249 matches
-
Domni din mila lui Dumnezeu, deși erau numiți și scoși prin firman, deși se știe că titlul Deigratia nu se cuvine decât numai suveranilor. E o ciudată ironie a istoriei de a vedea pe un Gheorghe Hangiarlîu de pildă, un cirac al lui Capudan bașa din Țarigrad, îmbrăcîndu-și ființa paralitică cu titlurile unui Mircea Dei gratia Woevoda transalpinus, Fogaras et Omlas Dux, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despotus et Tristri Dominus. Făcut-au bine sau făcut-au rău cei mai mari doi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
școale românești, datorite Mariei Teresiei și lui Iosif II, s-ar atribui asemenea fericitei inspirațiuni a d-lui C. A. Rosetti și daca ni s-ar spune că Șincai, Petru Maior și Lazăr a început cariera lor prin a fi ciraci la redacția "Romînului", asemenea d-lor Carada și Costinescu. D. Hasdeu, în discursul făcut, cu ocazia distribuirii premielor, a împărțit cultura școlară a românilor în trei faze: teocratică, aristocratică și... democratică, din care aceasta din urmă se datorește în Moldova
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
crudă, ăluia care vorbește! Pe jumătate ezitant, pe jumătate rușinat, cu mintea-sită, Sile pune un genunchi în pământ, în fața Arhanghelului și așteaptă, simțindu-se total intimidat și exilat în ridicol, sub impactul căutăturilor compătimitor-ironice, pe care i le aruncau zâmbind, ciracii săi. Repetă după mine: Doamne Dumnezeul meu, Tată Ceresc, iartă-mi mie păcatele cele de până acum, gândurile și faptele cele netrebnice, săvârșite cu știință sau fără și care sunt urâciune în fața Ta! Miluiește-mă, ocrotește-mă și dezleagă-mă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
era un iubitor de băuturică: „Un bun comandant de pluton ori companie era cel care, Înainte de luptă, se dădea peste cap să le facă rost soldaților de rachiu În bidonașe”. Colonelul Își urmase vorba, ghicind prin Întuneric gurile căscate ale ciracilor: „Și tot bun comandant era ăla care știa, la picătură, cât să le dea soldaților să bea. Dacă Înghițeau cât trebuie, li se ascuțeau mintea și privirile, mușchii se Întăreau și aveau tresăriri care Îi scoteau pe ostași din Încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
singură Încăpere, ridicată În satul din Baltă al rudarilor, pe vremea când Dunărea nu fusese Încă Îndiguită, unde se ducea o dată pe săptămână ca să-i Învețe carte pe puradei un Învățător, Domnu’ Tase, iubitor de viață și bătăuș necruțător al ciracilor ce nu se străduiau Îndeajuns; „Domnule”, a făcut, Într-un timp, oratoric, omul de cultură, „În această viață suntem cu toții, până la unul, niște veșnici suplinitori!”; Coana Marița, telefonista care cam trăgea la măsea și Încurca fișele de zor (dacă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
politice și publice deopotrivă sunt pline de sentințe care nu se referă niciodată la un vinovat concret. știm la modul abstract că Securitatea a fost instituția care ne-a ținut sub teroare, îi urâm, în general, pe securiști și pe ciracii lor fără uniformă, dar îi iertăm, îi compătimim și chiar îi votăm atunci când vreo dezvăluire răzleață ia chipul unui personaj real, tulburând apele somnolente ale conștiinței noastre publice. În general, frazele despre Securitate îl conțin pe „trebuie”, cele despre securiștii
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Altfel te țărăniai de trăiai la țară! ...Ziceam la început că în moravuri n-am progresat așa mult, căci nu degeaba a rămas și azi vorba la noi, când voim a caracteriza pe un om de vază în stat: e cirac de-ai lui Roseti; e om de casa lui Brătianu; iar la noi în Iași câți nu ne sunt cunoscuți ca de casa lui C. Ghiță". Dvornicul de poartă, spune Domnul Cantemir, erau 4 și ședeau în afară de curte; ei desfăceau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ianuarie anul 1890, nu am văzut nici un semn, prin care să-mi probeze că măcar și-a amintit de mine". Primele școli în Principate Primele școli în Principate sunt cele care au funcționat în cadrul bisericilor. În școlile de pregătire a ciracilor, a învățăceilor, aceștia deprindeau învățătura cărților religioase și probabil a scrisului frumos. La Bârlad de exemplu, documentele vorbesc despre o anumită școală a dascălului Frumuzache de la biserica Sfântul Nicolae, alta a dascălului Chiosea, pe care o evocă însuși I. Ghica
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
iar toamna bichineștenii numără bobocii. PNL adică Pufuleț Năruie Libertatea în partid. Pufuleț pufăie poruncitor preferând potârnichile plimbându-se prin praful pornit de prepelicari sau de prăpădiții puși pe pradă. Profunzimea conceptuală demnă de fostul președinte "universitar", fără liceu, cu ciraci fără nume dar cu avere și poziții, cu "gânduri curate" care-și recită: Unde e ști tu, țepeș Doamne (Vrânceanu) ca punând mâna pe el Să-l tranșezi în două corpuri: deputat și mielușel !" Parc-am vrea măcar să-i auzim
