26,214 matches
-
politică era iritata de abundență citatelor vechi, mai ales a celor din texte religioase sau - în sfera oralității folclorice - a celor reflectînd tradiții populare, credințe și superstiții. Noul criteriu al distribuției cantitative era reprezentarea politică, astfel încît era condamnată, previzibil, citarea din scriitori reacționari precum Maiorescu sau Arghezi și neglijarea unor progresiști că I.C.Frimu și I. Păun-Pincio. Utilizarea ca material lingvistic a textelor "corecte politic" ale vremii a fost totuși o eroare a începuturilor; curînd se va ajunge la concluzia
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
88). Orientările erau cele generale în "îndrumarea" științifică a epocii: impunerea modelului sovietic (lingvistică "cea mai avansată din lume", p. 67) și renunțarea la contactul științific cu lumea occidentală - în primul rînd la publicarea articolelor în limbi străine, sau la citarea unor autori precum "Carnap, părintele idealismului semantic, expresie tipică a ăculturiiă inumane și putrede a oligarhiei financiare din America" (p. 67). Fără a constitui o surpriză, e întotdeauna frapanta în asemenea selecții de documente de epocă bruscă modificare semantica a
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
Maniu mi se pare, retrospectiv, un politician nu atît secret, cît abulic: nu ascunderea intențiilor de a acționa l-a caracterizat, cît incapacitatea de a le realiza". Prin astfel de fine aprecieri, scuzam faptul că tot studiul se sprijină, în citări, pe o singură carte (sursă documentara), cea a d-lui Stan Apostol despre Iuliu Maniu. Aștept cu interes al doilea volum al cărții d-lui Sorin Alexandrescu. Sorin Alexandrescu, Paradoxul român. Editură Univers, 1998
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
Rodica Zafiu PARE o naivitate a te întrista sau a te indigna de greșelile de grafie apărute în citarea cuvintelor străine (nume proprii sau comune) în jurnalistică actuala. Dacă din punct de vedere strict tehnic condițiile de înregistrare și de trimitere rapidă a datelor au progresat, ideea de efemeritate a comunicării gazetărești a rămas totuși destul de puternică pentru a
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
capabilă de un efort susținut. O dovadă de neseriozitate o constituie și desconsiderarea proprietății intelectuale, prin reproducerea integrală a unor texte fără consimțământul autorilor lor. Legea privind copyright-ul, în vigoare în România (și concepută după model occidental), permite numai citarea, fragmentară, în cadrul unor studii critice, a textelor altora, nu și preluarea lor de la primul până la ultimul cuvânt. Nu trăim în timpul lui Alecsandri, ca să putem reproduce orice, de oriunde. Practic, fiecare autor supus acestui tratament abuziv ar putea să-l dea
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
pornite spre negație, si ca fondul serios merită cel putin o judecată dreapta, daca nu o privire binevoitoare". Din acest punct Vianu ia an discuție două aspecte: relația de elucidat ăntre hegelianism și Eminescu și, doi, interpretarea "Luceafărului". Paralelă, cu citarea paragrafelor din studiul vianesc "Influența lui Hegel an cultura română", din 1933 și ămprumuturile efectuate de Călinescu an propria-i cercetare din 1935, ăntăreste impresia că G. Călinescu infirmă opiniile unui autor pe care nu-l citează. Mai mult, ai
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
în fine, ca primatul limbii în literatura ar reprezenta cea mai gravă erezie, din moment ce el pune accentul pe ăformă în defavoarea ăcontinutuluiă; or, pentru marxiști, ăcontinutulă trebuie să devină fundamental". Idei care au trecut în arsenalul esteticii oficiale comuniste, evident fără citarea originii, întrucît, între timp, Trotki a fost demonizat. În numele lor a fost jugulata literatura, inclusiv cea care se proclama, cu credulitate, sovietică. Iată cîteva aprecieri ale lui Maiakovski: "A fi proletar înseamnă a iubi viitorul". Sau: "Comună e locul unde
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
tutelar, intemporal, care se revendică de la o autoritate ideologică, substitut al celei metafizice. Autoritate dată de textele "clasicilor marxism-leninismului", asociate cu documentele esențiale ale partidului în chestiune, la care se adaugă citatele din secretarul general al partidului aflat în funcție: "Citarea acestuia din urmă reprezintă singura concesie făcută temporalului". Factura repetitivă a discursului comunist nu e decît urmărea "realiilor" din care se trage, cu un efect de stereotipie remarcabil: "Că și în discursul teologal, și în cel comunist citatele conferă stabilitatea
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
că gazetar. Ambiția să secretă este mult mai mare și anume să devină un fel de instanța morală a lumii postcomuniste, un Octavian Paler transcontinental. El îl citează cu familiaritate pe Vaclav Havel, jubilând în momentul transcrierii numelui scriitorului ceh. Citarea are în mod evident doar acest scop, în condițiile în care ideea avansată este banală: "Care e rolul intelectualilor? Havel recunoaște rolul acestora, arătând că sunt multe ocaziile când intelectualul este obligat să-și asume responsabilitățile politice." Dinamismul viforos practicat
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
