22,896 matches
-
dacă, să spunem că nu l-ar cunoaște încă și el, cu totul întâmplător, ar sta vizavi de ea în compartiment. Ea s-ar afla pe locul de lângă fereastră, ca acum, într-unul din acele vagoane deschise, ca acelea care circulă între Innsbruck și Viena. El, cum spuneam, vizavi puțin într-o parte, pe un loc dinspre culoarul de trecere. Aglomerație mare, dar datorită vagonului deschis toți călătorii par izolați unul de celălalt. De fapt, în compartimentul de tren dai mai
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
scandaluri de presă. În comunitatea lor se consideră expatriați. E limpede că în ciuda așa-numitei ospitalități tradiționale a românilor, străinii care vin aici cu intenția de a sta vreme îndelungată nu se simt ca la ei acasă. Față de sensibilitățile lor, circulă - mai pe ascuns, mai pe față - replica: Dacă nu le place în România, sînt liberi să plece în altă parte! Și asta nu cu referire la personaje de tip Kurt Treptow, care ar pleca el, dar n-are posibilitatea, ci
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
în altă limbă și pentru că arată altfel. Dar nu pot! Românii nu mai întorc capul după străini pe stradă, nici nu se mai înghesuie să se uite la mașinile lor, ca în '90-'91. Investitorul străin nu-și permite să circule în România cu automobile de lux, spre deosebire de omul de afaceri autohton. Așa că nu pot să nu mă întreb și eu de ce au fost luați la ochi străinii în ultimele luni? Repet, e vorba despre străini onorabili, cu afaceri la vedere
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
culise modificări ale grilei far-a se obosi să ne anunțe și pe noi.) Ei bine, cu toate sporurile posibile, un astfel de salariu nu prea trece de zece milioane. ȘI ATUNCI? Cum de proful universitar rămâne tot la bloc, circulă tot cu autobuzul iar în vacanță se duce la ștrand, pe când colegul său de salarizare își cumpără mașină (musai de la Mercedes în sus), își construiește vila iar concediile, împreună cu tot familionul, le petrece la Palmă de Majorca ori în Bahamas
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
v-ați întocmit-o. - Iată, pe etape, cum au stat lucrurile: prin anii ’46 - ’47, când rândurile comuniștilor erau deschise și când puteai să intri imediat în partid, a trece la ei era o rușine îngrozitoare în lumea în care circulam noi. Era o descalificare, nu mai puteai scoate nasul în stradă. A scrie "pe linie" mi-ar fi fost cu neputință în acei ani. Iar a publica - nu se punea problema. Între ’45-’65 au trecut totuși douăzeci de ani
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
profesor. Cariera de profesor mi-a plăcut în măsura în care am reușit să mă restrâng (mai ales în ultima vreme) la niște cursuri speciale care au devenit cărți. Dar ca editor am avut satisfacții mult mai mari. Oricât de greu era să circuli în lume pe vremea dictaturii, am fost la mai multe târguri internaționale de carte - la Paris, la Londra, la Roma; cu acel prilej vizitam librăriile mari și îmi căutam cărți pe care să le public și eu. Rămâneam întotdeauna întristat
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
Pentru lingvist acest cristal care este limba trebuie să fie obiectul său de studiu și nu întotdeauna este capabil să o analizeze fără a arunca privirea mai departe. În vremea când o mare parte a teoriilor la modă, care au circulat prin universitățile pământului, porneau de la lingviști care nu au trecut deloc dincolo de pragurile englezei, un romanist înțelept și poliglot, cu rădăcini în lumea slavă și inserat apoi în cea hispanică, cu formație solidă în limbile clasice și cu o curiozitate
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
Marina Constantinescu În 1995, Editura Nemira publica în traducerea Micaelei Ghițescu romanul Alchimistul de Paulo Coelho. Cartea a făcut oarecare vîlvă atunci, se discuta despre ea în anumite cercuri, au început să circule tot felul de tentații de a studia puțin abc-ul alchimiei. La noi însă, apariția editorială nu a spart granițele unui anumit public, deși în lume romanul era un bestseller al literaturii contemporane. Două întîmplări au readus anul acesta Alchimistul
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
poa' folosirea trunchiată este de semnalat și pentru că este posibilă interpretarea ei ca particularitate a clasei verbelor modale, manifestată exclusiv la nivelul limbii populare. De altfel, impersonalul a trebui atrage și mai mult atenția prin diversitatea de variante cu care circulă în momentul de față forma sa de prezent, în textele contaminate de oralitate populară și familiară (acestea eliminînd de fapt alte abateri de la norma cultă, de exemplu acordul hipercorect în persoană și număr - noi trebuim -, sau forma veche și populară
