavril și-l masacră cu paloșele. Dar nimeni nu veni în urma ei. Ultimii șase soldați din București se lăsaseră în iarbă, străpunși de săgeți. ș...ț - Gavril zace întins la picioarele mele, cu ciotul săbiuței frânte în mâini. L-au ucis cu zeci de lovituri gărzile mele. Ochii lui ageri stau acum deschiși și privesc fix la nimic. Din cârca Marelui Monstruleț se auzi plânsetul lui Teodosie." Cea de-a doua dovadă ne-o
Moartea domnului Pisicâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10009_a_11334]
-
de coajă gerul, sub năframa-i veche luna și-aprindea sub lămpi, misterul. Suflecând a iernii brațe norii groși se prind în cete, ancorând în ghem de ațe toți ciulinii ninși pe plete. O răscruce-și ține seama troienind sub cioturi vise, ochii nopții sting lin teama ațipind prin gări nescrise. Dezbrăcând de sub cojoace blânda iarnă-n chip de înger, fulgii au pornit să joace pe marama unui fulger. Au topit prin suflet gerul cu-ale spadei lor mândrie, învelind cu
BALADA IERNII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385239_a_386568]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > AM SCRIS PE UN CIOT Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului AM SCRIS PE UN CIOT aseară am desprins gândurile de pe pereți erau uscate și reci am plecat către tine apoi căutând un cuvânt,o
AM SCRIS PE UN CIOT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385043_a_386372]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > AM SCRIS PE UN CIOT Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului AM SCRIS PE UN CIOT aseară am desprins gândurile de pe pereți erau uscate și reci am plecat către tine apoi căutând un cuvânt,o speranță pentru noi nu îmi pasă de anii ce pleacă,ce vin iubesc viața privesc drumul ce ne desparte am ochii
AM SCRIS PE UN CIOT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385043_a_386372]
-
căutând un cuvânt,o speranță pentru noi nu îmi pasă de anii ce pleacă,ce vin iubesc viața privesc drumul ce ne desparte am ochii nesătui să sorb lumina alerg prin infinitul dintre noi râuri repezi trec pe drum un ciot rătăcește purtat de ape haihui iubirea o încrustez în ăst lemn acum Referință Bibliografică: AM SCRIS PE UN CIOT / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2133, Anul VI, 02 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel
AM SCRIS PE UN CIOT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385043_a_386372]
-
drumul ce ne desparte am ochii nesătui să sorb lumina alerg prin infinitul dintre noi râuri repezi trec pe drum un ciot rătăcește purtat de ape haihui iubirea o încrustez în ăst lemn acum Referință Bibliografică: AM SCRIS PE UN CIOT / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2133, Anul VI, 02 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
AM SCRIS PE UN CIOT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385043_a_386372]
-
regăsitpe străzi obositemulte plictisitecurg gândurise scurg în amurgîn vechiul târgplecdeparte de lumeprea departe de tinedeparte de totlas în urmă lumina ochilorsă lumineze pașiiîn cenușa timpuluilas cuvântul pe țărmsă zidească alte lumilas trupul ofrandăpentru păcatele lumii... XXXIII. AM SCRIS PE UN CIOT, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016. AM SCRIS PE UN CIOT aseară am desprins gândurile de pe pereți erau uscate și reci am plecat către tine apoi căutând un cuvânt,o speranță pentru noi
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
urmă lumina ochilorsă lumineze pașiiîn cenușa timpuluilas cuvântul pe țărmsă zidească alte lumilas trupul ofrandăpentru păcatele lumii... XXXIII. AM SCRIS PE UN CIOT, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016. AM SCRIS PE UN CIOT aseară am desprins gândurile de pe pereți erau uscate și reci am plecat către tine apoi căutând un cuvânt,o speranță pentru noi nu îmi pasă de anii ce pleacă,ce vin iubesc viața privesc drumul ce ne desparte am ochii
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
căutând un cuvânt,o speranță pentru noi nu îmi pasă de anii ce pleacă,ce vin iubesc viața privesc drumul ce ne desparte am ochii nesătui să sorb lumina alerg prin infinitul dintre noi râuri repezi trec pe drum un ciot rătăcește purtat de ape haihui iubirea o încrustez în ăst lemn acum ... Citește mai mult AM SCRIS PE UN CIOTasearăam desprins gândurilede pe perețierau uscate și reciam plecat către tine apoicăutând un cuvânt,o speranțăpentru noinu îmi pasă de aniice
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
desprins gândurilede pe perețierau uscate și reciam plecat către tine apoicăutând un cuvânt,o speranțăpentru noinu îmi pasă de aniice pleacă,ce viniubesc viațaprivesc drumul ce ne desparteam ochii nesătuisă sorb luminaalerg prin infinitul dintre noirâuri repezi trec pe drumun ciot rătăceștepurtat de ape haihuiiubirea o încrustezîn ăst lemn acum... Abonare la articolele scrise de viorel birtu pârăianu
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
