2,986 matches
-
eseu elegant și liber, ca o călătorie în timp cu un tren de plăcere. Ușa rămîne întredeschisă, privirile se aruncă indiscret, în "bucătăria" încărcată de savori neluate în seamă care însoțesc "ospețele" de soi, acelea pe care le știe, din citite, toată lumea. Gestul criticului, mai degrabă pios, rupe cercul versiunilor autorizate, dar de mîna a doua, trimițîndu-ne, după jumătate de secol (la data primei apariții) la textele despre care vorbește. De aici de-abia, critica "aplicată" poate începe.
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
public cultural, în dubla sa ipostază de poet dar și de editor. În 2002, la Botoșani, i-a apărut o primă antologie de poezie, Gestuar (Editura Axa), marcând perioada de început, prolifică și de succes, din cariera de poet basarabean citit (și) în România. Prezenta antologie apare în Colecția Biblioteca Școlarului, la Chișinău, acolo unde poetul este prezent și în manual, în ciuda acțiunilor și atitudinii sale civice întotdeauna incomode autorităților basarabene. Spre deosebire de antologia apărută la noi, Yin Time conține, dincolo de minimele
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
impresia subliminalului. Textul este un joc serios, practic fără reguli și limite, căci câmpul de manevră textuală este multidimensional, deopotrivă în spațiu și în timp. În eseul Poezia de după poezie, Emilian Galaicu-Păun scrie: " În mod inevitabil, anumite cuvinte din textul citit vor declanșa în subconștientul tău o mișcare a noțiunilor -un fel de caleidoscop cu sticluțe multicolore - care până la urmă se vor așeza într-o Ťfigurăť". Gesturi este, de fapt, o broderie simbolică incitând la descoperirea desenului -revelator, un palimpsest însă
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
scriitorii hărăziți cu darul premoniției împărtășesc cel mai adesea soarta Cassandrei. Cele mai la îndemînă exemple le-au oferit în labirintul din acest an la Frankfurt cazurile lui Günter Grass și al Efriedei Jelinek, citați și răscitați (sperăm că și citiți), cărora premiile Nobel pentru Literatură le-ar fi fost atribuite prea tîrziu sau chiar... pe nedrept. Cu alte cuvinte, mesajul unor autori s-ar face auzit și înțeles abia atunci cînd nu mai e nimic de făcut. Așa să fie
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
de adus o voroavă luminată... - Ti! se miră țipând în poale ghergheful Doica, întrucât dumneaei era, ea care o alăptase pe fetica năpăstuită. Tura-vura, pe fată o chema Magdalena, și că, după ce fusese alungată din palat, un duhovnic tânăr, dar citit și înțelept, le spusese în taină celor din jurul împăratului nedrept că fiica urgisită avea să scape de răutăți și să se reîntoarcă nevătămată acasă numai și numai când o necuvântătoare îi va cuvânta, ei, Doicii, care o crescuse de mică
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
bibliografia lăsată de troica optimismului internațional: Marx, Engels, lenin - un DTT ce distrugea vermina sentimentelor slabe. Simplu și totuși nu, fiindcă tocmai în patriile comunismului real, iar în România cu atît mai abitir, marii clasici ai optimismului nu erau niciodată citiți "texto". Cu scrierile lor și-au bătut și își bat în continuare capul numai sorbonarzii, studenții din Coimbra, de la Nanterre, de la Roma sau chiar de dincolo de Atlantic. Se vede treaba că Dumnezeu, chiar dacă uneori greșise, în această privință a făcut
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
culoarul rămăsese încă prin mijlocul cîrdului de gîște și tăcerea lor intimidată și emoționată asemenea aceleia pe care o trăiești cînd ți-este dat să te întîlnești cu nepămîntescul." (pentru întreaga poveste vezi pp. 132-134) Cartea lui Daniel Vighi merită citită fie doar și pentru acest savuros fragment. Misterele Castelului Solitude este o călătorie în lumea fantasmelor și a reflecțiilor lui Daniel Vighi, un roman al singurătății și al plictiselii, al candorii și al înțelegerii umane și, în același timp, un
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
de neimaginat astăzi: turnătoria la nivelul propriei familii, activiștii și ofițerii care cumpărau din librărie cărți la metru din necesități de decorare a apartamentului, iluminatul casei cu lumînări în orele de seară în care se făcea economie de curent electric. Citite astăzi de către oamenii tineri care nu au trăit acele vremuri toate aceste fragmente par a fi rodul unei neostoite imaginații. În realitate, ele nu reprezintă însă altceva decît o descriere realistă a României anilor '80. O Românie în care viața
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
confuzi din punct de vedere tipologic. Artizan într-ale poeziei, subtil și atent, Nichita Danilov poate fi citit oricând de oricine, fiind într-o mare măsură accesibil publicului larg. Am găsit postate pe un site devotat culturii române poezii preferate, citite, răscitite, comentate pueril sau profesionist. Foarte puțini optzeciști, poeți sau prozatori, sunt atât de populari.