nu mă credeai. Nu mai există niciun articol despre un câine cu urechi imense, un pește care își înghite coada sau o femeie cu branhii pe care să nu le fi tradus deja masteranzii, din Sunday Mail. Așa că au inventat citarea propriilor articole, cu titlu schimbat. Au început cu ceva despre lichefierea morților (brrr, Popescule, asta cred că ți-a plăcut, e horror și SF, totodată), publicată în 2010 și reluată acum 2 săptămâni. Buuun. Trecuse, totuși, aproape un an. Astăzi
Cum se va numi noul post de televiziune al lui Prigoană () [Corola-journal/Journalistic/25217_a_26542]
-
integra firesc o carte de publicistică într-o paradigmă academică. Este vorba despre cele cinci anexe, cu câte un index de: cărți et similia, autori, personaje, personalități, termeni moderni/ antici, edituri și colecții, și, în final, cu titlurile cronicilor și citarea bibliografică a titlurilor comentate. Aș spune că această carte face un foarte destins tur de forță prin bibliografia relevantă a ultimilor zece-cincisprezece ani în domenii conexe filologiei clasice: literatură, lingvistică, istorie, arheologie, istorie culturală și a mentalităților. Ioana Costa comentează
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
ochii iubitei "se spune că întorceau jivinele în viziuni" față de "două fulgere ce aprind/ În plină zi miriștea, toată". Reveria, și nu realitatea este singura prejudecată a lui Grigore Scarlat. Citim o poezie care deși face câteva trimiteri la realitate (citarea Clujului, moartea unui prieten în adolescență), în definitiv, se ambiționează să ignore datele timpului. O suficiență?! Dreptul la singularitate?! Răspunsul îi aparține cititorului. Grigore Scarlat, Prizonier în deșert, Biblioteca Apostrof, Cluj, 2000, f.p.
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
possède son rhytme propre; ce rhytme détermine l'irréductibilité de șa manière. C'est que la manière d'un écrivain n'est pas sans avoir des rapports avec să physiologie". Acest lung pasaj, explicativ și el și inutil încărcat de citarea unor nume care pot fi oricînd înlocuite cu altele, devine în versiunea definitivă mult mai scurt: "La manière d'un écrivain est conditionnée physiologiquement; îl possède un rhytme à lui..." (vol., p. 121). Sau, puțin mai departe, vorbind de stilul
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
supărat, întristat, indignat, revoltat, amărît, cătrănit, mîhnit peste măsură, cu sufletul acrit și răscolit de stilul ultimei tale scrisori - circumlocuțional, simandicos, obsecvios, fastițios, năzuros, meandric, contabilicesc" (p. 165). O imagine mai exactă a varietății stilistice ar putea-o da doar citarea, imposibilă în acest spațiu limitat, a unor pasaje mai lungi din aceste scrisori. Oricum, merită observat ce evită și ce exclude în mod consecvent limbajul lor: dușmanii săi principali par a fi vulgaritatea și prostia. E importantă și corespondența dintre
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
bine ca autorul? Și de ce-aș ține să găsesc noduri într-o fibră atât de fină și de rezistentă? Cum l-aș putea lăuda oare pe autor fără să vulgarizez festivist învățătura primită? Singura soluție s-ar dovedi poate citarea inspirată și masivă, dar apucând pe această cale riști să rescrii, în cazul de față, întregul volum. Cel puțin descoperi satisfacții de copist medieval despre care habar n-aveai că există. Multe sunt ideile cărora Erwin Panofsky le stabilește lumina
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
constatăm însă că nu erau chiar nelalocul lor. Dincolo de stilul prețios și de selecta bibliografie folosită, există o vulgaritate de fond, o plăcere suspectă de a batjocori tot ceea ce inspiră altora respect. Dan Petrescu îndeplinește riguros protocolul exprimării elevate, al citării surselor, al "ascultării" eventualilor preopinenți, dar o face numai pentru a-și legitima o atitudine teribilistă, distructivă și necooperantă.. Domnul cu costum și cravată este de fapt un scandalagiu care maimuțărește lumea bună, dintr-un capriciu sau poate ca să o
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
file își află propriul nume... Deși are o căsnicie fericită, el începe o aventură sentimentală cu posesoarea fatidicului calendar... De cît succes se bucură cărțile Margritei de Moor în Germania (fără a pune la socoteală Olanda natală) rezultă din simpla citare a tirajului general a scrierilor traduse în nemțește: peste trei sferturi de milion. La care se adaugă, desigur, elogiile ne-cantitative ale criticii. Iată transcris de pe bandă și tradus în română, dialogul purtat în primăvara aceasta, cu scriitoarea olandeză, la
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Sion și alții -, Petre Grădișteanu semnează un lung articol intitulat "Convorbirile literare" și "Revista contimporană". Autorul îi reproșează lui Maiorescu că a avut cutezanța să-l așeze pe Eminescu în capul Direcției noi, "imediat alăturea" cu V. Alecsandri. După cîteva citări de versuri eminesciene, Grădișteanu afirmă ironic, desigur fără temei: "Asemenea inepții (s.n.) nu sînt tolerate nici unui școlar din clasa a III-a gimnazială, și d. Eminescu este în fruntea nouei direcțiuni![...] "Ce este înse D. Eminescu, cu tot bogatul seu
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
dicționarul academic al lui Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul II, partea I, F-I, 1934), cu explicația "a se ivi, a se arăta, a se desfășura înaintea ochilor cuiva" / "despre viziuni, arătări, visuri etc.", situația din română fiind întărită prin citarea unor paralele balcanice: din aromână ("s'fățea că..."), neogreacă, bulgară, albaneză.