Prin vorbe clar să mă convingi că am dreptate, că ești un altul... -Sufăr de iubire!!! începu în ton romantic Seniorul spovedania, sperând că autopersiflându-se va diminua în ochii celuilalt catastrofalul în care-l bănuia căzut la deplină maturitate. Aidoma ciotului rămas după ce-i retezi trunchiul, am odrăslit subit! Deci, scoate sabia și-mi retează viața, Junior! Crezusem, că n-am hoinărit degeaba prin vreme! Mi se-ntâmplaseră de toate... Și-am reușit. Din palmares, ei bine, recunosc, Iubirea îmi lipsise! Și
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
plopul cel nătâng, Aș vrea să tac...dar tac și plâng... Mi-e dor de iernile copilăriei mele, De chipul mamei, plecat printre stele. Mi-e dor de tot ce a fost și nu mai este, Cu imagini pictate în cioturi de poveste. Mi-e dor de ceaiul dulce-acrișor, De pe vremea apusă, a bunicilor. Mi-e dor de dovleacul copt în cuptor, Cu aromă de parfum, dragoste și dor. Mi-e dor de renașterea altui anotimp, Când visele în raze de
MI-E DOR….. de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382642_a_383971]
-
fantomă, Sus pe scară dădeam iama, bunica să nu mă vadă, Căci de grija mea, săraca, nu mai pleca din ogradă. Azi am vrut din nou cireșul să-l mângâi pe scoarță blând Și-am găsit-o pe bunica lâng-un ciot, pe jos, plângând: „- Se uscase, sărăcuțul, că bătrân tare era, Nu mai are-acuma cine fructe bune să ne dea. A rămas doar trunchiul ăsta, da-i uscat și el, vezi bine, Bătrânețea îl atinse binișor, ca și pe mine
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
și mai cerea o halbă. De data asta cu guler, așa cum văzuse el în filme că beau scriitorii. Aici avea și declicul de inspirație poetică. Scotea caietul, cel mai probabil o moștenire de la o rudă decedată în mileniul trecut, un ciot de creion și, acolo pe tejghea, începea să transcrie gândurile care-l bântuiau. Cel mai probabil în cuneiformă, fiindcă asta nu are reguli gramaticale cunoscute. Apoi, la sfârșitul celei de-a doua halbe, începea recitalul poetic. Spre deliciul celorlalți mușterii
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
rărunchii. Eram singură în cameră, în întuneric. Mă gândeam la primul om de zăpadă pe care l-am făcut, împreună cu bunicul. Nu-mi puteam aminti ce vârstă aveam atunci. Am aprins, în amintirea bunicului, ca într-un ritual magic, un ciot de lumânare. Priveam intens spre lumina lumânării și pornisem încet spre ea, cu tot sufletul. Trupul îmi rămăsese pironit pe scaunul din fața oglinzii. Cu cât înaintam spre lumină, drumul se făcea mai lung ... și mai lung ... ca un labirint, în
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
schimb, alt drum să parcurg, să-i pun far și nimb acestui amurg. Încerc să dau rost la tot ce-n destin întruna a fost prea rar și puțin. Încerc să-mi conving voința că am puterea să-nving, din ciot să fac ram. Încerc să nu ard decât cu folos, să-mi șterg falsul fard pus chiar peste os. Încerc să zidesc în ultimul ceas palate-n firesc ca-n dar să le las. Încerc ca pe dor să nu
ÎNCERC EU NU M-AM FRÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383103_a_384432]
-
afacerile din circa 75.000 de puncte de vânzare. E, aici, vre-un fel de care pe care? „S-au trezit și chioșcarii din Mizil”, cu interesele lor obtuz-mercantile! „Cum, când lumea mi-e deschisă, să ma-mpiedic de un ciot?!”-răbufnește Coaliția. Cele fix 250 de ONG țipă că din gaură de șarpe că cei aproximativ 75.000 de comercianți, cu tartorii lor cu tot (industria tutunului), pun piedici legii nobile antifumat, sub pretextul unor detalii, după părerea lor, nesemnificative
Scopul chiar scuză orice mijloace? [Corola-blog/BlogPost/92429_a_93721]
-
articulația umărului, ieșea printr-o crăpătură a vestonului ca o suliță de flanc, acoperit de o cupă din alamă, probabil un vas din cârciumă. Omul surprinse privirea poetului. — Îți place Graalul meu, messere? Întrebă cu un glas ironic, apropiindu-i ciotul de față. — La Damietta ai fost rănit? Îl Întrebă Dante, forțându-se să nu-și ferească ochii. Ostentația aceea Îl deranja. Oare cârciumarul credea că Îl impresionează cu mizeriile lui? De parcă nu ar fi văzut și el oase sfărâmate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe masă. — Ai spus că moartea a Început să te urmărească la Acri. Ce voiai să zici? Omul strânse din dinți și, dintr-o dată, Își lăsă prada pentru a atinge cupa din alamă, ca și când un junghi i-ar fi străbătut ciotul. — Messere, Îmi zgândărești o durere veche. Dar Îți voi răspunde. Pe când, alături de tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către mine și abia am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi crezut și cangrena mi s-a ivit la Încheietură, iar mai apoi la cot. Astfel, de Încă trei ori mi-am oferit fiarelor brațul deja amputat, iar fiarele Încercau să alunge otrava. Și acesta, conchise el fluturându-și ciotul, e al cincilea braț al meu. Pe lângă singurul pe care mi-l Încredințase natura. — Dar cum ai supraviețuit? Lui Dante i se Întâmplase să vadă câteva din aceste dramatice amputări, pe câmpul de luptă sau În spitalele florentine: rareori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]