151 matches
-
între aceasta și mănăstirea premonstratensă de călugărițe, menționată în 1235 în „Catalogus Ninivensis”. Lăcașul a fost distrus în timpul invaziei tătare din 1241, iar mai apoi refăcut. Paul Binder este de părere, în continuare, că mănăstirea a fost preluată de către ordinul cistercian în intervalul 1280 - 1290. Totuși, alți cercetători sunt de părere că mănăstirea a aparținut dintru început cistercienilor fiind construită între anii 1202 și 1228. Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării de Lidia Gross de la Institutul de Istorie „George
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
și 10 m în exterior), prezentând o absidă pentagonală și contraforți dreptunghiulari în exterior. Aceștia susțineau o boltă în cruce pe ogive. Fundațiile măsoară 1,30 - 1,40 m grosime, iar construcția în ansamblu prezintă similitudini cu cele de tip cistercian de la Cârța și din Bartolomeu. Acest fapt permite datarea ei la începutul secolului al XIII-lea. Acestor date arheologice li se adaugă unica imagine păstrată a capelei, împreună cu celelalte construcții din jur (azi dispărute). Este vorba despre o frescă din
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
26 iulie 1388), capela era condusă de fratele Ioan din ordinul cistercienilor. Din 1406 datează o scrisoare a călugărițelor din convent către Papa de la Roma, prin care i se cerea dreptatea într-o chestiune litiginoasă. Ulterior anului 1474, când abația cisterciană de la Cârța este desființată, capela Sf. Ecaterina trece sub administrația prepoziturii de Sibiu. Trei ani mai târziu, în 1477, regele Matias Corvinul acordă magistraturii brașovene privilegiul de a numi rectorul capelei. În acest document se arată faptul că lăcașul aparținuse
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
700 lei pe lună. În centrul orașului se găsește Castelul Nakó, construit în anul 1864 de Contele Nacu, Biserica Sârbească „Adormirea Maicii Domnului” (1783-1787) și Școala de Agricultură. La circa 10 km nord-est de Sânnicolau Mare se găsesc ruinele mănăstirii cisterciene de la Igriș. Consiliul Local al orașului Sânnicolau Mare este compus din 17 consilieri, împărțiți astfel: Orașul Sânnicolau Mare este înfrățit cu următoarele localități:
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
ordinului călugăresc ospitalier. În cursul verii anului 1172, după moartea regelui Ștefan al III al Ungariei, soțul Anei a urcat pe tronul Ungariei ca "regele Béla al III-lea", s-au mutat în Ungaria. În anul 1179 a ctitorit Mănăstirea cisterciană de la Igriș, abație-filială a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny. Împreună cu regele Bela, a avut șase copii: Ana a murit în 1184, la vârsta de 30 de ani, și a fost înmormântată în orașul Székesfehérvár. În anul 1848, mormântul ei a
Ana de Châtillon () [Corola-website/Science/305024_a_306353]
-
1172, după moartea regelui Ștefan al III al Ungariei, soțul Anei a urcat pe tronul Ungariei ca "regele Béla al III-lea", s-au mutat în Ungaria. În anul 1179 a ctitorit Mănăstirea cisterciană de la Igriș, abație-filială a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny. Împreună cu regele Bela, a avut șase copii: Ana a murit în 1184, la vârsta de 30 de ani, și a fost înmormântată în orașul Székesfehérvár. În anul 1848, mormântul ei a fost desfăcut, iar rămășițele pământești ale reginei
Ana de Châtillon () [Corola-website/Science/305024_a_306353]
-
mediată de izvoarele arheologice, toponimice și lingvistice. Un document emis de cancelaria regală maghiară înainte de 30 noiembrie 1223, care se referă la evenimente consumate în Țara Făgărașului în primii ani ai secolului al XIII-lea, între 1205-1206, relatează dotarea mănăstirii cisterciene Cârța cu un domeniu, un pământ retras autorității juridice a locuitorilor săi români (terra... exempta de Blaccis). Ulterioară acestor evenimente este participarea între anii 1210-1213 a unor combatanți români și pecenegi (Olacis... et Bissenis), proveniți în parte din Țara Făgărașului
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
nume de familie. Însă, Adam a atras atenția asupra faptului că această afirmație nu este adevărată. Tatăl său, Henri de la Halle, a fost un binecunoscut cetățean al orașului Arras. Adam a studiat gramatica, teologia și muzica la mănăstirea de călugări cistercieni din localitatea Vaucelles, aflată în regiunea Normandiei, în apropiere de Cambrai. Tatăl și fiul au luat parte la neînțelegerile iscate între civilii orașului și pentru o scurtă perioadă de timp s-au refugiat în Douai, o altă localitate din acea
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
revista „"Századok"”. Primii coloniști - germani (franci), valoni și flamanzi - au provenit din teritoriile situate în bazinele râurilor Rin și Mozela. Pe lângă coroana maghiară, un rol important în procesul colonizării germane în sudul Transilvaniei l-au jucat Ordinul cavalerilor teutoni, mănăstirea cisterciană Igriș din Banat, precum și abația cisterciană Cârța din Țara Făgărașului. Teritoriul din sudul Transilvaniei colonizat cu germani are o suprafață de aproximativ 30.000 km². Sub aspect teritorial-administrativ, teritoriile locuite de sași au fost organizate în Comitatul Sibiului sau "Provincia