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
comedii din viața privată, 1996, Minciunile pe care le spun oamenii, 2000 etc. A scris însă și romane: Grădina diavolului, 1988, Clubul îngerilor, 1998, Borges și urangutanii eterni, 2000. Astăzi, Luis Fernando Verissimo este unul dintre cei mai iubiți și citiți autori brazilieni, cu peste 5 milioane de cărți vândute,prezent în permanență printre bestselleruri (depășindu-l, în privința vânzărilor din Brazilia, pe Paulo Coelho) și devenit o veritabilă "pasiune națională", după cum spune criticul Carlos Graieb. Dintre romanele sale - parodii de tot
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
una peste alta, audiența sa a fost una nemeritat de mică. Ideilor sale li s-a răspuns cel mai adesea cu pamflet sau cu jignită condescendență. Chiar dacă sînt inconfortabile, ideile lui Cristian Bădiliță și ale colegilor săi de generație trebuie citite și analizate cu toată seriozitatea. Bufnița din dărîmături. Insomnii telogice, cartea de debut a lui Mihail Neamțu este, trebuie spus de la început, o încîntare. Erudiția tînărului autor, lecturile temeinice din Părinții Bisericii sînt dublate mereu de o tentație a problematizării
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
jos: Erată și îndreptări În articolul Autoportret la 50 de ani, publicat în nr. 10 din 2005 al revistei, p. 25, coloana a treia, ultimul paragraf de jos, în loc de ,aș fi poate capabil să trag o poliță pe cezășie" trebuie citit: aș fi poate capabil să trag o poliță de chezășie. în textul din stânga paginii 24, al lui Pavel Șușară, Bialostosky trebuie citit Bialostocki (se pronunță: Bialostoțki). Corect, citarea celebrelor personalități din lumea artei ar fi trebuit să înceapă cu Berenson
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
somnul", în versurile unu, trei și opt, în ultimul dublând atributul ,plăcut". O face poate pentru a atenua neliniștitoarea sugestie din stihurile: Somnul e umbra pe care / viitorul nostru mormânt / peste noi o aruncă în spațiul mut . Dar cum trebuie citite aceste dense șiruri de cuvinte? Să înțelegem că umbra viitorului mormânt este benefică? În poemul ,Umbra Evei", asemănarea dintre cearcănele iubitei după dulcele chin și amara plăcere / ce între naștere ne poartă / și înviere era asemuită cu întâia umbră aruncată
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
a fost,/chiar după ce-a putut cândva să doară. Dacă avem mai sus poeți cu vechime, să vedem ce zice noua generație! Te-ai aștepta la radicalism. Dar nu: 20 de ani, BAC-ul luat, trei cărți publicate, puține citite probabil, o domnișoară pozează fatal de pe coperta a IV-a a volumelor, ca fata de la pagina 5. Și gata, e poetă! A venit toamna!/Lângă inima mea/Au căzut frunze colorate;/ Iar inima mea/ E umbra inimii tale./ A venit
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
altă limbă. Altfel spus, cui aparține în mai mare măsură un text tradus: autorului sau traducătorului? Constantin Virgil Negoiță demonstrează că, inclusiv cînd este vorba de același text, scris de aceeași persoană în limbi diferite, rezultă două romane care trebuie citite independent unul de celălalt. Dacă și în cazul unui roman se constată diferențe atît de semnificative între versiunile redactate în limbi diferite, ce speranțe mai pot trage cei care se ocupă de traducerea poeziei. Este limpede că, oricît de bine
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
Comoara e o povestire care te face nostalgic după Slavici și Gala Galaction, Live Color Pictures from the West Coast și Cele șapte trepte ale uitării sunt în stilul postdecembrist al lui Cristian Teodorescu, doar Un foc din întuneric merită citită, povestire pe care n-o mai rezum pentru a păstra un minim mister față de proza lui Dumitru Ungureanu. Una peste alta, fără a fi un volum detestabil și lipsit de un oarecare umor, Tunul filozoafei nu are nici suficiente atuuri
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
foarte mult expunerea prin (prea) frecventele schimbări ale registrului epic. În asemenea condiții riscul devine acela ca cititorul să scape situația de sub control și, la rigoare, să nu mai priceapă nimic din conținutul cărții. Oricum, romanul lui Constantin Stan merită citit, fie și măcar ca studiu de caz.
