1,218 matches
-
ocupat cu fixarea numărului „diaconilor sacramentali”. O novelă a împăratului Iustinian (527-565), a III-a, se precizează că, la Marea Biserică din Constantinopol, trebuie să funcționeze concomitent 60 de presbiteri, 100 de diaconi, 40 de diaconițe, 90 de ipodiaconi, 110 citeți, 25 de cântăreți (împreună 425 de persoane), iar în alt bazileu, Heraclius, (610-641) dădea și el o lege (novela XXII) care argumenta acest număr: 80 de presbiteri, 150 de diaconi, 40 de diaconițe, 70 de ipodiaconi, 160 de citeți, 25
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
110 citeți, 25 de cântăreți (împreună 425 de persoane), iar în alt bazileu, Heraclius, (610-641) dădea și el o lege (novela XXII) care argumenta acest număr: 80 de presbiteri, 150 de diaconi, 40 de diaconițe, 70 de ipodiaconi, 160 de citeți, 25 de cântăreți, 75 de ușieri, ostiari ș.a.m.d. (la un loc 600 de persoane)168. Văduvele - măcar cele trecute în rândul diaconițelor - își aflau astfel un loc de frunte în cadrul comunităților bizantine. Un discurs al Bisericii apusene despre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca martor al vieții și păstrându-și mirosul putrefact. Despre Izidor Mânecuță: cioburi (scris în 1975 și editat în 1990 la Tel Aviv) S. crede că este cel mai sincer text al său, adică cel mai direct și cel mai „citeț”, privind aluziile la perioada trăită în România. Într-o construcție liniară și alegorică, protagonistul, un funcționar care se ocupă cu „organizarea muncii”, își redactează manuscrisul pe propria-i piele; acest fapt nefiind acceptat de autorități, Izidor Mânecuță va suporta consecințele
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
recunoscut dintotdeauna pe Evagrie ca maestru al vieții duhovnicești, copiindu-i, dar mai ales comentându-i scrierile (chiar dacă editate uneori sub pseudonim), au fost înainte de toate membrii tagmei monahale. Evagrie însuși s-a născut într-o familie creștină, fiind hirotesit citeț de către Sf. Vasile cel Mare la o vârstă tânără, devenind apoi diaconul Sfântului Grigorie Teologul, de la care a primit ca testament mantia contemplativilor. Întreaga sa viață, Evagrie a trăit, chiar dacă nu întotdeauna confortabil, în mediile ecleziastice sau monastice. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe Hristos Iisus Domnul” (II Corinteni 4, 4). Nici o Evanghelie nu este vestită ca un manifest auctorial; Evanghelia nu este „a lui”, ci după (sau „conform lui”, în grecește, kata) Matei, Marcu, Luca sau Ioan. Această idee este confirmată atunci când citețul - la fel ca toți Sfinții Părinți ai Bisericii - nu dă referințe exacte la capitolul și versetele parcurse în lectură publică (așa cum se procedează în bisericile protestante). Este încă un semn că, din oricare Evanghelie s-ar face citirea, se vestește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cititorii sunt familiarizați cu relația de consecuție și complementaritate între „apostolul zilei” (extras îndeobște din epistolele pauline, care sunt și cele mai vechi documente creștine), respectiv Evanghelie. Se știe poate mai puțin faptul că, în cazul lecturii apostolului, diaconul sau citețul rostește mai înainte un „prochimen” (pe unul din cele opt glasuri bisericești), fiind urmat în general de două „stihuri” (sau versuri) extrase din Vechiul Testament (în general din cartea Psalmilor), plus un triplu „aliluia” (în traducere: „lăudat să fie Domnul”)2
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vergile ce se apleacă peste marea zbuciumată. Dar rareori mi-a fost dat să aud, în cursul peregrinărilor mele, vreo înjurătură, în clipa cînd degetul de foc al Cerului era pus pe-o corabie, cînd „Mane, Tekel, Fares“ era scris citeț în greementul ei. în vreme ce flăcările livide ardeau pe catarge, puține vorbe ieșiră de pe buzele încremenite ale marinarilor; strânși la teuga, se uitau cu niște ochi strălucitori la lumina aceea fosforescentă, ca la o constelație depărtată. Pe fundalul acestei lumini spectrale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
