136 matches
-
iar capacitatea administrativă lipsea tocmai din cauza inexistenței resurselor bugetare pentru a o menține (Mureșan și Mureșan, 2003, p. 78). Sistemul aflat în uz încă din cele mai vechi timpuri era birul colectiv sau taxarea comunităților (și nu a indivizilor) - procedeul cislei. Pentru comunitățile sătești, taxarea colectivă a rămas în vigoare până în secolul al XVIII-lea. După cum s-a văzut și în citatul din Descrierea Moldovei, acest procedeu avea dezavantajul că taxa era practic negociabilă. În general, și nu doar în relația
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
culturilor. Aceste procese de dislocare funcțională au vulnerabilizat nivelul confederal prin aceea că l-au lipsit progresiv de importanță și resurse. Practic, de la începutul secolului al XIX-lea, obștea mare a Vrancei s-a întrunit pentru două scopuri principale: plata cislei și apărarea în procese. Dintre acestea, cel puțin al doilea a contribuit mult la coeziunea aranjamentului, însă ambele acțiuni colective, care formează acum rațiunea de existență a nivelului confederal, sunt de natură reactivă. Nivelul confederal a dispărut exact în momentul
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
explicația pe care o ofer - a fost că s-a creat o relație de dependență între existența obștii mari și plata colectivă a taxei . În aceste condiții, tranziția sistemului fiscal a avut loc în două faze: Regulamentele Organice au transformat cisla într-un sistem mixt, bazat pe taxarea pe gospodărie și pe sat, iar ulterior anului 1864, taxarea s-a făcut exclusiv individual. Ambele aspecte (reactivitatea și dependența) indică faptul că singurul joc jucat în nivelul confederal era cel al beneficiilor
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Ulterior diminuării rolului său de marcă de apărare, încă existent în secolele XVI-XVII, primele bunuri și servicii care nu au mai fost furnizate de către aranjament au fost apărarea și diplomația, respectiv poliția și justiția. Acestea au fost urmate de colectarea cislei, ultimul bun public furnizat la nivelul agregat, strict simbolic, fiind sprijinul pentru Schitul Negru, încă prezent în perioada interbelică. Ulterior începerii proceselor de restrângere a acțiunii colective, simplificarea instituțională a constat în reducerea instituțiilor politice ale aranjamentului. Mai exact, nivelul
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
publice către stat a scăzut reziliența nivelului confederativ pentru că a limitat atât nivelul acțiunii colective realizate prin intermediul său, cât și prin aceea că a transformat caracterul său în cel de for al jocurilor de sumă nulă. Dintre aceste jocuri, plata cislei a creat o dependență a nivelului confederativ al aranjamentului de această atribuție fiscală. În al doilea rând, am explicat și că tocmai caracterul prea democratic al aranjamentului (mai exact, norma împotriva delegării permanente) i-a incapacitat rezistența în fața acestei perturbații
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Dreptul de a folosi teritorii din patrimoniul devălmaș se stabilea în raport cu o serie de principii. După cum am văzut, stăpânirile locurești se bazau pe principiul folosirii egale cu munca depusă și pe principiul nerivalității în exploatarea resursei. Nevoia de a achita cisla satului a dus la apariția unei forme incipiente de impozitare, astfel că fiecare obștean era obligat să participe la plata birului și alte cheltuieli comune cu o sumă proporțională cu beneficiile pe care le obținea din exploatarea bunurilor. Cu timpul
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
din chilie, mi s-a părut că o umbră a intrat grăbită în chiler... “Cred că am vedenii. Sunt prea obosit” - gândesc eu, întorcându-mi fața spre bătrânul rămas în pragul chiliei. --Noapte bună, dragule. Mâine om mai sta la cislă pe îndelete. --Mulțumesc și bogdaprosti pentru cină, părinte. Noapte bună. --Să fie primit. Mă retrag în chilioara mea cu un roi de întrebări în minte. “Cine e fata din preajma călugărului și de ce nu a scos-o în lumină până astăzi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu gândul la chinurile prin care am trecut. Privirea cercetătoare a călugărului m-a făcut - fără voie - să plec ochii. Bătrânul mă urmărea înțelegător. --Dacă-i cum spui, atunci ospătează-te și apoi om porni spre gârlă, să mai stăm la cislă. Cred că cele cărți le ai acolo la locul știut. --Întocmai, părinte. --Atunci, poftă bună! --Sărut dreapta, sfințite... Abia am sfârșit de mâncat, și pe poteca din fața chiliei mele bocănea deja toiagul “Sfântului” coborât din frescă... --Ei? Putem porni? Uite