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
publicare, în 1949; "punerea la colț" a acestui scriitor care, înainte de a părăsi țara, "comisese" volumul Ard malurile Nistrului (prost ca volum de reportaj, în plus presărat cu perle antisemite) se face cu vervă și metodă. Mica punere în scenă (citarea unor declarații laudative, dar și a altora care desființează) îi oferă lui Cornel Ungureanu prilejul să explice, pe scurt, unele mecanisme ale cîmpului cultural al perioadei, din România cea încă situată de partea Germaniei și apoi din Franța proaspăt ieșită
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
ar spune că "Franța" și-a trădat moștenirea prin regimul de la Vichy. într-o astfel de afirmație nu există nici un fel de sugestie că toți bărbații, femeile sau copiii francezi ar fi fost învinuiți de ceva. D.R.P.: Când ați catalogat citarea de către premierul Năstase a lui Tzara, Eliade, Cioran, Ionesco drept o încercare neîndemânatică de a le reaminti cititorilor săi occidentali cât de europeană este de fapt România, v-ați gândit la nume alternative, precum Elena Văcărescu sau N. Titulescu, ultimul
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
pe atunci), în jurul lui Ion Roman, cel care a condus ,,sectorul" de istorie literară din cadrul E.S.P.L.A. ,,Atunci, la această școală, care a fost ESPLA de odinioară - precizează Z. Ornea -, s-au format editori străluciți care fac astăzi onoare acestei discipline. Citarea cîtorva dintre ei e proba cea mai concludentă a acestei rodnice înfăptuiri: Liviu Călin, Teodor Vârgolici, Andrei Rusu, Gh. Pienescu, Geo Șerban, Radu Albala, Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Al. Săndulescu, Tiberiu Avramescu, Niculae Gheran, Domnica Filimon, Maria Simionescu, Mirela Teodorescu și încă
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
acestei cărți, ar fi aceea că Liiceanu nu doar a pierdut acel joc simplu, ci a fost și este prizonierul conjuncturii. întîlnirile cu un Noica sau cu un Cioran au fost miraculoase și periculoase în același timp. Pericolul redundanței, pericolul citării acestor autori mai mult din feliile de viață petrecute împreună, decît din textele care i-au impus. Aceste întîlniri atîrnă prea greu în biografia și bibliografia lui Gabriel Liiceanu. Gabriel Liiceanu, Declarație de iubire, Humanitas, București, 2001, 176p., f.p.
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
disoluției sau a regăsirii ei). Conexiuni există și între filmul de dată recentă a lui Marco Tullio Giordana (Cento passi/O sută de pași/) și filmul, devenit deja clasic, al lui Francesco Rosi (Mani sulla citta/ Mâinile pe oraș), iar citarea de către Giordana, în anul 2000, a finalului acestei producții italiene din 1963 arată clar voința realizatorului de a continua tradiția acestui gen de cinema al intervenției sociale și politice. Reperul comun între alte două filme incluse în selecție - Isoliti ignoti
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
în același timp. Juxtapunerea celor două tipuri de reprezentări ale unui discurs totalizator subminează tocmai ideea de narațiune totalizatoare, rămînîndu-i în același timp complice. Astfel, în finalul primului capitol se face aluzie la lumină ca metaforă (topică) a cunoașterii prin citarea celebrei fraze goetheene și a Verbului Divin din ,,Geneză", reluate într-o propoziție scurtă care le precede: Puțină lumină, vă rog!" Este o parodie ce problematizează proiectul Luminilor, subliniind declinul acestora, neîncrederea într-o ,,narațiune care să dizolve toate diferențele
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]