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
fix, m-am dus la Mall să văd filmul lui Nae Caranfil, Filantropica (de fapt să-l revăd, de astă dată cu public, după o avanpremieră în cerc restrîns de acum un an; între timp, filmul a fost lansat, a circulat, s-a bucurat de succes de public și de critică). La acea oră, în București, străzile erau aproape pustii. Pînă și cîinii vagabonzi, unica noastră "clasă de mijloc" (cf. Nae Caranfil), pînă și ei dezertaseră, leșinați, probabil, de căldură. În
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
Rodica Zafiu Cuvântul skandenberg nu e înregistrat de dicționarele noastre generale sau de neologisme; circulă însă (și dovada imediată o oferă atestările recente din Internet), ca denumire pentru o probă foarte populară de încercare a puterii, prin aducerea la orizontală a brațului adversarului - denumită în engleză armwrestling, în franceză bras de fer, în italiană braccio
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
bei, termenul turcesc intrat de mult și în română), iar formele corupte se explică mai puțin prin accidente fonetice, cît prin hipercorectitudine și analogii cu alte antroponime (de pildă, cu numeroasele nume terminate în -berg). Oricum, toată varietatea de forme circulă internațional - Skanderberg, Skanderbeg, Scan- derbeg, Skandenbeg, Skandenberg, Skenderbeu (ultimul, în albaneză). Nu am reușit să descopăr firul exact al evoluției semantice din română, dar mi se pare credibil ca aceasta să fie relativ recentă și oarecum accidentală. Particularitățile formei, lipsa
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
accidentală. Particularitățile formei, lipsa de atestări și statutul actual a cuvîntului exclud o motivare tradițională și populară, balcanic medievală. Mi se pare mult mai probabilă explicația printr-o inovație familiar-argotică - eventual bazată pe o metonimie, poate pe o imagine care circula la un moment dat. Evocarea istorică a eroului balcanic, dar și o divizie militară germană din al doilea război mondial ("SS Skanderbeg") și nu în ultimul rînd o băutură alcoolică albaneză foarte prezentă pe piața românească în anii '80 ("Brandy
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
Nicolae Manolescu În "romanul biografic" pe care i-l consacră lui Shakespeare, Anthony Burgess descrie, la un moment dat, Londra de la sfîrșitul secolului al XVI-lea, cînd dramaturgul se stabilea în Capitală. "Un sat supraîncărcat", zice Brugess. Se circula mai mult pe Tamisa decît pe drumuri, rîul însuși fiind trecut cu barca, căci exista un singur pod, ridicat și acela abia de către elisabetani. Străzile miroseau urît și erau pline de zoaie. În lipsa gunoierilor și a canalizării, curățenia o făceau
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
bun" (prestigiu. matco.ro); "oricît de spectaculoase ar putea fi însă astfel de cifre și tehnicalități financiare, dincolo de bunăvoința politică din fundal, ele nu au nimic magic" (Monitorul de Brașov, 9.08. 1999). Probabil că termenul tehnicalitate va continua să circule, deși i s-ar putea obiecta faptul că dublează - cel puțin în parte - sensul unor cuvinte deja existente (de exemplu, tehnicism) și mai ales că nu are o formă tocmai fericită: echivalarea sufixului -ity cu -itate s-a realizat corect
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
au remarcat-o la Matei Vișniec o dată cu piesa Despre sexul femeii ca un câmp de luptă. Dramaturgul se detașează astfel de prima perioadă a creației puternic marcată de alegorii ale spațiului și politicii totalitare (primele piese ale lui Vișniec au circulat în ediții samizdat) prin renunțarea la o anumită excentricitate a absurdului. Refuzul îndârjit de acceptare a realității și de respingere a ei prin denunțarea crudă a absurdului existenței prin parabole valabile oriunde și oricând a lăsat locul unei identificări exacte
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
o întrebare: "Dumneavoastră ce respectați de fapt, legea sau ordinul?". Stupoare! Mai ceva ca la ședința de partid. "Ordinul, bineînțeles!" răspund "uniformizații" într-un glas. Asta încă n-ar fi fost nimic! Fascinată de logica răspunsului, mulțimea încetează scandalul. Mașinile circulă mai departe prin parc, împotriva legii. Copiii se retrag nedumeriți. N-au devenit, încă, pe deplin români... În acel moment am înțeles reacția unui amic, atunci când folosisem cu seriozitate sintagma "după Revoluție" pentru a localiza un eveniment. A început să
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