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ar fi întrat înnăuntru ... Pentru aceasta ne rugăm ca să poroncească preacinstitul Divan lui Toader brașoveanu să lipsască cafeneaoa de acolo”. --Dacă nu ți-i ridica râtul (citește nasul) peste măsură de sus, aș spune că am cu cine sta la cislă - i-am auzit vorba sau mai degrabă ecoul cuvintelor sale și un râs ștrengăresc care... se depărta... Am rotit privirea de jur împrejur, să dibui unde se ascunde fantomaticul meu tovarăș de hoinăreală, dar... nu am găsit nici un punct pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
adăugat eu și ceva buruieni anume potrivite pentru așa o trebușoară. Așa spune, părinte! După aceste vorbe, am rămas tăcut, gândindu-mă la câte secrete o mai fi având bătrânul și eu nu le știu...Călugărul avea însă chef de cislă și mi-a povestit câte în lună și în stele...Când oala a fost golită, s-a ridicat de pe scăunel, cu un oftat de bătrânețe, pornind către ușă: Apoi eu m-oi duce să mă hodinesc oleacă. Tu să faci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sate de către domnie, pe motiv de <hainie>...” „Se vede treaba că ai bună ținere de minte, fiule.” M-a miluit Cel de Sus cu oleacă de minte. Nu prea multă, dar pentru câtă este îi mulțămim lui Dumnezeu. După această cislă, dacă se poate spune așa, bătrânul mi-a pus sub ochi un hrisov din 12 decembrie 1717 (7226): „Ia vezi ce spune în el Mihai Racoviță voievod?” Fără prea multă codeală, m-am apucat de citit: „Facem știre cu această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
seamă doar scutirile de toate dările ale preoților, diaconilor și ale altor slujbași din cele două biserici armenești și ale celei catolice din Iași, dovada este mai mult decât grăitoare. „Bine ai zis, dragule, dar iar ne-am întins la cislă și treaba stă. Ia uite colo grămada de hârțoage. Numai nu cade pe noi. Ia să vedem ce spune cartea asta domnească? Și spune ea ceva, după cât de mult este scris acolo. Citește, să aud și eu.” Luând manuscrisul în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
un început de primăvară nărăvașă, cu ninsori târzii. Îi ducea cu sania moș Pavel, tatăl lui Dumitru. Ședeau ghemuiți în paiele așezate pe podișca saniei. Nu le venea să scoată măcar o vorbă. Nici moș Pavel nu avea chef de cislă. Într-un târziu, Todiriță și-a dres glasul și a deschis vorba, oftând: ― Ție, Dumitre, ce îți pasă? Tu ești sergent: „Soldat, drepți! Soldat, culcat! Târâș, marș!”... Numai în cap nu-i pui să steie. Încolo, în toate felurile... Da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce l-ar putea aștepta dacă - cine știe - într-o zi ar da nas în nas cu vreunul din noi... - a presupus caporalul. ― Nu s-ar întâmpla nimic deosebit. S-ar saluta ca două vechi cunoștințe și ar sta la cislă multă vreme - a replicat Dumitru. ― Să nu crezi că nu ai dreptate. Și asta v-o spun fiindcă mi s-a întâmplat chiar mie. După ani buni trecuți de când terminasem armata de drept, m-am întâlnit în tren cu sergentul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
măcar un cuvânt... Dumitru cerceta din când în când chipul lui Todiriță. Se vedea de la o poștă tristețea care îi brăzda fruntea venind val după val. Ar fi vrut să deschidă vorba, dar nu găsea nici un capăt de unde să pornească cisla. Mereu se întâlnea cu întrebarea: „Ce să-i spun ca să-l scot din valul de gânduri urâte care - se vede de la o poștă - îl apasă ca niște pietre de moară?” În cele din urmă, cel care a deschis vorba a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și bagajele? Că nu-l poți trezi pe Aizic hangiul în miez de noapte, ca să le lași la el. ― Da’ ce, ora douăsprezece îi ceas târziu pentru un hangiu? ― Cred că ai dreptate, Todiriță... Se vedea cât de colo că cisla nu se lega deloc. Soarele de toamnă, cu razele lui timide, scăpătase către asfințit. Încercând să scape de ochii încărcați de tristețe ai lui Todiriță, Dumitru și-a tras pe față pulpana sumanului. ― Hai să încercăm a ne hodini oleacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Todiriță. ― După felul măsurat în care ați mâncat și ați băut. Că alții... Alții ar fi înfulecat pastrama și ar fi dat rachiul peste cap... Da’ uite că dumneavoastră așteptați să vă aduc pastramă și rachiu, iar eu stau la cislă. Că așa-i Aizic hangiul - vorbă lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte încă pluteau în aer când Aizic - cu mersul lui târșâit - s-a întors cu cele cerute... ― Iaca că am adus ce ați dorit dumneavoastră
