183 matches
-
pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
luase cu el. N avea multe de făcut și putea câștiga câțiva gologani, o masă pe zi și să împartă o rulotă cu o familie de pitici. În mijlocul podiumului, Coradino, cu chip de iguană, domina auditoriul cu imaginația și pe circari cu uitături rele și înjurături strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mare parte dintre noi, vorbind în termeni genetici, cântăm, dansăm și (vă îndoiți oare?) povestim istorioare nostime. Dar mi se pare deosebit de important - și așa a socotit și Seymour, încă din copilărie - că printre noi există un mare amestec de circari profesioniști și de profesioniști, ca să spunem așa, de la marginea circului. Unul din stră-străbunicii mei (și al lui Seymour), ca să folosesc un exemplu savuros, era un faimos clovn, evreu polonez, pe nume Zozo, care, până la sfârșitul vieții, avea pasiunea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o femeie la locul ei, bună gospodină, cu credință În Dumnezeu, care Îi adusese pe lume doi flăcăi, unul mai frumos decât altul, de se mândrea tot satul cu ei. Bătrâna voia să descopere și mutra lui Pancratie printre ceilalți circari. Dar mutra răposatului vecin nu se zărea nicăieri. Nu cumva uitase Dumnezeu să-l pedepsească!? Sau Pancratie primise o pedeapsă ușoară, pe care deja o ispășise!? Mașa o sfătui să vizioneze un alt film, unde s-ar putea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pornită pe această nouă pacoste trimisă În lume de cel proclet, Încât nu s-ar fi sfiit să tragă o fugă pe la sora sa Fedosia pripășită la oraș, spărgând cutia În bucăți; un gând Însă nu-i dădea pace. Printre circarii ce se agitau acolo, Îl văzu În treacăt și pe blajinul mitropolit Amvrosie, care se stinsese cu mult timp Înainte de război și care juca acum, alături de Condrat și preceptor, rolul de dulgher, cărând pe spate o scândură stropită cu var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lor naturale și nu știu sau nu le pasă de cât de frumoși sunt. Care lucru știe, cărui lucru îi pasă de propria-i frumusețe? Doar femeilor frumoase - a, da, și artiștilor, cred, artiștilor adevărați, nu puturoșilor, rataților, escrocilor și circarilor de duzină printre care a trebuit să-mi croiesc drumul. Eu sunt un artist - un artist al evadărilor. Atunci când am fost în Welcome-In lângă La Guardia, cu obscuritatea lui, cu femeile lui de închiriat, cu avioanele fugare, știi ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de bumbac, ciorapi de lână lungi până la genunchi, jartiere. Se mai află acolo o cravată și o șapcă, ambele cam vechi și decolorate, cu același model în dungi albastre și roșii, ca vinul. — Cel puțin nu mai arăți ca un circar. Ce mai aștepți? Îmbracă-le. După câteva minute, Pran este îmbrăcat ca un școlar englez, cu excepția pantofilor. Fiind cu picioarele goale, simte asprimea podelei. Hainele i se potrivesc, deși gulerul este prea strâmt. — Bine, murmură maiorul, cu ochii strălucind. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
voiau să râdă răutăcios de alții. Afacerea mergea strună: era duminică și băieții strânseseră bani toată săptămâna ca să poată zbura și Înjura În voie. Mulți Își mințiseră părinții că Își cruțau bănuții pentru circ. Trecuse, În urmă cu două zile, circarul și lipise câteva afișe care anunțau mari reprezentații de magie și dresură de șerpi la Căminul cultural. Băieții văzuseră spectacolul de mai multe ori. Magicianul, Îmbrăcat În țoale de boier - dar al dracului de prăfuite -, cu un pălărioi lung pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încântau cu nimic mișcările vrăjitorești ale marelui mag, mai ales că Își dăduseră seama că ăla făcea scamatoriile mai mult beat. De-acuma, circul era numai pentru cei mici. Aveau, totuși, un mic regret că dăduseră circul pe zbor: nevasta circarului apărea pe scenă numai În chiloți și sutiene cu sclipici. Chiloții erau croiți mai mult să descopere decât să acopere și, când dresoarea ieșise prima oară