noul lor oraș. Vedeau cum fermele se transformă În loturi Împrejmuite de garduri și străzi pavate cu piatră. Cerul se Întuneca de la fum. Pe lângă ei treceau În zbor clădiri, depozite din cărămidă pe care era pictat cu alb, În caractere citețe, pragmatice, SOCIETATEA WRIGHT ȘI KAY . . . . . J.H. BLACK ȘI FII . . . . . FABRICA DE CUPTOARE DETROIT. Mai Încolo, pe apă, pluteau barje joase, negre ca smoala, și pe străzi Începeau să răsară oameni, muncitori În salopete soioase, vânzători ținându-se de bretele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grabă, ca și cum nu ne-ar mai fi rămas mult timp la dispoziție, am scos din buzunarul tunicii un carnețel și un ciot de creion pe care-l achiziționasem de curând din cancelaria companiei mele din Fort Benning. Am scris, foarte citeț, pe o foaie de hârtie: „Suntem reținuți, pentru nu știu cât timp, de paradă. Ne ducem să căutăm undeva un telefon și o băutură rece. Vreți să veniți cu noi?“ Am împăturit hârtia în două și i-am înmânat-o doamnei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de film și l-am lipit pe carnețelul meu secret, așa cum făceam cu toții odinioară și am scris dedesupt cu litere mici și zgârcite ca mine: „Prețul pentru un vis”... și pe biletul albastru ca de cerneală scria mic dar destul de citeț: “șase lei a se păstra pentru control” Cum să nu începi încă o zi doar zâmbind? După vacanță Se terminase vacanța și tot timpul petrecut departe de Creața mi se păruse o mică eternitate. Vântul îmi fluiera în urechi a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am dat Anei spre amintire (scrisesem pe spatele pânzei), fără vreo explicație anume. Ea m-a privit cu ochii încântați de atenția și purtarea mea reverențioasă. Mi-aduc aminte că mă semnasem în dreapta, în partea de jos a pânzei, foarte citeț, aproape caligrafic, de teamă să nu mi se uite numele. Vroiam să-i dau un tablou și lui Lung - nu eram hotărât. Așa găsesc scris în caietul meu de note de atunci. Era un jurnal pe care-l țineam sporadic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a lungul iazului sub copacii rămași în singurătatea ținutului. Se uita uneori, anume, la tabloul pe care i-l dăduse, simțea nevoia să-l întoarcă, să citească - să recitească - cele două rânduri scrise spre amintire pe spatele pânzei, și semnătura citeață (ușor orgolioasă), care le încheia. „Ce om!” își spunea dar nu se știe exact ce gândea, pentru că amesteca în memorie amintiri informe, gesturi, rămase pe jumătate, vorbiri întretăiate și, peste toate, părând a le domina, tăcerea ambiguă a tânărului bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că dimineața, când erați la tribunal, a trecut pe aici nepoată-mea și a adus cartea asta pentru dumneavoastră, s-o citiți - și-mi întinse un volum subțire, legat în coperte albastre, cartonat. Pe pagina de gardă era semnătura ei, citeață dar fără emfază: „Marga Popescu - 1945”; ar fi putut să fie „Profesoara Marga Popescu” dar nu era, ceea ce-mi spori considerația fată de ea. Autorul: Bernardin de Saint Pierre. Zâmbii. - Vă mulțumesc, răspunsei, în timp ce blânda mea proprietăreasă se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zi, când n-am mai putut răbda și i-am raportat domnului locotenent Coasă. În ziua aceea, domnul locotenent m-a trimis pe mine, ca de obicei. Pe când „majurul” striga la mine că: „Ești un idiot! Nu știi să scrii citeț! Și cine-i ăla care ți-a semnat asemenea porcărie?...” în acea clipă a intrat domnul locotenent. „Eu am semnat, plutonier!” Când l-a văzut - cât îi majurul de stacojiu la față - s-a făcut alb ca varul. Nici nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ștampila regimentului pe ele, foile de drum pe căile ferate și fișele tip care certificau În fața autorităților militare și civile că militarul Cutărică se afla În permisie de la data până la data de. Ieșea, apoi, și dădea hârțoagele, ca să le completeze citeț, secretarei din biroul directorului de IAS. După aia le lua din nou la mână, le verifica și le semna. La apelul de seară urma să le Înmâneze fericiților și să-i felicite bărbătește pe ceilalți, care se oferiseră voluntar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care a avut loc. Forma titlului tre-buie să atragă cititorul. Fiți foarte atenți la spațiile dintre rîndurile scrise și eliminați eventualele goluri prea mari, precum și la spațiile dintre cuvinte sau litere care, de asemenea, trebuie eliminate. Scrisul trebuie să fie citeț, inteligibil, fără îngroșări inutile și să aibă caractere standard. Nu se admit petele de nici un fel, nici ștersături, nici corecturi. Scrisul trebuie să fie uniform și nu are voie să conțină diferențe de culoare de la o literă la alta, de la
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
mi-a scris în Carnetul de elev, mie și altor doi amici, că am dat cu pietre în ușa de la veceul fetelor din curtea din spate a școlii. Firește că nu am arătat mamei ceea ce fusese scris acolo cu litere citețe, numai că... datorită Comisiei de împăciuire, mai precis din cauza întâlnirilor pe care ea le prilejuia, s-a aflat mesajul de la rubrica Observații din Carnet: elevul Vighi Daniel Teodor a dat cu pietre în ușa de la veceul pentru fete, în pauza