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Roșienii ce sânt pe Jijie în ținutul Ieșilor, și vad de moară în Jijie”... După atâta umblet, ne întâlnim cu marea familie a Sturzeștilor, adunată la “voroavă” în Iași. Sunt tare curios, fiule, să aflu ce au hotărât. ― După îndelungată cislă, au lăsat scris: “Noi care mai gios ne-am iscălit, dat-am scrisoarea noastră la mâna dumisale fratelui nostru, badea Sandul Sturza vel logofăt, să se știe că la veleatul 7247 <1739> martie 31, ne-am tâmplat cu toții la Iași
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
însemna ceasul vecerniei. Călugărul a privit la mine, făcându-mă să înțeleg că ne vom opri din voroavă. ― Apoi, pe astăzi ne-a fi deajuns. Să ne vedem fiecare de ale noastre și mâine, la același ceas, o să ne continuăm cisla. Poftă bună și somn ușor. ― Sărut dreapta, părinte, și noapte bună - am răspuns înainte de a ieși pe poarta chiliei bătrânului. Soarele asfințise deja, dar m-a întâmpinat o boare de aer cald, îndemnându-mă să alerg la izvor... M-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
încheie șirul documentelor referitoare la mănăstirea Dancu. ― De altfel, în 1903, mănăstirea, fiind în pragul prăbușirii, va fi demolată. În timp ce rostea aceste cuvinte, am simțit că puterile bătrânului au scăzut mult și că ar fi bine să ne oprim din cislă. De altfel și palma trecută peste frunte lăsându-i chipul cu ochii închiși mi-a arătat că trebuie să mă ridic din fotoliu. Gândul meu a fost confirmat pe dată de vorbele călugărului: ― Cred că pentru astăzi am străbătut destulă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Spre asfințit, pe o scamă de nour uitată în zare se ghicea spuza luminii soarelui trecut dincolo de coama dealului. Am pornit cu grabă spre chilia mea. O fărâmă de lumină ca o lacrimă pâlpâia în fereastră. Simțeam și eu oboseala cislei din cursul acelei după amieze. A fost cea mai lungă din câte am petrecut cu bătrânul până acum. Intrat în chilie, am făcut lumina lămpii mai mare și am privit în jur. Totul era ca în fiecare seară. N-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
t(ronici). Și neavând banii să-i dăm am dat doa dughene cu loc cu tot, carele sânt iarăș(i) în Târgul de Gios, pe Ulița Rusac(ă)”... ― Adevăr grăit-ai, fiule. Asta nu înseamnă, însă, ca să nu punem capăt cislei de astăzi, care, după cum bine vezi, s-a cam lungit. ― Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place, sfințite - am răspuns eu, privind la bătrân, pe chipul căruia se vedeau limpede urmele efortului... Ochii abia întredeschiși și lipsa zâmbetului din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vin răcoros. La vederea acestora, s-a auzit murmurul cărăușilor, ca semn că au scăpat de așteptare. Cinstiți gospodari, dați ulcelele mai aproape, să vi le umplu cu vin, că cine știe, vi s-o fi făcut sete de la atâta cislă, a strigat din capul mesei Costache crâșmarul. Primul care a întins ulcica a fost Pâcu. Cum a văzut-o plină, s-a așezat pe locul lui și, cu ochii lucind de plăcere, a amirosit boarea ce se ridica din vinul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din când în când, privind uitat spre zare. Trăgea apoi cu sete din lulea, aruncând vălătuci de fum alburiu. Părea că poartă un dialog neauzit cu un interlocutor nevăzut...De fapt el vorbea cu sine, pentru că era dorit de o cislă în lege, care de o bucată de vreme îi lipsea. Tocmai trecuse iarna și s-au scurs ultimele șuvoaie de apă, când nu-i nici de căruță, nici de teleguță. Mitruță Ogaș, ivit la colțul uliței, l-a văzut pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Tudorel, cu ochii numai lumină. ― Poftiți În casă - i-a invitat Maria, luând-o Înainte. Când s-au văzut Înăuntru, au răsuflat ușurați. ― După ce vă veți Înviora trecând pe la baie, om sta la masă și apoi ne-om ține de cislă - a propus Gruia... Fiindcă Maria era ocupată cu pregătirea mesei pentru musafiri, mama Maranda l-a luat În brațe pe Tudorel, care o privea cu o curiozitate deosebită, fără să scâncească sau s-o caute din priviri pe Maria... ― Apăi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]