828 matches
-
singură. Vine și trece. Când sunt obosit, simt că se întâmplă ceva, că trec printr-o experiență. Experiența, decisivă, a golului de sens. După aceea se adună energie, cât de cât, urc treptele până la parter, deschid fereastra și reîncep să ciripesc. Plinul gol ia locul golului plin. Să-l aperi pe om de el însuși este greu. Aproape că nici nu poți. Nuanțele limbii. Brigada antiteroristă. Nu cred că e corect. Asta înseamnă că brigada nu e teroristă, ba chiar că
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5121_a_6446]
-
întreg, al șaselea, se petrece într-o pușcărie, „la durere”, procedeul pe care-l invocam mai sus devine adecvat. Dialogurile sunt întrerupte frecvent de note de subsol care explicitează sintagme de uz intern („călugări”, „țambal”, „trosnitor”, „machitor”, „a sifona”, „a ciripi”, „a cimitiri”). Semnificativ e și altceva. De astfel de explicitări au parte și câteva cuvinte, prescurtări mai ales, din vocabularul politic comunist. Printre denumiri de infracțiuni, printre metafore ale sancțiunii, se strecoară în josul paginii și un „uteciști”, și un „I.
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
vine totuși să cred că fusese, în mod inconștient, un dar bărbătesc. Să fi fost băiatul unui sultan, i-aș fi deschis în bazar o simigerie cu munți de covrigi, halviță, susan și colivii de aur în care păsărelele să ciripească vesele toată ziua. De obicei, povestea mici istorioare cu șoricei. Acești șoricei vicleni și obraznici mă enervau. Și nici măcar nu era adevărat că își băteau joc de pisici. Era invers. De cîte ori n-o văzusem pe Greta crănțănind cîte
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
luă ulicioare strâmte și întortocheate, un câine îl lătră cu tristețe, o cucuvaie simți că se apropie lumina și zbură surd, înspăimântată, pe deasupra capului lui. Trecu grăbit pe lângă porțile încuiate, ieși în grădinile cu livezi; se porniră de-acum să ciripească întâi șintâi puii de rândunele; într-o bostănărie un bătrân era înhămat și învârtea roata de la fântână; începea ziua. Nici traistă, nici toiag, nici sandale; și drumul era lung. Să treacă prin Cana, Tiberiada, Magdala, Capernaum, să ocolească lacul Ghenizaret
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
nu a căzut, atâtea veacuri, într-o primăvară. Fraza celui mai aspru pustnic, Sfântul Antonie, îmi tulbură de ani buni, prin adânca ei suferință omenească, inima: Dacă te așezi în pustie și inima ta se liniștește, și pe neașteptate auzi ciripit de vrabie, inima ta nu mai are liniștea dintâi.” Poveștile călugărilor, cina, bucuria ospețirii i-l reamintesc pe Zorba, prietenul simplu și înțelept care crede că Dumnezeu îi primește la masă cu aceeași iubire și pe fiul ascultător, și pe
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
cuvinte rare: de dorul ploii s-a îmbolnăvit țăranul, cresc buruienile din milă și uitare ceva intră și iese mereu din istorie, cineva ne privește încruntat cam de sus - încă n-am spus tot ce-am avut de spus, azi ciripește imnul de stat o prigorie iar mâine un vultur falnic, fără glas: până când să tot cântăm după ureche? de fapt, puține strofe au mai rămas. degeaba pârleaz, poarta-i tot mai înaltă, nu se nasc arhitecți pe oricare maidan, nu
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
gipsul după o rețetă autohtonă, recent pusă în chenar aurit la registrul invențiilor iar alții au grijă ca bronzul să aibă greutatea moleculară specifică conform standardelor europene, E un amestec de iarnă și primăvară în jurul lor, de vânt tăios și ciripit de vrăbii răzlețe, monștrii sacri fac încontinuu cu mâna trecătorilor cibernetici
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/3266_a_4591]
-
mama mea se afla în Germania la momentul masacrului): echipa îl avea drept lider pe unul din apropiații Goldei Meir și era mult mai profesionistă decât se arată în film (unde acționează cam urechist și unde șeful misiunii, trebuie să ciripească niște contacte la întoarcerea acasă, de parcă Mossadul atunci își alcătuia baza de date!). Momentul în care serviciile secrete europene au avut prima dovadă a existenței unei astfel de operațiuni și s-au pus cu burta pe urmăriri a intervenit prin
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