de după cortină cu un șarpe uriaș, lung și gros, cum nu se putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încerca să potrivească așa cum se cuvenea trupul șarpelui. Băieții abia răsuflau. Acasă le povestise taților ce și cum. Ca să se convingă că odraslele nu-i mințeau, capii de familie umpluseră Căminul cultural la cea de-a doua reprezentație. Între timp, circarul lucrase cu foarfeca, acul și ața, așa Încât bucile femeii sale apăruseră și mai dezgolite, mai ațâțătoare decât prima dată. Toate acestea, Însă, se Întâmplaseră cu câțiva ani În urmă. Cu o vară Înainte, fuseseră din nou s-o vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori ce-o fi fost și l-am Îngropat departe de casă și adânc. M-am Întors acasă și l-am bătut pe Ion până a leșinat. Când s-o face mare, o să-i spun de ce.” În anii din urmă, circarul și nevasta lui Îmbătrâniseră de tot, șarpele murise demult, iar ei renunțaseră la scamatorii. Veneau În sat ca să vândă tămâie adusă de la munte, cruciulițe de lemn sculptat și tot soiul de mărunțișuri bisericești. Oamenii cumpărau de la ei de milă, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care-mi bat ca nebunele la poarta sufletului. Aripa de fluture aduce mângâiere și împarte neobosită stihuri necântate visătorilor nemângâiați. Trebuie să te trezești devreme, să te așezi la rândul din fața casei mele și să aștepți să treacă timpul. Un circar (mi-e prieten), cu chip de cioclu, întoarce clepsidra când e nevoie și gândește batjocoritor: “la magazinul din colț s-a adus carne proaspătă și ei se calcă în picioare pentru niște tocite visuri.” Ochiul lui e sticlos și albastru
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Das ist Mais, porumb, explic eu doct, excitat de silueta unei fetițe care se juca, lovind-călărind un balon de plastic. Normal că nemții nu știu, râde din dinții ei mărunți mama, și continuă să pocnească. (À propos de trecutul de circari, care cred că ne e comun majorității descendenților maimuței: Montagne Russe e ultima amintire pe care o păstrez dintr-o existență anterioară, dinainte de operația pe care am suferit-o la opt ani. Într-o mașinuță din acelea, ținut bine între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mea n-a văzut totuși nici un război adevărat mai aproape de Iugoslavia) sau mai bine ca pe vremea lui Doncea. Timp de vreo două ore, trei camioane au ambalat motoarele, umplând aerul tare cu mirosul de motorină, până și-au strâns circarii sacii, instrumentele muzicale, corturile, cergile, coliviile. De fapt eu știam tot, de la nouă dimineața când am primit telefonul la birou: Alo, domnu’ Lavric? Să trăiți, sunt maiorul Pestrițu. (Mie orice întâlnire cu autoritatea îmi strânge inima parc-aș fi făptuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că ești..., că ești arhanghel? Nu? Te pretinzi îngerul lui Dumnezeu. Nici mai mult, nici mai puțin! Uau...! Știi ce? Ia mai scutește-ne! Eu cred că nu ești decât un șarlatan, un escroc, un ventriloc, un găinar și un circar! Atât! plusează Avocatul. Un terchea-berchea, o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care-și deplâng statutul de revoluționari. Gală de box Primul părea îmbrăcat în lumină La margine de timp mult așteptat. Era foarte sigur de izbândă - Succesul nu mai putea fi scăpat. În spate avea mulți susținători, Oameni de calitate, nu circari - Onești și fără zgomot, doar părtinitori, Erau discreți și nu se dădeau mari. Iar celălalt - un lup de mare dur, Care-și delimita domeniul autoritar, Unii-i spuneau Zeus, iar alții doar Mercur, Era poate un despot, dar nu și