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
face numai între lucruri nu și între ființe". Universul ar fi, atunci, o corolă de terminații nervoase, o urzeală tremurătoare de carne strălucind pe oase și suflete călătorind spre dimineața speciilor. Totul, sub o "lumină de calotă dumnezeiască, albastră"; toate, citite "de sus de-un ochi/ de pretutindeni și de nicăieri". S-a remarcat, pe bună dreptate, că poetul "echinoxist" reușește o uimitoare captare a tremurului primordial al ființelor și lucrurilor, a palpitului de la începuturile nebuloase ale lumii, când făptura crapă
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
critice ale autoarei, importanța sa rezidă în primul rînd din metodologie și din încercarea de a introduce rigoare științifică într-o zonă a literaturii adesea ignorată sau tratată cu nepermisă superficialitate. Pentru zecile de mii de pagini de literatură română citite, și pentru curajul de a fi abordat fără prejudecăți un domeniu rămas încă virgin (din cauza pudibonderiilor nejustificate ale criticii) al istoriei literaturii române, Maria Luisa Lombardo merită deplina noastră admirație. Maria Luisa Lombardo, Erotica Magna. O istorie a literaturii române
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
acela de a produce uimire și încântare. Acestea sunt urmate îndeaproape de umor." Și scopul este atins în piese precum Vampirul ("o satiră de proporții jarry-ene", o cronică coșmarescă vizând psihanaliza și tot cortegiul ei), HRH (A.S.R. - Alteța Sa Regală - citită și în România în cadrul unui atelier, piesă ce sondează natura relației dintre Wallis Simpson și Edward al VIII-lea, după abdicarea acestuia de pe tronul Angliei) sau Sabina (inițial scenariu de film, transformat în piesă pentru Bush Theatre din Londra, prezentând
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
mesajul" istoricului. Deși a fost un autor de succes și în România, colecția de autor de la Editura Ion Creangă fiind de notorietate, Jules Verne nu i-a preocupat pe criticii și pe eseiștii români. Așa se face că, exceptând cărțile citite, știm foarte puțin despre acest mare scriitor. Fără a-i scrie biografia, ocupându-se, practic, de critica receptării, Lucian Boia ne spune cam tot ce trebuie știut despre viața și opera scriitorului francez. Confruntat încă din epocă cu prejudecățile minoratului
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
din capitală Spaniei. Corector a fost un anume Murcia de la Llana. În ziua de 20 decembrie, este aprobată la Valladolid valoarea celor 83 de coli editoriale și prețul cărții este stabilit la 290 de maravedis. Începea astfel succesul celei mai citite și mai traduse cărți de ficțiune, care încă din 1605, anul apariției primei părți, se bucură de cinci ediții și ajunge imediat în Americi pe corăbiile "Nuestra Seńora del Rosario" și "Espiritu Sânto" - cu flotă care, străbătând Atlanticul până în Noua
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
memorialistice ale poetului figurează și aceea că ar fi citit ziare și reviste încă de la vîrsta de 4 ani, după ce fratele vitreg, mai vîrstnicul Ștefan, îl învățase buchile. O amintire foarte veche fixează în Robinson Crusoe, prima carte de literatură citită. "În biblioteca mea de copil ea purta, scris de mine pe o etichetă, numărul 1". (De aici, mai mult ca sigur, autodefinirea lui de mai tîrziu ca individ solitar: "Un Robinson cu insula în suflet"). Ordinea și disciplina bibliofilului în
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
scriitorii au nevoie de unelte bune și ascuțite ca să intre în carnea actualității. Vorbeați la lansarea găzduită de Institutul Cultural Român de un cititor tânăr "adânc", aici, în România, spre deosebire de America, unde tinerii sunt inteligenți, fără îndoială, dar nu la fel de "citiți"... E cititorul român mai aproape de sufletul dumneavoastră decât cel de aiurea? Îi adresați lui anumite mesaje identitare, cumva complice? La ultimele două întrebări aș fi răspuns nu, dar după ce stau și reflectez un pic, spun: nu știu. S-ar putea
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
toate onorurile militare, formale, însă onoruri, totuși! Cum se petrecea acțiunea?... Acțiunea se petrecea așa : Prin fața celui osândit la moarte prin împușcare, plutonul de execuție defila în pas de paradă ca înaintea ultimelor minute ale existenței sale nefericite, apoi sentința citită corect, - la ochi arm! Foc! Și pac-pac!... Așa e la noi � ziceau franțuzii, vorbindu-le românilor de foarte de sus � noi avem tradiție, asta e tradiția noastră! Și noi ne respectăm tradiția!... Fără nici un fel de tradiție, fără onoruri... datorită
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]