textele de la publicare, iar după ultimul documentar, evocând un episod de muncă patriotică început cu cel mai sincer elan și sfârșit într-o coridă absurdă, este "demascat" politic și arestat. După câțiva ani, când Tudor se întoarce din detenție, articolul circulă ca nuvelă, iar "reflectarea otova", care îl costase libertatea, e văzută ca "reflectare tragică", după criteriul estetic repus între timp în funcțiune. O schimbare așadar de predicat, ca în Rățușca cea urâtă, care nu implică modificarea textului inițial, ci valorizarea
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
cartea n-are încă o legislație potrivită în domeniu, mai mult, cele mai liberale măsuri au efecte dezastruoase. Trecute în custodia administrației locale, printr-o descentralizare solicitată de toată lumea, librăriile au ajuns la înțelegerea și la mila primarilor și consilierilor. "Circulă printre librari o anecdotă, se spune în finalul anchetei. Un primar răspunde unui bibliotecar care îi cere o sumă de bani ca să poată cumpăra cîteva volume nou apărute. Cînd localnicii vor termina de citit toate cărțile din bibliotecă, vei primi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
normale în care trăim. Este însăși imaginea utopiei, definiția absurdului existenței - prizonieră a paradoxurilor, orgoliilor, imoralității, dezintegrării, putrefacției, nonsensului. Să rostești textul lui Eugène Ionesco este una din probele importante pentru un actor. Chiar și din Franța. Topica, filosofia ce circulă în voie prin spatele replicilor, tipul de imagini pe care acestea le adună abrupt sau elaborat, frazarea sînt dificile. Nici experiență de scenă nu prea există în sensul acesta, avînd în vedere că artiștii (mă gîndesc în primul rînd la
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Santiago de Compostela (Spania), ne invită în lumea plină de capcane a etimologiei numelor proprii. Dicționarul său onomastic este dedicat prenumelor românești, cu toate variantele și derivatele lor (porecle, hipocoristice, nume de familie, toponime). Spre deosebire de precedentele dicționare de gen care circulă la noi (al lui I. Iordan, de pildă), autorul a introdus cîteva noutăți: personalități culturale care au dat faimă unui anumit prenume, personajele literare care îl poartă și datele la care numele de inspirație sacră pot fi găsite în calendarele
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
a Scriitorilor, în timp ce scriitorii-ziariști-în-plus au fost vânturați la mama dracului, la mulți kilometri depărtare de cei privilegiați, undeva pe la marginea stațiunii, când de fapt ar fi trebuit (poate) să fie exact invers! Mi-am închipuit mulți ani că dacă îmi circulă numele în gazete de mare tiraj, cărțile mele de versuri mi se vor trece din librării ca apa. Aiurea! Cititorii de literatură, în special cei de poezie, nu sunt abonați la cotidianele de tiraj și, oricum, nici nu-i interesează
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
deloc în Cehoslovacia, fără rațiuni politice aparente. De pildă, cărțile despre yoga, despre Tibet, despre religii orientale, în general. Tot ce nu se afla sub control marxist putea fi susceptibil de interdicție și în orice caz nu se tipărea oficial. Circula deci în samizdat. Circula astfel Lordul inelelor a lui Tolkien, pentru simplul motiv că țara imaginară de acolo amintea vag de Cehoslovacia sovietizată. Am să vă arăt una din raritățile bibliotecii, care în mod sigur vă va interesa: Mircea Eliade
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
rațiuni politice aparente. De pildă, cărțile despre yoga, despre Tibet, despre religii orientale, în general. Tot ce nu se afla sub control marxist putea fi susceptibil de interdicție și în orice caz nu se tipărea oficial. Circula deci în samizdat. Circula astfel Lordul inelelor a lui Tolkien, pentru simplul motiv că țara imaginară de acolo amintea vag de Cehoslovacia sovietizată. Am să vă arăt una din raritățile bibliotecii, care în mod sigur vă va interesa: Mircea Eliade, Pe Strada Mîntuleasa, copiată
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
ediție din 1967. mai avem, în traducerea unui necunoscut, Mitul eternei reîntoarceri. Avem, de pildă, editată clandestin, întreaga operă a lui Jan Patoèka, în 22 de volume, fiindcă autorul nu se publica oficial. De cele mai multe ori, cărțile se copiau și circulau în samizdat atunci cînd ediția legală se epuizase sau fusese retrasă în urma unui scandal sau a unei interdicții. În general, nu autorii erau interziși, ci cărți. Altele erau multiplicate fiindcă, apărute în străinătate, ajunseseră la Praga în- tr-un număr mic
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]