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
se face prin cultură, dar mai ales cu bîta, ceea ce înseamnă esența existențialismului neolitic. Singurul din sală care se plictisea era Cornel Dinu. Ca un rafinat al genului, ajuns să fie ispitit uneori de tentația morții, el privea zbaterea de cirac a lui Mircea Sandu ca pe un desen animat în care Bluto cîntă la harpă, în timp ce Popeye și Olive joacă scena balconului din Romeo și Julieta. noiembrie 2003 Prietenie cu factori de risc Cine s-a certat? Magnatul din Moldova
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Cetiți-le noaptea, București, 1930; Strofe pentru toată lumea, București, 1930; Bărbierul regelui Midas, București, 1931; Porumbița fără aripi, București, 1931; 3 și cu Rezeda 4, București, 1933; Nu sunt ce par a fi..., București, 1936; Nevasta lui Moș-Zaharia, Oradea, 1937; Ciracul lui Hegesias, București, 1939; Versuri, București, 1939; Când doi se ceartă, București, 1940; Versuri, București, 1943; Cine-i autorul acestui roman senzațional?, București, 1943; Scrieri, I-II, îngr. și pref. Matei Călinescu, București, 1966; Bucureștii tinereții mele..., îngr. Mioara Minulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
pădurii feminine (Eros-Angelica-Medoro); în schimb în "Taverna ..." locul lui Ariosto e luat de Shakespeare, Nebunul fiind Oedip ce-și ucide tatăl fără să știe, sau Hamlet ce se preface a-și fi pierdut mințile în confruntarea cu unchiul uzurpator-ucigaș și ciracii acestuia, sau Regele Lear, peregrin ieșit din minți. În timp ce "Castelul ..." omagiază pe autorul lui "Orlando" sau un principe de Renaștere, "Taverna ..." se încheie sub zodia artistului de la sfârșitul Renașterii. Motivele narative, cu un picior în baroc, par mai apropiate de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fiind o supremă probă de noblețe, civilitate și rezistență față de o hidră monstruoasă, pângăritoare a vieții personale și totodată a omenirii. Testând psihologia acelei comunități ieșite parcă din iadul dantesc, Primo Levi oferă fișe tipologice: arivistul, micul tiran adorat de ciraci, șarlatanul tipic italian (Cesare), mâniosu 1 împotriva tuturor, a lui Dumnezeu și a propriei persoane (Maurul din Verona), monomaniaci sau obsedați de câte ceva, un tablou clinic, așadar, în care irealul prevalează asupra realului, instinctul supraviețuirii prevalează asupra morții. În sfârșit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Economică, București, 2003. Glueck, W.F., Business Policy and Strategic Management, McGraw-Hill, New York, 1980. Glueck, W.F., „A Fresh Look at Strategic Management”, The Journal of Business Strategy, toamna 1985, p. 4. Godet, M., „L’Allemagne, puissance paradoxale”, Cahier du CIRAC, martie 1989, p. 26. Gomes-Casseres, B., „Group versus Group: How Alliance Networks Compete”, Harvard Business Review, iulie-august 1994, p. 106. Gomes-Casseres, B., Alliances in High Tehnology, Harvard University Press, Cambridge, MA, 1995. Gouillart, F., Stratégie pour une entreprise compétitive, Economica
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
țineau la curent cu cele ce se petreceau între ei. Acum ignoraseră sau nu voiseră, din rușine, să-mi aducă la cunoștință. Intuiam din privirile unora dintre ei că ceva nu este în ordine. În dormitorul unde dormea Ibănescu câțiva ciraci se adunaseră în jurul lui, gardă personală. Se pregătea atmosfera pentru judecarea și condamnarea vinovatului. Se descoperise „o crimă, un atentat la existența celorlalți”, încercând să incite spiritele. Un copil veni jenat și cu sufletul la gură: Domn’ Maxim, Ibănescu vrea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dintre Tito și Stalin probabil captase atenția. Administrația se folosea iar de Ibănescu; citea public într-o sală de mese în care aveau loc și ședințele ciripitorilor, materiale prelucrate după articole din Scânteia, insultătoare la adresa lui Tito și elogioase pentru Stalin. Ciracii aplaudau sau huiduiau, cum indica fraza vorbitorului, însă de multe ori se aplauda și se huiduia pe dos, provocându-se ilaritate în sală. Singurele evenimente din primăvara lui ‘49 erau sosirea câte unui lot de elevi condamnați și agitațiile sterile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cea interesantă. Nu mata, ci eu rămân Îndatorat. Răspund la unele Întrebări: 1) Da, a existat pe hârtie un Ateneu la Flt. Canalia de șt. Ioan voia prin el să contracareze acțiunea „Ligii Culturale”. Ghițescu, adversarul său și-a