infarct. Aș face și eu un atac cerebral, ceva, dar nu am nici o pilă la vreun doctor, să-mi dea concediu medical. Să mă plimb cu punga de ghiocei prin birou și să-i împart ca o precupeață, în timp ce ele ciripesc, ca apucatele, “Vaaai! Ce drăguț, mulțumesc, Eschileee!” și mă pupă, țoc, țoc? Să mă mozolească și să mă umple de ruj un birou de 48 de femei??? Nu pot să trăiesc așa ceva. Dacă nu m-ar fi chemat Eschil Lucrețiu
Ziua în care toţi bărbaţii trebuie să dea ghiocei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18569_a_19894]
-
Simona Tache Primită de la o tânără cititoare, care a fost pe 10 iunie la vot: MORȚII VOTEAZĂ, IAR CEILALȚI SUNT CONFUZI. O CRONICĂ VIE În ziua de duminică 10 iunie, bucureșteancă fiind, am auzit dis de dimineață păsărelele ciripind și m-am trezit cu chef de treabă. Și așa, cu un chef democratic de vorbă cu diferite categorii sociale și de vârstă. Într-o lume ideală, dacă n-aș fi dormit până la 11, mi-ar fi plăcut să văruiesc
Eu cu cine trebuie să votez? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18930_a_20255]
-
Beaujolais nouveau. E destul de logic, de ce-ar mai fi nevoie de ambalaj de cală, de vreme ce noi avem bilete suplimentare la cabină? Așa că accept, desemnez un purtător de contrabas și-i îndemn pe toți să urce în carul în care ciripesc deja copiii fanfarei din Vaslui. La aeroport ajungem cam târzior, după gustul meu de femeie pățită. Facem checkingul la ghișee diferite. La un moment dat, un răcnet disperat: - Doamnăăăă! Măi doamnă! - Ce-i baiul? - Nu ne primește cu contrabasul! Scotocesc
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
ANOTIMPUL FLORILOR Mingea de aur strălucește sub norii de bumbac aducândune în dar primăvara. Păsărelele ciripesc un cântec vioi. Fluturii zboară deasupra macilor însângerați. Dumbrava înmiresmată de parfumul florilor atrage mii de albinuțe harnice. Un fluturaș vesel, ce poartă pe aripi toate culorile curcubeului, se învârte fermecat pe deasupra livezilor înflorite. Caută cu nerăbdare un prieten cu
Anotimpul florilor. In: Alabala by Munteanu Florentina () [Corola-journal/Imaginative/573_a_710]
-
copt cireșele de mai și simt bucurie, dar gândul mă poartă la cele din copilărie; mândră le prindeam la ureche ca pe cercei, și de atunci am păstrat acest nostim obicei. Privesc cireșele zemoase, ce fac cu ochiul, iar graurii ciripesc... parcă i-a prins deochiul, privirea devine, din ce în ce mai, flămândă și nerăbdarea scade cu fiecare secundă. Dintre frunze, cireșele roșii se-alintă la soare, dar parcă s-au rușinat... de atâta culoare; dincolo de deliciul oferit, când sunt gustate, au ajuns prin
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
copt cireșele de mai și simt bucurie,dar gândul mă poartă la cele din copilărie;mândră le prindeam la ureche ca pe cercei,și de atunci am păstrat acest nostim obicei.Privesc cireșele zemoase, ce fac cu ochiul,iar graurii ciripesc... parcă i-a prins deochiul,privirea devine, din ce în ce mai, flămândăși nerăbdarea scade cu fiecare secundă.Dintre frunze, cireșele roșii se-alintă la soare,dar parcă s-au rușinat... de atâta culoare;dincolo de deliciul oferit, când sunt gustate,au ajuns prin poezii
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
e o ulicioară Când înfloresc pomii, parcă-i un regal. Iarba e mai verde ,aerul mai tare Și privighetoarea cântă mai duios, De pe prispa casei când privesc în zare Răsăritul este parcă mai frumos. Frasinul bătrân umbrește ograda Din el ciripesc zeci de păsărele, O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele. Dintr-un vârf de gard privește o cioară Spre un colț de pâine uitat pe pervaz, Eu o las să-l fure ,doar e primăvară Agonia iernii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
deal,Undeva spre dreapta e o ulicioarăCând înfloresc pomii, parcă-i un regal.Iarba e mai verde ,aerul mai tareși privighetoarea cântă mai duios,De pe prispa casei când privesc în zareRăsăritul este parcă mai frumos.Frasinul bătrân umbrește ogradaDin el ciripesc zeci de păsărele,O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele.Dintr-un vârf de gard privește o cioarăSpre un colț de pâine uitat pe pervaz,Eu o las să-l fure ,doar e primăvarăAgonia iernii trece la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
prin îndepărtarea celui din poziția superioară. La noi denunțul devine tot mai mult o instituție la fel de pregnantă și tradițională precum șpaga. Pentru că nu poți avea încredere în nimeni, totul trebuie să fie la vedere, ca să te asiguri că nimeni nu ciripește. De-asta statul trebuie să se asigure că vede tot ce faci, nu cumva să devii o amenințare pentru status quo. Părintele trebuie să se asigure că nu te apuci de droguri și atunci n-ai voie să ai spațiu