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
valoni și flamanzi - au provenit din teritoriile situate în bazinele râurilor Rin și Mozela. Pe lângă coroana maghiară, un rol important în procesul colonizării germane în sudul Transilvaniei l-au jucat Ordinul cavalerilor teutoni, mănăstirea cisterciană Igriș din Banat, precum și abația cisterciană Cârța din Țara Făgărașului. Teritoriul din sudul Transilvaniei colonizat cu germani are o suprafață de aproximativ 30.000 km². Sub aspect teritorial-administrativ, teritoriile locuite de sași au fost organizate în Comitatul Sibiului sau "Provincia Sibiului". Ulterior, în prima jumătate a
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
de mareșalul Ion Antonescu. O dată cu instaurarea comunismului, întreg sistemul școlar, inclusiv școlile cu predare în altă limbă decât cea română, a fost administrat exclusiv de statul român. Pe lângă Ordinul Cavalerilor Teutoni, alte organizații religioase importante dezvoltării comunităților germane erau abațiile cisterciene de la Igriș, din Banat și Cârța din Făgăraș. Cea mai timpurie formă de organizare a sașilor a vizat viața religioasă, Prepozitura Sibiului fiind fondată încă înainte de 20 decembrie 1191. În primii săi ani de existență, prepozitura includea teritoriile capitlurilor de
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
a fost în Evul Mediu un așezământ monahal cistercian din Țara Făgărașului, mănăstire filială a Abației Igriș. Înființarea mănăstirii de la Cârța a fost datată în anul 1202, în orice caz în timpul regelui Emeric. Ulterior, regele Andrei al II-lea al Ungariei a prevăzut anumite privilegii pentru acest așezământ. Regele
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
Corvin a desființat mănăstirea la data de 27 februarie 1474, iar bunurile ei le-a transferat Bisericii Prepoziturii din Sibiu. Ansambul mănăstirii se află în stare de ruină, doar o capelă fiind folosită până în prezent de comunitatea evanghelică săsească. Mănăstirea cisterciană Cârța a deținut un rol major atât în istoria politică, economică și culturală a Transilvaniei medievale, cât și în introducerea și diseminarea artei gotice în spațiul intracarpatic. Edificiul religios figurează pe lista monumentelor istorice din 2010, , cu următoarele obiective: Data
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
XIII-XV, provenite din ambianța ordinului cistercian - adunate și prelucrate de Leopold Janauschek -, datează actul fondării mănăstirii Cârța între anii 1202-1203. Cârța a fost catalogată sub numărul 539 ca număr de ordine după Janauschek. Datarea relativ exactă a întemeierii acestei mănăstiri cisterciene este facilitată de un document emis în cancelaria regală maghiară în anul 1223. Din textul acestei diplome regale rezultă că teritoriul, pe care a fost fondată și construită abația Cârța - delimitat de râul Olt la nord, râul Arpaș la est
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
si 1208-1209. Constatarea permite datarea întemeierii între anii 1202-1209. Intervalul de timp în care s-a putut consuma actul fondării mănăstirii poate fi restrâns si mai mult pe baza unei informații oferite de statutul 21 al Capitlului General al ordinului cistercian din anul 1206. Cu această ocazie este confirmată prezența unui abate cistercian de Cârța (abbas ultra Sylvas in Hungaria, filius abbatis de Egris) la mănăstirea Cîteaux, în Burgundia, abația-mamă a ordinului cistercian. Coroborând semnificațiile acestor informații istorice, se poate constata
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
în care s-a putut consuma actul fondării mănăstirii poate fi restrâns si mai mult pe baza unei informații oferite de statutul 21 al Capitlului General al ordinului cistercian din anul 1206. Cu această ocazie este confirmată prezența unui abate cistercian de Cârța (abbas ultra Sylvas in Hungaria, filius abbatis de Egris) la mănăstirea Cîteaux, în Burgundia, abația-mamă a ordinului cistercian. Coroborând semnificațiile acestor informații istorice, se poate constata că mănăstirea Cârța a fost fondată de regele Andrei al II-lea
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
de statutul 21 al Capitlului General al ordinului cistercian din anul 1206. Cu această ocazie este confirmată prezența unui abate cistercian de Cârța (abbas ultra Sylvas in Hungaria, filius abbatis de Egris) la mănăstirea Cîteaux, în Burgundia, abația-mamă a ordinului cistercian. Coroborând semnificațiile acestor informații istorice, se poate constata că mănăstirea Cârța a fost fondată de regele Andrei al II-lea (1205-1235) între 29 mai 1205 și 14 septembrie 1206, respectiv in intervalul de timp cuprins între 29 mai 1205 - ziua