mobilizat ciracii și la adunarea g-lă n-au reușit candidații lui Ioan. S-a ales președinte Gorovei și Vice subsemnatul. Atunci n-a mai avut interes Ateneul pentru el și n-a mai dat nici fonduri, nici conferențiari. Gorovei atunci a demisionat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Bilă”. Având un caracter aprins, i se mai spunea și „Chibrit”. Intrând agale în clasă, se holba de sub chelie cu doi ochi bulbucați și albaștri la „flăcăii” pe care îi instruia în științele exacte. Întotdeauna avea câte o observație la adresa ciracilor sau o zicală potrivită. De pildă, câte unul își pâra colegul, zicând că i-ar fi împrumutat creionul și de asta nu are cu ce scrie. Profesorul îl povățuia: Foaie verde de dai n-ai, Ia nu da, să vezi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și caftane colorate. Sorb liniștiți, din micile boluri de porțelan, ceaiul verde, "dătător de viață", pe care îl beau de secole, într-un ritual perfect, așa cum l-or fi sorbit cîndva și războinicii lui Timur-Lenk, și discipolii lui Uluk-Beg, și ciracii lui Avicenna. Trei dintre urmașii acestora ne urmăresc îndelung, cu privirea lor oblică și pătrunzătoare, voalată veșnic de o falsă indiferență. Un zîmbet le mijește în bărbile sure, în timp ce gestul larg al brațelor ne invită să intrăm în pavilion. Cuminți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Vasile Boerescu și pe junimiști, și ei un fel de „centriști“. 5. Bacalbașa își amintește exact; chiar după Războiul de Independență, după ce devenise o personalitate politică recunoscută, Brătianu era considerat, într-o broșură antiliberală, cu referiri directe la „gașca roșie“, „ciracul domnului C.A. Rosetti“ (numit aici „hidoasa pocitură“, precum în Scrisoarea III a lui Eminescu) (Curriculum vitae sau Viața d-lui C.A. Rosetti de Fabius Cunctator, București, 1878, pp. 13 și 19). Acești roșii erau democrații epocii. Erau prigoniții
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îl observase de la vizetă nerespectând regulamentul de stat la marginea patului. În astfel de cazuri era ridicat cu targa și internat la infirmerie, unde mai trăia câteva zile si se elibera prin moarte de tortura continuă aplicată de Crăciun și ciracii lui. După aceasta perioadă de distrugere a elementului om, prin iarna anului 1961-1962 se produce o oarecare îmbunătățire a regimului alimentar și o parte din deținuți au fost scoși la muncă în atelierele penitenciarului. Concomitent apar primele cluburi de reeducare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
singura cale posibilă de a o continua. Alte mijloace dar același scop. Scopul însă scuză mijloacele, știe oricine, și mai ales când ai de apărat o cauză dreaptă cauza unui popor. Adevărul care i-a înverșunat pe Dictator și pe ciraci, că România este ocupată de români, este usturător ca o lovitură de bici Nu intrăm în amănunte privind teoria literaturii, ci trebuie să subliniem că nivelul estetic ar fi sufocat documentul de viață și apoi nici nu ar fi fost
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
puteai călători ici și colo sub o supraveghere cât de cât discretă. Dacă nu, reamintește Taplin cu dreptate, „străinii călătoreau în grupuri mici, participând la tururi bine orchestrate ale barajelor, fabricilor și spitalelor”. Nebunia la care au ridicat Stalin și ciracii săi secretomania sovietică nu a suferit vreo remisie serioasă nici măcar în timpul unora dintre liderii mai ponderați care i-au urmat cumplitului georgian. În 1992, Mark Taplin s-a decis nu atât să verifice cum respectă Moscova acordul Teritorii deschise, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
propriul ei sânge, Medeea se întreabă dacă n-a fost victima vrăjilor lui Iason și a cântării lui Orfeu. Astfel, ea încearcă să transfere îngrozitoarea crimă asupra seducătorului ei. Dar oare Orfeu este chiar nevinovat? El a făcut parte dintre ciracii lui Iason, girând astfel o aventură antieroică. Nu se înțelege cum de a acceptat, ca poet, un asemenea rol ingrat. Această situație trebuie să-l fi impresionat în chip deosebit și pe Euripide, care a sfârșit prin a o condamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să cânte ușurătatea vieții și capriciile ei. Corriere della sera, 12 august 1997 Francesco Specchia Un fantastic Ovidiu, poet Exilul câteodată face figuri urâte oamenilor. Poate să-l oblige, de exemplu, pe un principe valah, voievod crunt de meserie și cirac al papei Pius al II-lea, să-și tragă în țeapă propriile memorii pe filele zdrențuite ale unui biet caiețel, în loc de hoiturile turcilor pe străzile de la Budapesta. Exilul poate și să convertească un bon viveur rafinat și un virtuoz al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]