„Iar dosar cu șină?!” După ce am mers 3 săptămâni zi de zi prin deșertul ANAF, am descoperit poziția contribuabilului în relație cu statul () [Corola-blog/BlogPost/338170_a_339499]
-
spera să vină zile mai bune și pentru ea. Zilele treceau rând pe rând iar vrăbiuța noastră zi de zi se avânta tot mai departe să găsească de-ale gurii. Cea mai mare bucurie a ei era însă când puișorii ciripind deschideau ciocurile pentru a fi hrăniți. Atunci, uita de orice oboseală, frig, arșiță și chiar de pușca vânătorului care nu de puține ori era gata, gata să o atingă. În cuib uita și de păsările răpitoare care dădeau târcoale puilor
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
vrăbiuță. Că nu era ușor să-i învețe să zboare și să-și caute mâncare. Dar parcă era numai asta... Puii trebuiau să „salute“ și să respecte pasările care trecea în zbor pe lângă ei sau care locuiau în cuiburi vecine. Ciripind, salutau păsările mai în vărstă. Apoi, cand se certau, ea intervenea cu duioșie între ei să-i împace. Dar puișorii nu au vrut să o asculte pe mama lor. Cu toata osteneala ei, zi de zi, puii nu voiau nicicum
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
jur și parcă mii de ochi haini dădeau târcoale sâ-i înhațe. Deodată, un pui mai slăbuț, de oboseală, neputându-și ține echilibrul, căzuse din copac chiar la rădăcina acestuia. Căzuse peste o moviliță și pentru că nu putea deosebi ce este, ciripind își chemă frații. Aceștia curioși, se uitară atenți și înmărmuriseră. Acolo, la rădăcina copacului, în colbul de jos, mama lor odihnea somnul de veci. Era atăt de slabă, iar zborurile lungi făcură ca inimioara ei micuță să se oprească. Puii
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
va întoarce acasă, dacă nu cumva între timp i se vor fi scorojit plămânii de atâta căldură arabă insuportabilă. Ca să obțină un loc de muncă în străinătate, soția lui a trebuit să semneze pactul cu diavolul, adică să accepte să ciripească la securitate, prestație ce-i asigură o imunitate politică de netăgăduit. Cocheta din ea a prins slăbiciunea unui securist imbecil și-i exploatează platonic această dragoste, dictându-i ceea ce vrea el să audă în acest ultim an de dictatură comunistă
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
și au rămas controversați. Este și Constantin Iercescu unul dintre aceștia? „Vremea va decide”, răspunde optimist biologul, care e hotărât să-și ducă marele război până la ca-păt. Popasuri filozofice în poezia biologului (din volumul „Oglinzile degeneratului solar”) „În această vacanță; / ciripesc câteva mitocănii / și ajung principe / în lumea susaiului, / și ajung staroste / dacă / lesbienele minții mele / știu să facă paradă. „Și sînt așa de lipit pământului / încît niciodată nu voi urca / la tribună, / la stele, / la grădinile suspendate”. să fiți voi
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
Și-au căzut și în ogradă, Și-n livadă, și-n grădină; Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar pe dată se topește; Ceilalți tremură de frică, Ce se-ntâmplă îi uimește! Deodată ciripește Un sticlete pus pe sfadă: - Fraților, îi lămurește, Asta e ... prima zăpadă! Referință Bibliografică: PRIMA ZĂPADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384344_a_385673]
-
mei În cuibul de sub streașina însorită, Acum sunt gata pentru zbor toți trei Și parc' așteaptă clipa fericită. Jos pe pământ pisica cea flămândă Tot miaună o strofă din folclor, În jur aceleași vrăbii stau la pândă Să-și mute ciripitu'n locul lor.. . Privindu-i mă întreb cu înfrigurare Și caut printre oameni un răspuns, Cine le spune și ne spune oare, Sunt aripile voastre îndeajuns?! I-am văzut crescând sub ochii mei, Acolo-n cuibul lor de rândunică- Dacă
PUII DE RÂNDUNICĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384485_a_385814]
-
mi-a dat borșu' pentru că în aer vibrează petrecerea zacerii. PRIMUL COȘMAR AL PRIVITORULUI Femeia cu aripi puternică, mare, i-a furat bărbatului pătratul de aur, s-a încojurat apoi de pești cu ochii de sare lăsând pe mascul gol, ciripind ca un graur. Inima i-a smuls-o din piept făcând să curgă din ea sângele ca la ciclu. Of Doamne, femeia asta s-a dezbrăcat de orice moral concept lăsând universul rece și întunecat ca un iglu. Bărbatul fără
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]