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
mai 1205 și 14 septembrie 1206, respectiv in intervalul de timp cuprins între 29 mai 1205 - ziua ridicării lui Andrei al II-lea pe tronul Ungariei -, și 14 septembrie 1206, data la care au început lucrările Capitlului General al ordinului cistercian, cand este atestat documentar primul abate de Cârța. Conventul colonizator stabilit la Cârța a provenit de la abația-mamă Igriș, din Câmpia Banatului. Raporturile de filiație între cele două mănăstiri sunt atestate documentar în anii 1206, 1368 și 1430. Primele clădiri ale
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
Cârța. Conventul colonizator stabilit la Cârța a provenit de la abația-mamă Igriș, din Câmpia Banatului. Raporturile de filiație între cele două mănăstiri sunt atestate documentar în anii 1206, 1368 și 1430. Primele clădiri ale mănăstirii au fost ridicate, potrivit cutumelor ordinului cistercian, din materiale perisabile, probabil din lemn. Acestea pot fi datate cu relativă siguranță între anii 1205-1206. Câțiva ani mai târziu, între ca. 1210-1215, în imediata vecinătate a clărilor provizorii de lemn a fost construită o capelă de piatră, așa-numitul
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
la Cârța după invazia mongolă din anul 1241, au avut o contribuție majoră în diseminarea spiritului și a formelor artei gotice în Transilvania secolului al XIII-lea. Un aport considerabil în evoluția acestui proces l-au avut însă și atelierele cisterciene de pietrari, trimise în Transilvania probabil din inițiativa Capitlului General al ordinului cistercian, căruia ii erau aservite încă din anul 1240 o serie de așezări din Țara Bârsei. Această influența stilistică sincretică poate fi surprinsă la o serie de monumente
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
în diseminarea spiritului și a formelor artei gotice în Transilvania secolului al XIII-lea. Un aport considerabil în evoluția acestui proces l-au avut însă și atelierele cisterciene de pietrari, trimise în Transilvania probabil din inițiativa Capitlului General al ordinului cistercian, căruia ii erau aservite încă din anul 1240 o serie de așezări din Țara Bârsei. Această influența stilistică sincretică poate fi surprinsă la o serie de monumente contemporane, situate în sudul Transilvaniei, de pildă la bisericile evanghelice din Sebeș-Alba, Prejmer
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
la biserica reformată din Hălmeag, dar și în nordul Transilvaniei la biserica ortodoxă din Bistrița sau la biserica reformată din Sic. Un document emis la 29 ianuarie 1322 de regele Carol Robert de Anjou al Ungariei (1308-1342) informează că mănăstirii cisterciene Cârța îi erau aservite zece așezări: Cârța (Kerch), Criț (Cruz), Meșendorf (Messendorf), Cloașterf (villa Nicholai), Apoș (villa Abbatis), Cisnădioara (monte sancti Micahelis), Feldioara (Feldwar), Colun (Colonia), Glâmboaca (Honrabah) și Cârța Românească (Kercz Olachorum). După jumătatea secolului al XIII-lea, în
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
Cruz), Meșendorf (Messendorf), Cloașterf (villa Nicholai), Apoș (villa Abbatis), Cisnădioara (monte sancti Micahelis), Feldioara (Feldwar), Colun (Colonia), Glâmboaca (Honrabah) și Cârța Românească (Kercz Olachorum). După jumătatea secolului al XIII-lea, în imediata sa apropiere, pe malul drept al Oltului, mănăstirea cisterciană a fondat așezarea Cârța (germ. Kerz), cunoscută și sub vechea denumire de Cârța Săsească, iar pe Valea Hârtibaciului, lângă Agnita, a întemeiat localitatea Apoș (germ. Abtsdorf, Satul Abatelui). Ambele așezări au fost populate cu sași. Abația Cârța a așezat la
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
situata în interiorul fortificației, cum e cazul la Prejmer). Casa parohială și locuințele țăranilor bogați sunt situate în jurul acestei piețe centrale. Unele dintre bisericile construite de sași și de secui în secolul al XIII-lea au fost puternic influențate de bisericile cisterciene de la Cârța și de la Igriș. Bisericile au fost fortificate începând cu secolul al XIII-lea și au jucat un rol defensiv până în 1788, data ultimei incursiuni otomane în Ardeal. Sub numele de "biserici fortificate ardelene" sunt cuprinse mai multe tipuri
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
munceau, se rugau și participau la ceremoniile religioase în grup. Prin secolul al X-lea au apărut și alte ordine religioase. Clunizienii din Franța urmau reguli stricte de sărăcie și castitate ca reacție la corupția crescândă din sânul Bisericii. Ordinul cistercian, fondat prin anul 1115, era și mai sever, călugării rugându-se încontinuu și făcând munci agricole. Sfântul Francisc de Assisi a fondat, în anul 1206, Ordinul franciscanilor, iar Papa, în încercarea de a-și spori puterea și influența, a fondat
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]