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sfârșitul secolului IV sau începutul secolului V; inscripția se alătură celorlalte dovezi privind existența episcopatului de la Tomis. În câteva rânduri este precizată funcția deținută în cadrul Bisericii, ca în cazul inscripției funerare grecești din municipiul Constanța (azi dispărută) a lui Heraclide, citeț al Sfintei Biserici universale, diferită de cea eretică din secolele V-VI, și, tot la Tomis, Paul Sirianul, hipodiacon. Concepția religioasă a populației din regiunea noastră poate fi ilustrată și prin invocațiile din formulele creștine întâlnite atât în inscripții, cât
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
fi identificat nici personajul. Textul contribuie la atestarea prezenței episcopatului la Tomis; b) a unor invocații paleocreștine prezente pe inscripțiile funerare grecești, care ne vorbesc despre: 1. funcțiile deținute în cadrul Bisericii universale (pe o arhitravă a unei bazilici tomitane): Heraclide, citeț al Sfintei Biserici universale; Paul sirianul, hipodiacon; 2. concepția religioasă a populației creștine: Iartă (Doamne) păcatele lui Ioan... am împodobit (închinat) această clădire sfântă; 3. credința în viața de dincolo (pe o arhitravă de la o construcție funerară): Entolios din Caesareea
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
spate și fac ordine, aranjând revistele și grupând tot materialul folosit în elaborarea celor trei volume, depunândule în trei plicuri mari, cu explicații utile pentru viitor. Remarc un mare volum de piese ce însumează sute de pagini scrise mărunt și citeț, ceea ce înseamnă o mare cantitate de muncă, din care au rezultat cele trei volume. Mulțumesc Celui de sus că mi-a dat forță de muncă și limpezimea minții, pentru ca ceea ce am făcut să reziste timpului și exigenței cititorilor. A trecut
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de perete pe anul viitor, o felicitare specială și o scrisoare din 9 decembrie, căreia îi fac loc în cele ce urmează: Stimate Domnule Profesor, De la bun început, îmi cer scuze pentru două lucruri importante: primo: neavând un scris destul de citeț, trebuie să vă scriu «la calculator» unde nu am alfabetul românesc, deci... secundo: pentru întârzierea cu care vă scriu, dar se pare că e mai bine mai târziu decât niciodată. Nu știu cum să vă mulțumesc pentru cele 3 cărți, cadou de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
el, că o considera o femeie minunată, dar că simțea nevoia să le lase să se mai liniștească, cel puțin deocamdată. Stevie ridică hârtia. — De ce o fac întotdeauna printr-o scrisoare? Oricum, uită-te la scrisul lui, e mult prea citeț, nu poate să fie doctor. E clar că individul e un impostor. Poate că e un instalator în halat alb. Cred că ar trebui să-l demascăm. Fran mototoli scrisoarea și o aruncă la coș. Pentru prima dată, rată. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cărămidă aparentă. Printr-o fereastră spartă intra lumina filtrată de muri. Podeaua toată în mozaic reprezenta o scenă cu o vânătoare de mistreți. M-am uitat mai atent, și am descoperit, îndepărtând praful cu piciorul, un înscris doar în parte citeț: ob innocentiam et labori. L-am întrebat pe Rotari: - Știi ce scrie aici? El a dat din cap. - Eu nu știu să citesc, a recunoscut fără vreo urmă de jenă. - Pentru loialitate și hărnicie, i-am tradus. - Ce înseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o aviditate aproape maladivă. mă rugă să-l întreb pe bătrînel dacă mai avea dosare „cu transcrieri”, era dispus să cumpere oricîte dosare cu „cu transcrieri”, la un preț bun. nu, din păcate bătrînelul nu putea să-i ofere transcrierile citețe. toate cutiile cu dosare lizibile fuseseră fie distruse, fie depozitate undeva, cine știe unde... el nu mai avea decît dosarele nebunei. Cine era nebuna ? Nebuna era o anumită doamnă masek, poate cea mai dotată stenografă din toate timpurile. în ultimii ani ai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în haine militare și cu o înfățișare asiatică". Uitându-se ulterior în Cartea de Condoleanțe, reprezentanții ambasadei române au aflat cu uimire că "persoana necunoscută" a scris un scurt text într-o "limbă necunoscută" (n.a.: coreeană) sub care a semnat citeț în limba engleză "Military Attaché of the Republic of Korea". Toate informațiile cu privire la sprijinul primit din partea autorităților sud-coreene, gesturile lor, cât și felicitările adresate ulterior diferiților oficiali români, chiar dacă multe erau cu "titlu personal", au fost "evenimente" care nu puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]