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi amintea de precizia circarilor care desenau în cuțite silueta unei femei țintuite la zid. Corul continua: ― Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza cine te-a iubit / Câți au plâns... Șerbănică se învîrtea epuizat. Plângea de-a binelea și semăna cu o pasăre beată. ― Mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aia îmbrăcată ca un coate-goale? a întrebat el arătând spre Calinic. Prilej să-mi fac un dușman și la Bizanț, căci n-am izbutit să-mi țin gura: - Unul care trudește cu capul mai mult decât lucrezi tu cu fundul, circarule, am zis. A urmat o tăcere jenantă, amestecată cu teamă. Scenograful m-a fixat cu ochii lui pictați. Era un tip care știa să se stăpânească, recunosc. Mi-a surâs și a spus: - Străine, te-am remarcat. Ție nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
C. al P.C.R., Începu să se bată cu pumnul În piept, declarând Întruna că numai el și Nicolae Ceaușescu nu se tem de Securitate. La 14 ani după Revoluția din Decembrie 1989, fără să vreau, dau de proba peremptorie că circarul căcăcios Paul Goma era, cum afirmase securistul Ivasiuc, iudă. În „Buletinul Informativ, nr. 2, din 29 Iunie 2003, pe ultima pagină (adică În pagina 4), articolul „Ochii și urechile poporului Convorbiri cu generalul Pleșiță”. Dialoguri consemnate de Viorel Patrichi, În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
măcinată de furuncurile de rugină. Când își vîrî țurloiul drept în mașină, piciorul îi fu expediat înapoi cu putere de grosimea și elasticitatea pânzelor de păianjen, înflorite între pedale și frâna de mână, mai energice și decât elasticitatea de la niște circari. Pe bancheta din spate, gătit în țoale de pe vremea străbunicului, Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă dosarul ăsta nu are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără... Fir-ai al dracului și tu, Gh. P. doi... Ia să-l vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
colindă provincii mizere câștigându-și existența cu un număr de senzație: înghite săbii preparate. Într-o bună zi, grosolănia cazonă a unui spectator îl obligă să înghită o sabie adevărată și bătrânul saltimbanc sfârșește tragic, dar cu onoare. În rolul circarului, Mircea Albulescu a cizelat una dintre cele mai fascinante creații din lunga lui carieră. Și din nou caligrafia austeră a lui Alexa Visarion, cerebrală, născută din evidenta dorință a epurării formelor a pus în valoare profunzimea discursului filozofic, sarcasmul satirei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
regia lui Alexa Visarion, unul din evenimentele stagiunii teatrale. Asta, firește, dacă vom cădea de acord că inteligența și talentul , aliante unor propuneri artistice originale și incitante, constituie un eveniment... (Aurel Bădescu) Ion Vîlcu Doctorul, Jorj Voicu și Ileana Codarcea circarii și Florin Zamfirescu Woyzeck Regizorul Alexa Visarion a strâns în jurul său o echipă, devotată ideii spectacolului, ce imprimă amprenta jocului colectiv. El materializează, prin această admirabilă echipă posibilitățile de expresie ale unui "teatru senzorial" un personal mod de a gândi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
permanent în reprezentație, spânzurătoarea fiind o amenințare generală a lumii ce își dezlănțuie cu ferocitate pasiunile. La rândul său Daniela Codarcea completează scenografia, prin costumele create Marelui Grup, costume ce individualizează, fără ostentație fiecare personaj. Pentru lumea din piață prezența circarilor este... un eveniment la fel de important ca și venirea soldaților. Publicul vrea circ... Din grup se detașează Corneliu Dumitraș... cunoscător înțelept și obosit al nebuniei din lume... Un alt exponent al grupului... Jorj Voicu... Grupul are însă nevoie de idoli și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la secvența inaugurării statuii sau silueta albă a acrobatului pe fundalul cerului negru). Și totuși, atât nu e de ajuns. Pentru că ar însemna să trecem cu vederea imaginile-simbol: femeia îndoliată ca o imensă pasăre a întune ricului îi dă târcoale circarului care se mai încăpățânează să păstreze în preajmă doi porumbei albi, însemnele gloriei apuse și ale vieții sfârșite. Sau pe cele metaforice: eroul orb, după ce a așteptat zadarnic momentul festiv în fața unor scaune goale, este izgonit în oficiul unde zac
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]